miercuri, 3 martie 2010

CUVANT DE VIATA (de la A la V)

Despre ascultare
Nimic nu atarna asa de greu ca pacatul si neascultarea (Sf. Ioan Hrisostom).
Ascultarea, ca stare a inimii, este singura deosebire esentiala intre vederea din lume si cea de dincolo de lume (Rafail Noica).
Noi credem, dupa cum credeau Sfintii Parinti, ca, daca Domnul Insusi nu il calauzeste pe calea ascultarii, incepatorul nu va putea sa invete nimic de la oameni; chiar de ar avea inaintea lui pe Sfintii Apostoli insisi, el ar arunca cu pietre in ei (Sf. Ignatie Briancianinov).
Ascultarea este moartea mandriei si invierea smereniei (Sf. Ioan Scararul).
Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer (Sf. Vasile cel Mare).
Acela care nu implineste poruncile lui Hristos sa nu se socoteasca a nu se fi lepadat de El. Fiindca orice calcare de porunca, orice neascultare sunt o lepadare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).
Cel ce asculta de Hristos se calauzeste spre lumina (Sf. Talasie Libianul).
Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sa traim vesnic si noi suntem zabavnici la ascultare (Fericitul Augustin).
Ascultarea inseamna a nu te mai increde in tine toata viata, orice bine ai savarsi (Sf. Ioan Scararul).
Acela care asculta si pune in practica cele ce invata isi zideste casa pe piatra. Daca insa ascultam si nu urmam ceea ce ascultam, este zidire pe nisip (Fericitul Augustin).
Cel ce nu asculta poruncile Parintelui sau se face calcator al fagaduintei de a implini cele mai inalte legaminte. Iar cel ce-si insuseste ascultarea si-si injunghie voia cu sabia smeritei cugetari a implinit dupa puterea sa pe cele fagaduite lui Hristos inaintea multor martori (Teodor Edeseanul).
Ascultarea cu infranare supune fiarele (Avva Antonie).
Ascultarea este giuvaier al monahului. Cel ce a castigat-o va fi auzit de Dumnezeu si va sta cu indrazneala langa Cel ce s-a rastignit, caci Domnul, Cel ce sa rastignit, S-a facut ascultator pana la moarte (Avva Iperehie).
Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva Il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el (Avva Mios).
Se stie ca ascultarea este cea dintai dintre toate virtutile de inceput, caci inlatura cu adevarat mandria si ne aduce smerita cugetare (Sf. Diadoh).


Despre blandete
Cel bland pentru Dumnezeu este mai intelept decat inteleptii si cel smerit cu inima e mai puternic decat cei puternici, caci poarta jugul lui Hristos (Sf. Marcu Ascetul).
Sa biruim prin blandete pe cei care ne-au ofensat; sa-i castigam prin evlavia noastra! Sa lasam sa-i pedepseasca cugetul lor si nu mania noastra (Sf. Grigorie Teologul).
Blandetea este cel dintai rod al bunatatii (Invatatura de credinta ortodoxa).
Blandetea este asezarea nemiscata a sufletului, care ramane acelasi la cinste si la necinste (Sf. Ioan Scararul).
Rautatea se inmoaie si se potoleste cu blandetea, iar nu cu alta rautate (Sf. Ioan Hrisostom).
Daca vrei sa biruiesti iutimea, castigandu-ti blandetea si indelunga rabdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos (Sf. Efrem Sirul).
Dumnezeu oduhneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli (Sf. Ioan Scararul).
Blandetea vine dintr-un suflet marinimos si dintr-o cugetare sanatoasa (Sf. Ioan Hrisostom).
Blandetea este stanca de care se sparg toate valurile grele ale vietii. Prin ea se intareste rabdarea, usa intelepciunii duhovnicesti (Sf. Ioan Scararul).
Prin bunavointa si blandete veti castiga inimile oamenilor, mult mai mult decat tot felul de cunostinte, de lumini si de stiinte (Sf. Ioan Hrisostom).


Despre cunostinta
Cunostinta lucrurilor foloseste omului in vreme de ispita si de trandavie. Dar in vreme de rugaciun e, il pagubeste (Sf. Marcu Ascetul).
Pe cel ce se mandreste cu cunostinta, judecata cea dreapta il va parasi (Sf. Maxim Marturisitorul).
Definitia cunostintei: a te uita pe tine cand te gandesti la Dumnezeu (Sf. Diadoh al Foticeii).
Calea spre cunostinta este smerenia (Sf. Maxim Marturisitorul).
Necunoasterea este o orbire de bunavointa a sufletului (Sf. Antonie cel Mare).
O buna nestiinta este mai buna decat o rea stiinta (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel care crede ca stie tot nu are dragoste (Sf. Maxim Marturisitorul).
Inca nu e sluga credincioasa cel ce se reazema pe simpla cunostinta, ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, care a poruncit (Sf. Marcu Ascetul).
Cunostinta cea buna si lucratoare se naste prin infranare si iubire (Sf. Maxim Marturisitorul).
Raul se naste din nestiinta, iar binele care mantuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Cu cat se ingrijeste omul mai mult de cunostinta celor vazute numai prin simtire, cu atat isi strange mai tare in jurul sau nestiinta de Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Atata timp cat nu ne eliberam de lucrurile din afara de Dumnezeu, nu putem sa primim in noi cunostinta lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Cunostinta lui Hristos ne vine prin curatia sufleteasca (Sf. Maxim Marturisitorul).
Daca esti iubitor de invatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla cunostinta ingamfa pe om (Sf. Marcu Ascetul).
Zidirea ne duce ca de mana la cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
Din nestiinta se naste raul, si sufletul, necunoscand pe Dumnezeu si binele, va iubi pacatul si-l va infaptui (Sf. Antonie cel Mare).
Nu te lenevi sa aduni cele folositoare din citit (Sf. Nil Sinaitul).
Bun este numai omul care-L cunoaste pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Nu este cu putinta a-L cunoaste pe Dumnezeu fara credinta (Sf. Ioan Hrisostom).
Maracinii rautatii si nestiintei impiedica cunostinta duhovniceasca (Sf. Maxim Marturisitorul).
Viata de aici e un somn adanc al nestiintei (Clement Alexandrinul).
Cunostinta fara faptele care urmeaza din ea nu e singura, chiar daca e adevarata. Caci fapta este intarirea oricarui lucru. Adeseori, din negrija pentru fapte, se intuneca si cunostinta. Caci lucrurile a caror implinire a fost nesocotita, s-au sters in parte si din amintire. Scriptura de aceea ne indeamna sa dobandim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte (Sf. Marcu Ascetul).
Despre cunostinta de Dumnezeu
Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata. Caci aceasta ii arata fiecaruia toate greselile cate le face (Sf. Marcu Ascetul).
Precum trupul, iesind din pantecele maicii, nu poate sa se hraneasca, fiind inca nedesavarsit, tot asa si sufletul, cand iese din trup, daca nu si-a agonisit prin buna vietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate sa se mantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care, impartasindu-se, cel curat ramane nemuritor (Sf. Talasie Libianul).
Sufletul care nu si-a agonisit cunostinta de Dumnezeu nu poate sa se mantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).

Despre cunoastere
Cu cat cineva e mai neatent cu sine insusi, cu atat se socoteste pe sine mai placut lui Dumnezeu. Dar acela ce se sileste sa se curete de patimi, acela se rusineaza sa-si ridice ochii sai la Dumnezeu, caci se vede pe sine ca pe unul ce sta foarte departe de El (Avva Isaia Pustnicul).
Studiul cunoasterii de noi insine sa-l punem mai presus de orice alt studiu. Cea mai folositoare dintre toate cunostintele este aceea care ne da notiuni drepte despre noi insine si ne invata sa ne conducem (Sf. Ambrozie).
Om este acela care se cunoaste pe sine (Avva Pimen).
Se cunoaste pe sine insusi indeosebi acela care se socoteste pe sine nimic (Sf. Ioan Hrisostom) .
Nu-i nimic mai bun decat sa-ti cunosti neputinta si necunostinta (Sf. Petru Damaschin) .
Nu e nimic mai usor decat sa te inseli pe tine nsuti si, infumurandu-te cu slava desarta, sa te socotesti ca esti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul).
Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu? Cunoaste-te mai intai pe tine insuti (Avva Evagrie Ponticul).
Cel ce s-a invrednicit sa se vada pe sine este mai presus de cel ce s-a invrednicit sa vada ingeri (Sf. Isaac Sirul).
Cine cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine nu invinuieste pe nimeni pentru pacatele sale (Sf. Antonie cel Mare).
Sufletul nu se poate intinde niciodata dupa cunostinta lui Dumnezeu, daca Dumnezeu nu se va atinge de el (Sf. Maxim Marturisitorul).
Calea spre cunostinta este neprihanirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Cunostinta sporeste pe masura ce fiecare se preface, intrand in unire cu harul indumnezeitor. Intr-o persoana desavarsita nu va mai ramane loc pentru "inconstient". Totul va fi patruns de lumina dumnezeiasca (Sf. Simeon Noul Teolog).
Una este cunoasterea lucrurilor si alta cunoasterea adevarului. Pe cata diferenta este intre soare si luna, pe atata e mai folositoare a doua decat prima (Sf. Marcu Ascetul).
Asa cum o albina inteleapta culege mierea din flori, astfel si tu, prin lectura buna, dobandeste-ti leac pentru suflet (Sf. Efrem Sirul).
Inima curata aduce mintea in stare de a cunoaste pe Dumnezeu. Curatia inimii este temeiul cunostintei noastre duhovnicesti (Sf. Simeon Noul Teolog).
Nu putem ajunge la adevarata cunostinta, cata vreme patima curviei zaboveste in ascunzisurile sufletului (Sf. Simeon Noul Teolog).


Despre curatie

Sufletul cel curat are puterea ca sa vada in el insusi - ca intr-o oglinda - pe Dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare) .
Oricat de mici sunt pacatele, ele pateaza constiinta, iar constiinta trebuie sa fie mereu curata, dar se pateaza totusi zilnic si atunci in toate zilele trebuie s-o curatim (Sf. Vasile cel Mare).
Curatia nu vine numai din a nu face rele, ci si din a stinge cu totul relele, prin implinirea cu grija a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).
Cel ce vrea sa-si curete inima sa cheme necontenit pe Domnul Iisus Hristos impotriva vrajmasilor spirituali (Cuviosul Isihie Sinaitul).
De curatia inimii este strans legata virtutea fecioriei. Prin curatia inimii se intelege lipsa oricarui pacat, dar mai ales a pacatului desfranarii (Sf. Ioan Hrisostom).
Toti oamenii iubesc curatenia launtrica. Cu toate acestea nu se pot curati. De aceea trebuie sa cercetam cum si prin ce putem ajunge la curatenia inimii. Desigur ca nu altfel decat prin Cel ce s-a rastignit pentru noi (Sf. Macarie cel Mare).
Curatia este pazita de smerenie, infranare, rugaciune necontenita si meditatie duhovniceasca (Cuviosul Teognost).
Curatia inimii este cea mai inalta treapta a desavarsirii, a sfinteniei. De aceea ea va fi rasplatita cu cea mai mare fericire, care este privirea Fetei lui Dumnezeu (Invataturi de credinta ortodoxa).
Inima curata este aceea care nu mai este atrasa nimic din lumea aceasta. In ea venind Domnul, Isi scrie Legile Sale ca intr-o tablita (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu putem ajunge la adevarata curatie daca n-am ajuns mai intai, in inima noastra, la adevarata smerenie (Cuviosul Casian).
Curatia nu vine numai din a nu mai face cele rele, ci si din a stinge cu totul relele, prin implinirea cu grija a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).
Viata necurata impiedica intelegerea adevarurilor inalte (Sf. Ioan Hrisostom).
Nu ma temeam de necuratia hainei, ci de necuratia poftei (Fericitul Augustin).
Viata necurata impiedica intelegerea lucrurilor duhovnicesti (Sf. Efrem Sirul).

Despre deznadejde
Alunga cainele deznadejdii cu piatra nadejdii (Cuviosul Teognost).
Ca sa nu pacatuiesti e nevoie de teama judecatii lui Dumnezeu. Pentru ca cel ce a pacatuit sa nu cada in deznadejde, e folositoare nadejdea spre milostivirea lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Mai cumplit lucru este a deznadajdui decat a pacatui. Cel ce si-a pierdut nadejdea a pierdut totul. Si Iuda si Petru au pacatuit; cel dintai a cazut in deznadejde si si-a curmat viata, celalalt s-a ridicat prin nadejde, a plans si astfel a fost iertat de Domnul (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Cand dispare nadejdea, iubirea piere (Sf. Ioan Scararul).
Mania distruge nadejdea (Sf. Ioan Scararul).
Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui (Cuviosul Siluan Athonitul) .
Descurajarea este inselaciunea diavolului. Caci a zice: "Am pacatuit si deci nu mai am nadejde de a ma indrepta" este inselaciune (Cuviosul Siluan Athonitul).
Iuda a jignit pe Domnul mai putin vanzandu-L, decat indoindu-se de bunatatea Lui; el a pierdut nu atat din pricina nelegiurii sale, cat din pricina deznadejdii sale (Fericitul Augustin).
Cine deznadajduieste de mila lui Dumnezeu Il necinsteste, la fel cu cel ce sa indoieste de existenta Lui (Fericitul Augustin).
Sa stii ca e gand diavolesc acela care-ti spune: "Unde ai sa fugi? Nu ai pocainta, nu vei primi iertare!! (Avva Isaia Pustnicul).
Cu masra pacatelor noastre masurati-va smerenia voastra; marginiti-va mandria, dar nu masurati cu ea milostivirea lui Dumnezeu, care e nemarginita (Sf. Ioan Hrisostom).
A gresi e lucru omenesc, a deznadajdui e lucru dracesc (Sf. Nil Sinaitul).
Nici cu succesele sa nu te lauzi si nici in vremea greselilor sa nu te deznadajduiesti (Sf. Efrem Sirul).
Oricate pacate ar avea cineva si oricat de mari ar fi, milostivirea lui Dumnezeu e si mai mare pentru ca, dupa cum El Insusi este infinit, asa si mila Lui este infinita (Sf. Tihon Zadonschi).
Despre ganduri
Precum focul nu poate zabovi in apa, tot asa nici gandul urat in inima iubitoare de Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
De vin asupra noastra ganduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele lor; iar de vin ganduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se indreapta (Sf. Marcu Ascetul).
Cugetul bun se pastreaza prin rugaciune, iar rugaciunea curata prin cugetul bun (Sf. Marcu Ascetul).
Nimic nu tulbura ochiul atat de mult ca un cuget rau (Sf. Ioan Hrisostom).
Mustrarea cugetului este o doctorie a dragostei lui Dumnzeu pentru vindecarea sufletului nostru (Clement Alexandrinul).
Constiinta curata ridica sufletul, iar gandul murdar il doboara la pamant (Sf. Talasie Libianul).
Dupa cum gerul ingheata trupul, tot asa si un cuget rau ingheata sufletul (Sf. Ioan Hrisostom).
Radacinile gandurilor sunt pacatele vazute, pe care le savarsim cu mainile, cu picioarele si cu gura (Sf. Marcu Ascetul).
Sa nu dispretuiesti a avea grija de ganduri. Caci lui Dumnezeu nu I se ascunde nici un gand. Cand vezi vreun gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine (Sf. Marcu Ascetul).
Mai intai sa avem gand curat in mintea noastra, fiindca radacina lucrurilor primeste sfatul cel din inima (Sf. Vasile cel Mare).
Cugetul intinat asemenea unei lampi a carei claritate este intunecata de murdarii ne face sa vedem lucrurile neclar si intunecat (Avva Dorotei).
Pe cel osandit mai mult il va tortura cugetul ca a pierdut cerul decat cele mai infioratoare chinuri ale iadului (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel purtat de ganduri e orbit de ele. Ele vede lucrarile pacatului, dar pricinile lor nu le poate vedea (Sf. Marcu Ascetul).
Se poate intampla ca unul, implinind pe fata o porunca, sa slujeasca in ascuns patimei si, prin ganduri pacatoase, sa strice fapta buna (Sf. Marcu Ascetul).
Din inima impatimita de placere rasar ganduri si cuvinte spurcate. Iar din fum cunoastem materia care mocneste inauntru (Sf. Marcu Ascetul).
Sa-ti fie urate gandurile iubitoare de trup, pentru ca ele in aceeasi vreme corup si spurca sufletul (Sf. Nil Sinaitul ).
Un gand care zaboveste arata impatimirea omului. Iar daca e alungat repede, arata razboi si impotrivire (Sf. Marcu Ascetul).
Gandurile rele sunt dusmanii lui Dumnezeu. Ele impiedica sa se faca voia Lui (Sf. Marcu Ascetul).
Smulge gandurile rele prin alte ganduri (Sf. Nil Sinaitul ).
Cel ce ocroteste un sarpe in san si un gand rau in inima va fi omorat (Sf. Teodor Studitul).
Noi devenim imparati, daca ne stapanim gandurile rele (Sf. Ioan Hrisostom).
Razboiul dracilor prin mintea noastra, prin ganduri, e mai periculos ca razboiul acelora prin lucruri (Sf. Maxim Marturisitorul).
Sa nu ingadui niciodata sa intre in inima ta vreun gand care sa manie pe Dumnezeu (Avva Siluan).
Gandurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se leapada de ele nu va ajunge la cunostinta (Sf. Talasie Libianul ).
Fii portarul inimii tale ca sa nu intre nimeni intr-insa. Zi mereu gandurilor care vin: "Esti tu dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri?" (Iosua V, 13 ) (Avva Stratighie).
Sufletul patimasului e fabricat de ganduri rele (Sf. Talasie Libianul ).
Asa cum nu tii o scorpie in san, tot asa sa nu tii un gand rau in inima ta (Avva Evagrie Ponticul).
Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa actioneze in chip vrednic de numele de crestin (Sf. Grigorie de Nyssa).
Sa nu te gandesti sa neglijezi vreodata gandurile, caci nici un fel de gand nu se poate ascunde de Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
Fiecare pacatuieste din cauza ca, in vremea navalirii gandurilor rele, nu le respinge indata (Avva Serin).
De nu ne vom indeletnici cu Dumnezeu, vom fi atrasi de momelile gandurilor (Sf. Maxim Marturisitorul).
Precum fara corabie nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus Hristos e cu neputinta a izgoni momeala gandului rau (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Nu se formeaza norii fara miscarea vanturilor, nici patima nu se naste fara ganduri (Sf. Marcu Ascetul).
"Gandul lui Hristos" (Filip. II, 5 ) il are cel ce cugeta ca El si prin toate Il cugeta pe El (Sf. Maxim Marturisitorul).
Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, ineaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste gandurile, pierde cunostinta adevarului (Sf. Talasie Libianul).
Dupa cum nu e bine sa lasi sa creasca iarba pe straturi impreuna cu legumele, tot asa e rau sa lasi sa creasca in suflet gandul viclean (Sf. Efrem Sirul).
Asa cum sarpele scos dintr-o gaura intunecoasa la lumina cauta sa fuga si sa se ascunda, tot astfel si gandurile rele, fiind date pe fata printr-o sincera recunoastere si marturisire, vor fugi de la om (Avva Moise).
Inima ni se acreste de veninul gandurilor rele (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Lucrurile de care te rusinezi in fata oamenilor, sa socotesti ca e rusine sa te gandesti la ele (Avva Isaia Pustnicul).
Duhul Sfant, afland mintea golita de pofte si ganduri rele, o umple de cunostinta tainelor dumnezeiesti (Sf. Talasie Libianul).
Cel ce s-a predat pe sine gandurilor rele e cu neputinta sa se curateasca de pacate dupa omul din afara (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Aduna-ti mintea si pazeste-ti gandurile; si pe care le vei afla patimase, razboieste-le (Sf. Talasie Libianul).
Daca ai aruncat materia si te-ai lepadat de lume, leapada-te acum si de gandurile rele (Sf. Talasie Libianul).
Sa nu zici: cum se va deda saracul placerii, neavand cele ce pricinuiesc? Caci cineva poate sa se dedea placerii prin ganduri in chip si mai ticalos (Sf. Marcu Ascetul).
Samanta patimilor sunt gandurile rele. In minte seamana diavolul aceasta blestemata samanta (Sf. Antonie cel Mare).
Ridica-ti adesea mintea spre rugaciune si distruge gandurile care se apropie de inima (Sf. Talasie Libianul).
Gandurile bune sunt asemenea pietrelor scumpe si margaritarelor; gandurile necurate sunt pline de oase de morti, de toata necuratia si putoarea (Sf. Macarie cel Mare).
Obisnuieste-ti urechea sa auda des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de ganduri necurate (Sf. Talasie Libianul).
Nu atacul gandului este pacat, ci convorbirea mintii, care vorbeste prieteneste cu el (Sf. Marcu Ascetul).
Nu putem cugeta la Dumnezeu, daca n-am iesit din cele multe (Sf. Maxim Marturisitorul).
Dracii razboiesc sufletul mai ales prin ganduri, nu prin lucruri (Avva Ilie Ecdicul).
Stapaneste-ti mania si pofta si te vei izbavi de ganduri rele (Sf. Talasie Libianul).
Toata lupta omului trebuie sa se dea in minte; el trebuie sa nimiceasca padurea gandurilor rele care-l inconjoara (Sf. Macarie cel Mare).
Nu-ti hrani prea mult trupul tau si gandurile spurcate se vor imputina in tine (Avva Evagrie Ponticul).
Gandurile rele nu ne stapanesc prin forta lor, ci prin putinatatea credintei noastre si prin lipsa implinirii poruncilor lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin ganduri, dar nu vin la incuviintare, se aseamana cu cei ce lasa fiara sa intre inauntrul tarinii (Avva Ilie Ecdicul).
Gandul patimas este izvorul si pricina stricaciunii in trup. Cine vegheaza, insa, il alunga (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Mintea lucrata de dragostea dumnezeiasca produce ganduri despre Dumnezeu (Sf. Talasie Libianul).
Dupa cum nu poti impiedica vantul sa sufle in pieptul deschis, tot asa nu poti opri navala gandurilor; pentru ca sufletul omenesc, dupa insusi firea lui (in urma caderii in pacat a stramosilor), este deschis pentru actiunile raului (Avva Pimen).

Despre ispite

Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa de la sine, ci mai tare se va incalci cu ele (Sf. Marcu Ascetul).
Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te impotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic (Sf. Marcu Ascetul).
Daca n-ar exista satana care ne ispiteste si ne stramtoreaza, atunci nu s-ar vadi cine este plin de osardie si cine este lipsit de o buna iscusinta sau lenes (Sf. Nil Sinaitul).
Prin puterea Sa, Hristos a biruit pe ispitorul; il putem birui si noi cu puterea si cu numele lui Iisus.
Numele lui Iisus e mai puternic decat otelul, mai tare decat granitul. Nu exista scut mai puternic, nu exista o arma mai puternica in razboiul duhovnicesc decat rugaciunea lui Iisus (Avva Iov).
Despre infranare
Inceputul rodirii este floarea si inceputul faptuirii este infranarea (Sf. Vasile cel Mare).
Infranarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor (Sf. Diadof al Foticeei).
Infranarea si umilinta cea din afara a trupului sunt pazitoarele comorilor dumnezeiesti dinlauntru (Sf. Maxim Marturisitorul).
Pazeste infranarea totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare (Sf. Talasie Libianul).
Amesteca infranarea cu simplitatea si insoteste adevarul cu smerita cugetare si te vei vedea sezand la masa cu dreptatea (Avva Ilie Ecdicul).
Omul nu este menit sa fie rob stomacului si patimilor legate de cele de sub pantece, ci pentru a realiza lucruri marete (Sf. Vasile cel Mare).
Precum tacerea la vreme este frana maniei, asa mancarea cu masura este frana poftei, iar rugaciunea de un singur gand, a gandurilor neasezate (Avva Ilie Ecdicul).
Cei ce doresc mai mult decat le trebuie sunt mai nenorociti decat cersetorii (Sf. Ioan Hrisostom).
Daca nu primesti infranarea, nu poti primi nici mangaierea ei, caci cel ce nu se satura de la hrana si bautura e purtat de manie fara randuiala; unul ca acesta se aseamana cu o corabie purtata de valuri, al carei carmaci este diavolul (Sf. Ioan Damaschin).
Cel ce nu se stapaneste pe sine cum va putea sa conduca pe altii cu randuiala (Sf. Ioan Hrisostom).
Infranarea, stapanirea de sine este totuna cu puterea. Numai cine are putere poate stapani (Sf. Barnaba).
Somnul prea mult e o piedica pentru neprihanire (Cuviosul Teognost).

Despre lacomia pantecelui

Pentru noi, insa, care cautam hrana cea cereasca, este nevoie sa stapanim peste stomacul cel de sub cer (Sf. Clement Alexandrinul).
Cine este prea gras nu va putea niciodata sa treaca pe poarta cea stramta a cerului (Sf. Grigorie de Nyssa).
Imbuibarea este material pentru poftele josnice si pentru viermii pacatelor (Sf. Ioan Hrisostom).
Trupul este ca un cal furios si care nu se imblanzeste decat cu micsorarea hranei (Fericitul Augustin).
Stapaneste-ti pantecele ca sa nu te stapaneasca el pe tine (Sf. Ioan Scararul).
Nimic nu ajuta mai mult la sanatate, nimic la agerimea simturilor, nimic la alungarea bolilor, cum ajuta cumpatarea in mancare (Sf. Ioan Hrisostom).
Daca vrei sa birui lacomia stomacului, iubeste cumpatarea si fii cu frica de Dumnezeu si vei birui (Sf. Efrem Sirul).
Precum pamantul gras si umed naste viermi, asa si imguibarea cu mancaruri si bauturi este cuib cald pentru patimi si pentru viermii ispitelor (Sf. Ioan Hrisostom).
De bucate numai atat sa ne slijim cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu-i ia sfintenia (Sf. Casian Romanul).
Hraneste-ti trupul, dar nu-l omori prin lacomie (Sf. Ioan Hrisostom).
Prea multa hrana naste in suflet suferinta, uitarea si slabirea mintii (Sf. Clement Alexandrinul).
Stomacul si mancarea sunt la fel: absorb ce se varsa in ele fara sa se sature. Una consumand prin digestie, cealalta prin saratura, poftind mereu si neinchizandu-si gura (Sf. Nil Ascetul).
Sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pantecelui si sa nu se lase furat de placerea gatlejului. Sa nu ne facem robi pornirilor poftei; masura si socoteala dau trupului sanatate si sfintenie (Sf. Casian Romanul).
Pe Adam neinfranarea pantecelui l-a scos din rai (Sf. Ioan Hrisostom).
Lipsa de masura este un rau in toate privintele, dar se vadeste indeosebi cand este vorba de mancare (Sf. Clement Alexandrinul).
Dumnezeul unora este banul, Dumnezeul altora este pantecele. Si oare nu sunt acestia idolatri, ba inca si mai rai decat aceia? (Sf. Ioan Hrisostom).




Despre lacrimi si plans
Sa plangem pe masura faradelegii; pentru o rana adanca sa fie o tamaduire adanca si indelungata; pocainta nu trebuie sa fie mai mica decat nelegiuirea (Sf. Ciprian).
Nu numai ca nu plangem faptele savarsite de noi, ci mai si inmultim ceea ce ar trebui sa plangem (Sf. Grigorie Teologul).
Plansul tau sa corespunda cu pacatele tale. Daca a ta cadere nu este mare, iti sunt de ajuns lacrimile; daca insa este mare, trebuie sa fie un rau de lacrimi. Daca esti curat, atunci imtrumuta-ti lacrimile altuia si plange impreuna cu fratele pentru pacatele lui. Dar, o!, de-am plange noi numai pentru pacatele noastre! (Sf. Ioan Pustnicul).
Rugaciunea imputernicita de lacrimi scoate afara din suflet toate gandurile care o dusmanesc (Avva Ilie Ecdicul).
Lacrimile in vremea rugaciunii sunt o frumoasa baie, iar dupa rugaciune sa tii minte pentru ce ai plans (Sf. Nil Sinaitul).
Smerenia este mama lacrimilor si a cumpatarii (Sf. Ioan Hrisostom).
Sa plangem, fratilor! Ochii nostri sa verse lacrimi inainte de a trece acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre (Sf. Macarie cel Mare).
Socoteste postul drespt arma, rugaciunea putere, lacrimile baie (Sf. Nil Sinaitul).
Cel ce spune ca-si plange pacatele sale si continua sa le faca se inseala singur pe sine (Avva Isaia Pustnicul).
Sufletul apasat de necazuri se ridica spre Dumnezeu prin lacrimile pocaintei (Sf. Ioan Scararul).
David a pacatuit numai o data si a plans totdeauna, iar tu pacatuiesti totdeauna si nu plangi niciodata (Fericitul Augustin).
Ferice de cel care isi plange cu adevarat pacatele (Avva Isaia Pustnicul).
Dupa cum bucuria lumeasca este amestecata cu tristete, tot asa lacrimile dupa Dumnezeu odraslesc o bucurie permanenta si nevestejita (Sf. Ioan Hrisostom) .
Sf. Apostol Pavel a plans trei ani zi si noapte indreptand lipsurile altora (Fapte 20, 31), iar noi nu plangem nici pentru ale noastre (Sf. Ioan Hrisostom).

Despre lene
Orice placere trupeasca vine dintr-o lenevire de mai inainte. Iar lenevirea se naste din necredinta (Sf. Marcu Ascetul).
De nimeni nu se apropie diavolul asa de lesne ca de cel ce traieste in trandavie si lene (Sf. Tihon).
Odihna si trandavia sunt pierzarea sufletului si pot sa-i faca rau mai mult decat demonii (Sf. Ioan Scararul).
Daca vrei sa birui lenea, fa orice lucru, cat de mic, sau invata si roaga-te fara incetare (Sf. Efrem Sirul).
Lenea este nascatoare de viclenie (Sf. Vasile cel Mare).
Fara lucru sa nu fie nimenea, caci lenea povatuieste la tot raul (Cuviosul Paisie Velicikovski).
Lenea e mama viciilor, pentru ca ea rapeste bunatatile pe care le ai, iar pe cele pe care nu le ai nu ingaduie sa le dobandesti (Sf. Nil Sinaitul).
Nepasatorul s-a vandut multor stapani; asa cum il poarta, asa umbla (Sf. Talasie Libianul).
Lenea schimba duhul in carne, iar carnea in putrezire (Patericul).
Trandavia este moartea sufletului (Fericitul Ieronim).
Nu se cuvine a milui si a ajuta pe acela care poate lucra si sade nelucrator (Sf. Teofilact).
Lucrarea mainilor si osteneala picioarelor opreste pe om de la pacate (Epifanie).
Cel ce nu lucreaza, desi ar putea lucra, desigur ca prin trandavia sa va deveni iscoditor (Sf. Ioan Hrisostom).
Lenesul nu poate deveni credincios (Didascalia).
Ostenelile sunt pretutindeni calauzele celor buni (Sf. Ioan Hrisostom).
Pamantul nelucrat se umple de maracini si sufletul nepasator de patimi (Sf. Talasie Libianul).
De nu lucreaza cineva, nu are pe Hristos in sine! (Avva Ilie).
Lenea se naste din necredinta (Sf. Marcu Ascetul).
Nici unul dintre cei care cred in Dumnezeu nu trebuie sa stea fara lucru (Constitutiile apostolice).
D espre lene si lucrurile lumii
Trei sunt lucrurile in jurul carora se invarteste tot ce-i lumesc: mancarea, avutia si slava (Sf. Maxim Marturisitorul).
Orice lucru din lume care este iubit ingreuneaza inima, o stapaneste si nu-i ingaduie sa se inalte (Sf. Macarie cel Mare).
Nu vorbiti cu gura de Iisus Hristos, cata vreme doriti cu sufletul dupa cele lumesti (Sf. Ignatie Teoforul).
Noi nu putem zice ca lucrurile pamantesti sunt ale noastre, fiindca nu le putem duce cu noi; dincolo ne insotesc numai virtutile (Sf. Ambrozie).
Sa nu ne entuziasmam pentru cele ale lumii acesteia, ci sa petrecem tot timpul vieti in trezvie (Sf. Ioan Hrisostom).
Veacul acesta si cel viitor sunt doi dusmani. Cel dintai spune: desfranare, iubire de argint, inselaciune. Celalalt spune: leapada acestea. Nu putem fi prieteni si ai unuia si ai altuia (Sf. Clement Romanul).
Sa nu te atraga la pamant dorul celor trecatoare pe tine, cel ce cugeti la cele ceresti. Caci, daca te leaga ceva pamantesc, esti ca vulturul care are piciorul prins in lat (Cuviosul Teobnost).
Viata din lumea aceasta n-are mai mult pret decat visele (Sf. Ioan Hrisostom).
Cine a renuntat la lume este mai presus de onorurile ei si decat imparatia ei. Cine se inchina lui Dumnezeu si lui Hristos nu doreste imparatiile lumesti (Sf. Ciprian).
Sa taiem funiile ce ne infasoara, caci astfel sunt toate lucrurile pamantesti (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce a gustat din cele nadajduite arunca cele de fata. Caci tot dorul si l-a golit in acelea (Sf. Talasie Libianul).
Sa nu te indulceasca veseliile pamantesti care sunt vremelnice, acestea sunt undita care ademeneste si prinde sufletul ca pe un peste (Sf. Nil Ascetul).
Oamenii care s-au dedat mult grijilor vietii sunt asemenea pasarilor satule, care in zadar mai poarta aripi, caci se tarasc pe pamant laolalta cu dobitoacele (Sf. Vasile cel Mare).
Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu daca nu se va departa de lume (Sf. Isaac Sirul).
Lumea este mormantul Domnului (Sf. Maxim Marturisitorul).
Pentru cel credincios nu exista in lumea aceasta o casa si o patrie adevarata, ci pretutindeni este numai o pribegie si un surghiun (Sf. Tihon).
Cauza tuturor relelor prezente este alipirea de lucrurile prezente (Sf. Ioan Hrisostom).
Ar fi o nebunie sa ne gandim ca e cu putinta sa ne desfatam cu lumea si cu imparatia lui Hristos (Fericitul Augustin).
Lumea aceasta este asemenea unei corabii, admirabil infrumusetata, dar primejdioasa la calatorie (Sf. Filaret al Moscovei).
Dumnezeu il iubeste pe acela pe care lumea il uraste (Sf. Tihon).
Cine s-a lepadat de lumea aceasta trebuie sa creada cu tarie si sa-si mute gandurile intr-o alta lume prin Duh. Acolo trebuie sa umble si sa se bucure (Sf. Macarie cel Mare).
Ce sunt lumea si cele lumesti ? Inteleg pacatul, alipirea de cele trecatoare si patimile (Sf. Simeon Noul Teolog).
O, omule, tu pretuiesti ceea ce are cineva aici ? Gandeste-te la ceea ce duce cu sine (Fericitul Augustin).
Lumea simte o placere sa te abata de la calea cea dreapta, dar niciodata nu te va duce catre scop,--stie sa trezeasca setea, dar nu poate sa sature sufletul,--fagaduieste totul, dar spre sfarsit --in cea mai mare parte--iti ia inapoi totul (Sf. Filaret al Moscovei).

Despre mandrie
Mandria este mama viciilor, din pricina careia si diavolul s-a facut diavol, nefiind astfel mai inainte (Sf. Isaac Sirul).
Mandria este lipsa cunoasterii lui Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).

Mandria este primul pui al diavolului (Avva Evagrie Ponticul).
Mandria este iubirea de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pana la dispretuirea de sine (Fericitul Augustin).
Este mai buna infrangerea cu smerenie, decat biruinta cu mandrie (Patericul).
Cand patimile s-au potolit, vine mandria, iar aceasta se intampla fiindca n-au fost taiate pricinile (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Toate pacatele sunt urate inaintea lui Dumnezeu, dar cel mai uracios pacat este mandria (Sf. Antonie cel Mare).
Daca va incepe sa te stapaneasca mandria, adu-ti aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtutii si ea va fugi de la tine (Avva Isaac Pustnicul).
Mandria nu-i un semn al belsugului in virtute, caci, precum multe fructe inclina crengile pomului la pamant, tot asa prisosul virtutii creeaza un sentiment smerit (Sf. Nil Ascetul).
Nu te ridica la inaltime, ca sa nu cazi in adancime (Sf. Grigorie Teologul).
Mandria este defaimare de Dumnezeu, iar trufia este defaimare de oameni (Sf. Teofilact).
Mandria este intaia nascuta a mortii. Ea a omorat pe ingeri in cer si pe Adam pe pamant (Sf. Grigorie Dialogul).
Slava desarta este alungata de lucrarea in ascuns, iar mandria de vointa de a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile (Sf. Maxim Marturisitorul).
Cand cazi, suspina, iar cand sporesti, nu te ingamfa (Sf. Nil Sinaitul).
Pe cel smerit multi il iubesc, iar pe cel mandru si infumurat il urasc si oamenii care au acelasi duh de mandrie (Avva Iacov).
Sa gresesti si sa gandesti multe despre tine este mai rau decat pacatul insusi (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce zideste pe propria sa putere cade, precum cade si se pravaleste la pamant cel ce calca pe panza de paianjen (Sf. Nil Ascetul).
Multi au dezbracat toate hainele de piele. Dar pe cea de pe urma, cea a slavei desarte, numai cei ce au dispretuit-o pe maica ei, adica dorinta de a-si placea lor (Avva Ilie Ecdicul).
Trufia produce o cugetare confuza, intrucat ea consta in doua nestiinte: a ajutorului lui Dumnezeu si a neputintei proprii (Sf. Isaac Sirul).
Cel ce se mandreste cu darurile naturale, adica cu mintea ascutita, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecatii si cu alte capacitati capatate fara munca, acela nu va primi niciodata bunatatile supranaturale. Caci cel ce este necredincios in cele putine va fi necredincios si plin de slava desarta si in cele multe (Sf. Ioan Scararul).
Stralucirea fulgerului arata de mai inainte bubuitura tunetului, iar slava desarta, prin aparitia ei, vesteste mandria (Sf. Nil Sinaitul).
Mare este inaltimea smeritei cugetari; adanca este prapastia inaltei cugetari si de aceea va sfatuiesc sa o iubiti pe prima, sa nu cadeti in cea de-a doua (Avva Isidor).
Tu, Doamne, Te impotrivesti celor mandri. Dar ce mandrie mai mare ar putea exista decat afirmatia prosteasca ca as fi din fire ceea ce Esti Tu ? (Fericitul Augustin).
Trei gropi ne sapa noua demonii: intai dau lupta impotriva noastra pentru a ne opri de a face binele; al doilea, daca nu reusesc, cauta sa ne abata si sa faptuim binele fara Dumnezeu; daca nici asa nu reusesc, intrebuinteaza a treia groapa: ne lauda pentru binele faptuit, ca sa ne umflam de mandrie (Sf. Ioan Scararul).
Mandria este ca o umflatura a sufletului plina de noroi; daca e coapta, se sparge si pricinueste multa scarba (Sf. Nil Ascetul).
Mandria este o otrava care ucide nevinovatia (Fericitul Augustin).
Mandria este semnul osandei (Evagrie Ponticul).
Dupa cum cineva nu nimiceste numai un madular al trupului, ci intreg trupul, asa si mandria nu strica numai o parte a sufletului, ci intreg sufletul (Sf. Casian Romanul).
Doboara-ti gandul inaltarii mintii inainte de a te dobori el pe tine (Sf. Efrem Sirul).
Despre manie
Hrana focului sunt lemnele, iar hrana celui manios este mandria mintii (Sf. Efrem Sirul).
Curateste-ti mintea de manie, de amintirea raului si de ganduri urate. Atunci vei putea cunoaste salasluirea lui Hristos in tine (Sf. Maxim Marturisitorul).
Gandurile unui om manios sunt pui de vipera care devoreaza inima celui care le-a nascut (Sf. Nil Sinaitul).
Nu este asa de mare folosul de pe urma postului, cat e de mare paguba maniei (Avva Moise).
Maniosii nu pot ajunge la cunoasterea lucrurilor duhovnicesti si la lumina Dumnezeiasca (Sf. Casian Romanul).
Mania este impletita cu amintirea raului. Cel ce tine minte raul este nelegiuit (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mania este ciuma rugaciunii (Avva Evagrie Ponticul).
Mania este o betie. Nenorocirea acelora care sunt beti fara sa se fi imbatat de vin (Sf. Vasile cel Mare).
Maniosul este un epileptic sufletesc (Sf. Ioan Scararul).
Mania este o firma care arata ce este omul, chiar impotriva lui (Sf. Grigorie Teologul).
Mania este semnul vadit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Mania este in om o groapa pentru el; cine si-a frant mania, acela a trecut aceasta groapa (Sf. Efrem Sirul).
Mania este un primejdios sfatuitor pentru oricine. Tot ce se intreprinde la manie nu e niciodata chibzuit (Sf. Grigorie Teologul).
Mania este avocatul poftei (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mania nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. Ea este veninul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).
Mania orbeste ochii sufletului si nu-l lasa sa vada Soarele Dreptatii (Sf. Casian Romanul).
Mania se da pe fata mai mult si mai des ca oricand atunci cand auzim cuvinte de contradictie, de demascare si de ponegrire din partea aproapelui. Toate acestea nu-l atata pe adevaratul crestin, asa cum laudele de la altii nu-i inalta inima (Sf. Marcu Ascetul).
Maniosul nu poate deosebi lucrurile rele de cele bune (Sf. Casian Romanul).
Ce poate fi mai manios decat un om manios fara incetare? (Sf. Ioan Hrisostom).
Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul (Sf. Diadoh al Foticeei).
Duhul Sfant fuge din credinciosii maniosi (Sf. Casian Romanul).
Daca cineva s-ar infrana de la mancaruri si bauturi, dar prin gandurile sale ar intarata mania, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare avand pe dracul carmaci (Avva Evagrie Ponticul) .
Niciodata si nicaieri nu gaseste diavolul un loc mai propriu si mai potrivit pentru el ca in manie si dusmanie (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce se manie si tine minte raul, oricat ar iubi rugaciunea, nu este nevinovat. Caci este asemenea celui ce vrea sa aiba vederea agera, dar isi tulbura ochiul (Avva Evagrie Ponticul).
Nu este biruinta mai mare decat sa-ti birui mania si iutimea (Sf. Tihon).
E mai bine sa tai mania printr-un zambet, decat sa te infurii ca o fiara neimblanzita (Sf. Efrem Sirul).
A te mania este in firea omului, dar ca sa inabusi mania este in firea crestinului (Fericitul Ieronim).
Nu ingadui maniei sa se ridice pana la gatlejul tau (Avva Isidor).
Maniosul, chiar de ar scula vreun mort, nu este primit de Dumnezeu (Avva Agaton).
Unde sunt rautatea si mania, acolo nu vine in zadar duhul blandetii (Sf. Ioan Hrisostom).
Iubirea este fraul maniei (Avva Evagrie Ponticul).
Mania, cand este supusa si ascultatoare fata de minte, este asemenea cainelui langa cioban (Sf. Vasile cel Mare).
O mare linistita e o priveliste placuta, dar o stare pasnica a duhului e si mai placuta (Sf. Nil Sinaitul).
Nimic nu umple cugetul de necuratie ca mania (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce se manie isi omoara sufletul (Sf. Efrem Sirul).
Cel mandru este si manios (Sf. Teofilact).
Mania este un foc. Mania este o betie mai cumplita decat cea a vinului (Sf. Ioan Hrisostom).
Scopul diavolului este ajutat foarte mult de mania noastra. Mania este vinul serpilor (Avva Evagrie Ponticul).

Despre minte
Mintea se arata in suflet, iar natura in trup. Mintea indumnezeieste sufletul, iar natura e revarsata in trup. In tot trupul este natura, dar nu in tot sufletul minte. De aceea nu tot sufletul se mantuieste (Sf. Antonie cel Mare).
Asa cum, sparta, o conducta de apa nu poate sa tina apa in ea, tot astfel un ochi desfatat in placeri nu poate sa tina mintea curata (Sf. Efrem Sirul).
Precum trupul are ca lume lucrurile, asa si mintea are ca lume ideile. Si precum trupul se desfraneaza cu trupul femeii, asa si mintea se desfraneaza cu ideea femeii (Sf. Maxim Marturisitorul).
Inima curata, care vede pe Dumnezeu, nu o pot face virtutile singure fara venirea Duhului Sfant, asa cum fierarul nu poate curati fierul numai cu uneltele sale fara ajutorul focului (Sf. Simeon Noul Teolog).
Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si nu poate mosteni pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Mintea curata este scaun al lui Dumnezeu (Avva Evagrie Ponticul).
Mintea devine oarba prin trei patimi: iubirea de argint, slava desarta si iubirea de placeri (Sf. Marcu Ascetul).
In lucrurile in care zaboveste mintea, in acelea se si largeste (Sf. Maxim Marturisitorul).
Locul mintii sanatoase este cunostinta si frica de Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Daca mintea nu s-a desfacut din toate ale simturilor, nu se poate sui pe inaltimile duhovnicesti (Avva Ilie Ecdicul).
Necuratia mintii consta in cunostinta mincinoasa, ignorarea a ceva din cele universale, in ganduri patimase si in consimtirea la pacat (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mintea desavarsita este aceea care s-a imbatat de cunostinta, iar sufletul desavarsit este acela care s-a tesut cu virtutile (Sf. Talasie Libianul).
Mintea cea curata vede lucrurile drept (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mintea iese afara din sine si asa se uneste cu Dumnezeu, devenita mai presus de minte (Sf. Grigorie Palama).
Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe masura curatiei mintii (Sf. Talasie Libianul).
Precum ochiul este atras de frumusetea celor vazute, la fel mintea curata este atrasa de cunostinta celor nevazute (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu va inceta mintea sa se invarteasca in jurul placerilor, pana ce nu se va indeletnici cu contemplatia (Sf. Talasie Libianul).
Loc sfant si locas al lui Dumnezeu este si mintea omului, in care demonii prin gandurile patimase pustiesc sufletul, asezand idolul pacatului (Sf. Maxim Marturisitorul).
Cand mintea se intineaza, se pateaza impreuna cu ea si lucrarea (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mintea se intineaza si ramane neroditoare atunci cand vorbeste cuvinte lumesti. Cu cat suntem mai atenti la minte, ne luminam si cu cat suntem mai neatenti, ne intunecam (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Mintea se face straina de cele ale lumii atunci cand isi taie orice atractie fata de cele simtite (Sf. Talasie Libianul).

Despre moarte
Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi. Aducerea aminte de moarte e un suspin de fiecare ceas (Sf. Ioan Scararul).
Nu toata poftirea mortii este buna. Caci sunt unii care, gresind neincetat din forta deprinderii, o doresc pe aceasta cu smerenie. Si sunt iarasi altii care nu vor sa se pocaiasca, si acestia o cer din deznadejde. Si sunt iarasi altii care nu au frica de moarte, deoarece se socotesc pe ei nepatimasi, din mandrie. In sfarsit, sunt unii care cer plecarea de aici prin lucrarea Duhului Sfant.
Frica de moarte il intristeaza pe omul osandit de constiinta sa; dar cel care are in el o buna marturisire, acela doreste cu aceeasi pasiune si moartea, si viata (Sf. Ioan Scararul).
Nestiind locul si vremea in care ne asteapta moartea, o vom astepta in orice vreme si in orice loc (Fericitul Augustin).
Asteapta totdeauna moartea, dar nu te teme de ea (Sf. Nil Sinaitul).
Numai cel ce a inteles intr-adevar ce este hotarul acestei vieti, poate pune hotar greselilor sale (Sf. Isaac Sirul).
Dreptii n-au nici o moarte, ci o trecere la viata de veci (Sf. Atanasie cel Mare) .
Toti iubitorii de argint, iubitorii de slava si iubitorii de placeri traiesc asa, pentru ca se tem sa nu moara in graba (Sf. Maxim Marturisitorul).
Priveste in morminte si vezi, oare poti deosebi cine a fost sluga si cine a fost stapan ? (Sf. Vasile cel Mare).
Nu este alta nastere a mortii decat pacatul (Sf. Grigorie de Nyssa).
Cine se gandeste necontenit ca trebuie sa moara, acela toate le dispretuieste cu multa usurinta (Fericitul Ieronim).
Ce este moartea decat ingroparea pacatelor ? (Sf. Ambrozie).
Cei ce se tem de moarte sunt cei ce nu cred in inviere (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce se teme de moarte nu este slobod, ci rob al tuturor (Sf. Teofilact).
Nu-i cu putinta sa se teama de moarte cel ce a trait o viata buna si neprihanita (Fericitul Augustin).
Aducerea aminte de moarte si de judecata din urma este un leac bun impotriva pacatului (Sf. Ioan Hrisostom).
Aceasta o sustin tare, aceasta am invatat-o din nenumarate experiente, ca acela care totdeauna a avut o viata rea nu poate avea o moarte buna.
Cel ce a trait bine nu poate muri rau (Fericitul Augustin) .
Moartea nu se teme nici de avutie, nici de pazitori, nici de purpura, ci trece peste toate si-si face lucrarea sa (Sf. Teodoret al Cirului).
Nu te indulci cu placerile lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocita (Sf. Antonie cel Mare).
Moarte buna are acela care la moartea sa a murit deja mai inainte pentru lumea aceasta (Sf. Ambrozie).
Creatorul mortii este pacatul (Sf. Ioan Hrisostom).




Despre necazuri
Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii (Sf. Marcu Ascetul).
Cel ce socoteste necazurile venite dinafara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea lui si cunostinta (Sf. Marcu Ascetul).
Mustrarea este o doctorie a iubirii dumnezeiesti fata de oameni (Sf. Clement Alexandrinul).
In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de chinurile vesnice (Sf. Marcu Ascetul).
Omul care rabda necazurile cu inima buna si cu multumire va lua cununa nestricaciunii, virtutea si mantuirea. Iar stapanirea maniei, limbii, pantecelui si placerilor e de cel mai mare ajutor sufletului (Sf. Antonie cel Mare).
Cel ce se impotriveste necazurilor, se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura (Sf. Marcu Ascetul).
Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele (Sf. Marcu Ascetul).

Despre osandire
Osandeste-te pe tine insuti si vei inceta de a osandi pe altii (Avva Ioan).
Nu osandi pe aproapele; tu ii cunosti pacatul, dar pocainta nu i-o cunosti (Avva Dorotei).
Iata una dintre cele mai scurte cai care duce la primirea iertarii pacatelor: sa nu osandim (Sf. Ioan Scararul).
Sa va fie frica sa osanditi pe cineva chiar in inima voastra, nu numai pe fata (Avva Isaia Pustnicul).
Cel ce osandeste pe altul pune pecetea pe faptele sale rele (Sf. Marcu Ascetul).
Cine isi simte greutatea pacatelor sale, acela nu se uita la pacatele aproapelui sau (Avva Moise).
Nu cauta sa observi faptele altora; se vor gasi si in tine multe din acele fapte de care iti banuiesti aproapele (Sf. Nil Sinaitul).
Nu invinui pe nimeni, ci zi: "Dumnezeu il stie pe fiecare" (Avva Moise).
Dragostea pentru aproapele se marturiseste prin neosandirea lui (Avva Isaia Pustnicul).
Inaintea sfarsitului nu ferici pe nimeni si inaintea mortii nu te deznadajdui de nimeni (Sf. Efrem Sirul).
Cine nu e predispus spre rau nu e capabil nici sa suspecteze (Sf. Grigorie Teologul).
Intelepteste-l pe cel ce pacatuieste, dar nu-l osandi pe cel cade; caci ultima este treaba vorbitorului de rau, iar prima, a celui ce voieste sa-l indrepte (Sf. Nil Sinaitul).
Daca cineva incepe sa-l judece pe aproapele, pleaca fata in jos. De indata ce vei face acest lucru, te vei dovedi prudent atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata lui (Sf. Isaac Sirul).
Atat virtutile cat si viciile orbesc mintea; primele o fac sa nu vada viciile aproapelui, celelalte sa nu-i vada virtutile (Avva Evagrie Ponticul).
Sa fim atenti cu noi insine si sa nu luam in deradere pe altii, pentru ca si in noi insine se afla multe din acelea pentru care radem de altii (Sf. Nil Sinaitul).
Suspina pentru aproapele care greseste, pentru ca, odata cu aceasta, sa suspini si pentru tine, fiindca toti suntem vinovati in ale pacatelor si toti suntem vrednici de pedeapsa (Sf Nil Sinaitul).
Omul care-i osandeste pe altii seamana cu oglinda care-i reflecta pe toti in ea, dar pe sine nu se vede (Sf. Dimitrie de Rostov).
Judecand pe altii, rapesti nerusinat dreptul lui Dumnezeu, iar osandind, iti pierzi sufletul (Sf. Ioan Scararul).
Tu judeci pe acelasi om, care acum este rau, iar peste un ceas este bun. Dumnezeu singur stie ce va fi. Lasa-L pe El sa judece (Fericitul Augustin).
Daca vrei sa ispitesti lucrurile altora, atunci cerceteaza lucrurile lor bune, iar nu pe cele rele (Sf. Ioan Hrisostom).
Cine are inima curata ii socoteste pe toti oamenii curati, dar cine are inima pangarita de patimi nu socoteste pe nimeni curat, ci socoteste ca toti sunt asemenea lui (Avva Isaia Pusnicul).



Despre pacat
Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea, aceea face Dumnezeu cu acelea (Sf. Marcu Ascetul).
Cand vrajmasul are in stapanire multe zapisuri cu pacate uitate, il sileste pe datornic sa le savarseasca si prin aducerea aminte, folosindu-se cu viclean mestesug de legea pacatului (Sf. Marcu Ascetul).
Pacatul este intrebuintarea gresita a gandurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (Sf. Maxim Marturisitorul).
Pacatul este boala sufletului, este lipsa sanatatii gandului si a judecatii (Sf. Simeon Noul Teolog).
Pacatul este intunericul si ceata sufletului (Sf. Marcu Ascetul).
Patimile sunt munti greu de purtat; in mijloc au vai pline de balauri, animale veninoase si serpi (Sf. Macarie cel Mare).
Pacatele stau alaturi de virtuti si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate (Sf. Talasie Libianul).
Pacatul a pus pe fata noastra o masca urata. Prin pacat, frumusetea duhovniceasca a sufletului s-a intunecat ca si fierul care este innegrit de rugina (Sf. Grigorie de Nyssa).
Daca iti miluiesti adversarul, iti va fi un dusman, si daca vei cruta patima, atunci se va ridica impotriva ta (Sf. Nil Sinaitul).
Cata vreme mintea noastra este inca tulburata de pacat, inca n-am primit iertarea Domnului, fiindca n-am facut inca roade vrednice de pocainta (Sf. Maxim Marturisitorul).
Pacatul face pe oameni nerusinati (Sf. Ioan Hrisostom).
Pacatul invechit cere nevointa indelungata. Caci obisnuinta invartosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data (Sf. Talasie Libianul).
Pacatul inseala cu o falsa dulceata (Fericitul Augustin).
Pofta cea rea este in om un dusman vrajmas sau o unealta a demonului (Avva Ahile).
Sigeata diavolului este pofta cea rea si vatamatoare (Sf. Ioan Hrisostom).
Pacatul patruns in om este un fel de putere rationala a satanei, care a pus stapanire pe tot (Sf. Macarie cel Mare).
Pacatul taie nervii sufletului (Sf. Chiril al Ierusalimului).
Pacatul spre moarte este tot pacatul nepocait. Chiar de s-ar ruga un sfant pentru un asemenea pacat al altuia, nu este auzit (Sf. Marcu Ascetul).
Pacatul este strugurele cel mai amar, din folosirea caruia se produce o puternica strepezire (Fericitul Augustin).
Sufletul poate sa se impotriveasca pacatului, dar nu poate birui sau dezradacina raul, fara Dumnezeu (Sf. Macarie cel Mare).
Bolile cronice se vindeca numai printr-o mare staruinta, statornicie si silinta; acelasi lucru trebuie sa spunem si despre deprinderile pacatoase (Sf. Vasile cel Mare).
Cel care nu vede cat de pierzator este pacatul este un orb cu ochi (Sf. Grigorie Teologul).
Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui (Sf. Talasie Libianul).
Inceputul pacatului este pofta, prin care se pierde sufletul rational; iar inceputul mantuirii si al Imparatiei Cerurilor este dragostea (Sf. Antonie cel Mare).
Sileste-te sa nu cazi in pacat, dar daca ai cazut, da dovada de barbatie, scoala-te repede (Sf. Nil Sinaitul).
Pacatul biciuieste constiinta, rupe inima si o umple de indoiala si de frica (Sf. Ambrozie).
De va cadea cineva in vreo greseala si nu se ve intrista pe masura ei, atunci usor va cadea in aceeasi cursa (Sf. Marcu Ascetul).
Fata de pacat nu mor decat aceia care-l urasc din tot sufletul (Avva Ilie Ecdicul).
Daca noi ne aducem aminte de pacatele noastre, Dumnezeu le va uita (Sf. Ioan Hrisostom).
Dupa pacat nadajduieste in indurarea lui Dumnezeu, inainte de pacat, teme-te de dreptatea Lui (Fericitul Augustin).
Nu e nimic mai greu, nimic mai pagubitor decat sa pacatuiesti, sa aduci vatamare nu numai tie, ci si aproapelui (Avva Dorotei).
Cel ce zace sub pacat nu poate birui singur cugetul trupesc. Caci atatarea se misca fara odihna in madularele sale. De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia cu ajutor ne putem razboi cu obisnuintele pacatului (Sf. Marcu Ascetul).
Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar inima se zdrobeste prin infranarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana si de la lenevirea trupeasca. Caci prisosinta acestora sadeste iubirea de placere; iar iubirea de placere primeste gandurile rele. Pe de alta parte, ea se impotriveste atat rugaciunii, cat si slujirii cuvenite (Sf. Marcu Ascetul).
Pacatele de odinioara, pomenite special (in minte) dupa chipul lor, vatama pe cel cu buna nadejde. Caci daca ii apar in cuget insotite de intristare, il desfac de nadejde, iar daca i se zugravesc fara intristare, isi intiparesc din nou vechea intinaciune (Sf. Marcu Ascetul).
Cu cat se apropie cineva mai mult de Dumnezeu cu atat se vede mai pacatos (Avva Dorotei).
Prinzandu-te inceputul vreunui pacat, nu zice: "Nu ma va birui pe mine". Caci in cat ai fost prins, ai si fost biruit. Mestesugirea pacatului e ca o mreaja bine impletita; si cel ce s-a incurcat dintr-o parte, de va fi cu nepasare, va fi prins intreg (Sf. Marcu Ascetul).
Multi ne intristam pentru pacate; dar primim cu placere cauzele lor (Sf. Marcu Ascetul).
Despre patimi
Nu poate sta de vorba cu patima in minte cel ce nu iubeste pricinile ei (Sf. Marcu Ascetul).
Cel ce uraste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboit de patimi, chiar daca nu vrea (Sf. Marcu Ascetul).
Slava desarta, iubirea de argint si placerea nu lasa facerea de bine nepatata, daca nu s-au topit mai inainte prin frica lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
Daca sufletul este curat de patima, poate judeca drept, dar, fiind cuprins de pofta, nu are judecata curata, nu are criteriul limpede, nu are tribunalul sau impartial (Sf. Ioan Hrisostom).
Patimile sunt flacari de foc mistuitoare si arzatoare (Sf. Macarie cel Mare).
Nu este cunoscut ca rob al lui Dumnezeu acela care lucreaza pentru patimi. El este robul aceluia care-l stapaneste (Avva Isaia Pustnicul).
Cine se lasa tarat de patima, acela va fi robul patimii (Avva Nectarie).
Omul nu poate fi cu desavarsire liber de patimi. El le poate, insa, stapani (Sf. Ioan Hrosostom).
Patima produce in spirit o iluzie magica ce-l face pe om sa vada aparentele inselatoare, ca o realitate adevarata (Sf. Grigorie de Nyssa).
Primejdia nu sta in faptul ca se lupta patimile cu noi sau ca noi ne luptam cu ele, ci nenorocirea este ca, din cauza lenei si nepasarii, noi cadem infranti in fata vrajmasului (Sf. Efrem Sirul).
Patimile sunt aidoma muntilor vulcanici, care repede lasa in jurul lor un pustiu ingrozitor. Nimic nu ne pricinuieste atata suferinta ca o patima activa in suflet. Toate celelalte lucrari actioneaza din afara, dar patimile se nasc dinlauntru, de aici provine o tortura deosebit de mare (Sf. Ioan Hrisostom).
Daca sufletul isi va transforma numai o singura patima in deprindere, atunci vrajmasul il rastoarna cand vrea, caci el se afla pe mainile lui, din cauza acelei patimi (Sf. Marcu Ascetul) .
Cine lupta impotriva patimii chiar de la inceput, acela va birui repede (Sf. Isaac Sirul).
Atata timp cat esti supus pacatului, chiar intr-o mica masura, sa nu te socotesti liber de patimi (Avva Isaia Pustnicul).
Acela care are o desavarsita nepatimire nu e impatimit nici fata de lucruri, nici fata de amintirile legate de ele (Avva Talasie).
Cerceteaza-te in fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla in ea inaintea lui Dumnezeu si leapada-le din inima ta, ca sa nu vina osanda asupra ta (Cuviosul Isaia Pustnicul).
Patimile se poarta cu noi mai barbar decat orice barbar. Cel ce dispretuieste patimile isi bate joc de barbari, pe cand cel ce cade sub puterea patimilor va suferi rele mai mari decat la barbari (Sf. Ioan Hrisostom).
Este cu neputinta sa domneasca altcineva peste patimile altora, daca el nu si le-a biruit pe ale sale (Sf. Isidor Pelusiotul).
Multe patimi sunt ascunse in sufletele noastre; ele ies la iveala de-abia cand se arata lucrurile (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu vei taia patimile care te razboiesc, daca nu vei lasa mai intai nelucrat pamantul din care se hranesc (Avva Ilie Ecdicul).

Despre paza mintii si a inimii
Curatia inimii si paza mintii taie toate patimile si toate relele, aducand bucurie si nadejde (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Neincetata luare aminte a sufletului este necesara, pentru ca firea lui este schimbatoare (Avva Isaia Pustnicul).
Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Atentia este linistea neincetata a inimii fata de orice gand. Ea rasufla si cheama neincetat numai pe Iisus Hristos (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Ca un ostas voinic, intotdeauna fii inarmat, treaz, destept si vesnic asteptand pe vrajmas. Dar razboiul nu-l provoca tu (Sf. Ioan Hrisostom).
Sa ne pazim sufletul pentru Domnul, asa, ca si cand l-am fi capatat drept gagantie (Sf. Antonie cel Mare).
E mai usor a se pazi cineva sa nu cada decat, dupa ce a cazut, sa se ridice (Sf. Ioan Hrisostom).
Sa nu te bizui numai pe faptul ca ai candela; pastreaz-o aprinsa ! Sa straluceasca lumina ta inaintea oamenilor, ca sa nu fie hulit Hristos din pricina ta (Sf. Chiril al Ierusalimului).

Despre pocainta
Cel ce se pocaieste cum se cuvine nu va respinge osteneala pentru pacatele vechi, ci isi va castiga printr-insa indurarea lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
Nimeni nu e atat de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iarta pe cel ce nu se pocaieste (Sf. Marcu Ascetul).
Cel ce a pacatuit nu va putea scapa de rasplata decat printr-o pocainta corespunzatoare cu greseala (Sf. Marcu Ascetul).
Precum mancam, bem, graim si auzim, tot asa de firesc suntem datori sa ne pocaim (Sf. Marcu Ascetul).
Pocainta este o intoarcere de la cele din afara de fire, la cele dupa fire; de la diavol la Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin).
Pocainta este o tocmeala intre om si Dumnezeu; omul da pacatul si Dumnezeu da iertarea (Sf. Ioan Hrisostom).
Pocainta este scara care ne urca de acolo de unde am cazut (Sf. Efrem Sirul).
Pocainta este o mare intelepciune (Pastorul lui Herma)

Pocainta trebuie sa se faca in cursul intregii vieti (Sf. Vasile cel Mare).
Nu vom fi pedepsiti si osanditi in veacul viitor pentru ca am pacatuit, ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait si nu ne-am intors din calea cea rea la Domnul (Cuviosul Teognost).
Nu exista pacat de neiertat, in afara pacatul nepocait (Sf. Isaac Sirul).
Marturisirea faptelor rele este inceputul faptelor bune (Fericitul Augustin).
Daca sufletul se va invinovati inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu il va iubi (Avva Pimen).
Daca n-ar fi pocainta, n-ar fi nici cei ce se mantuiesc (Avva Isaia Pustnicul).
Pacatul este un rau grozav, de altfel de netagaduit. Este un rau grozav pentru cel ce tine in sine pacatul, dar lesne de vindecat pentru cel ce-si scoate pacatul prin pocainta (Sf. Chiril al Ierusalimului).
Pocainta naste pazirea poruncilor; iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului (Sf. Talasie Libianul).
Sa fim niniviteni, iar nu sodomeni, sa ne pocaim de pacat, ca sa nu pierim cu pacatul (Sf. Grigorie Teologul).
Pocainta aduce viata, nepocainta aduce moartea (Pastorul lui Herma).
Pocainta are doua fete: ea priveste la cele trecute si la cele viitoare; la cele trecute ca sa-ti plangi pacatele facute, iar la cele viitoare ca sa nu le mai faci (Sf. Grigorie Teologul).
Pacatul marturisit devine mai mic, cel nemarturisit se face mai mare (Sf. Ioan Hrisostom).
Daca noi ne indureram pentru cei morti, atunci cine va fi atat de nesimtit sa nu-si planga sufletul sau mort ? (Sf. Ioan Pustnicul).
Cel mai sigur semn dupa care fiecare pacatos ce se pocaieste poate cunoaste daca intr-adevar pacatele lui sunt iertate de Dumnezeu este ura si scarba pe care o simtim fata de toate pacatele, in asa fel incat dorim mai bine sa murim decat sa pacatuim de buna voie inaintea lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Orice pacat se savarseste pentru placere si orice iertare pentru pacate se dobandeste prin pocainta (Sf. Talasie Libianul).
Aprinde faclia pocaintei ! Pleaca-te cu ravna ! Cauta-ti comoara ascunsa printre patimile pamantesti. Cand o gasesti, ridic-o si pastreaz-o ! (Sf. Asterie al Amasiei).
Nu spune: "Astazi voi pacatui, iar maine ma voi pocai !" Mai bine e sa ne pocaim astazi, pentru ca nu stim de vom trai pana maine (Sf. Efrem Sirul).
Daca Dumnezeu isi amana pedeapsa, atunci tu nu-ti amana intoarcerea (Fericitul Augustin).
Cel ce iscodeste pacatele altora sau judeca din banuieli pe fratele sau inca nu a pus inceput pocaintei si cunoasterii pacatelor sale (Sf. Maxim Marturisitorul).
Cel ce se pocaieste dupa ce a gresit nu este vrednic de plans, ci vrednic de fericit, ca unul ce a trecut in ceata dreptilor (Sf. Ioan Hrisostom).
Pocainta este necesara, dupa cum sunt necesare medicamentele pentru cei bolnavi (Sf. Niceta de Rimesiana).
Sa te rusinezi de pacat, nu de pocainta; pacatul e rana, pocainta este vindecarea (Sf. Ioan Hrisostom).
Atat pentru cele mici, cat si pentru cele mari, pocainta ramane neterminata pana la moarte (Sf. Marcu Ascetul).
Cel care, in nadejdea ca se va pocai, va aluneca savarsind a doua oara pacatul de care s-a pocait, acela se poarta fata de Dumnezeu cu viclenie (Sf. Isaac Sirul).
Atunci este folositoare pocainta, cand are putere pocaitul sa se indrepteze (Sf. Asterie al Amasei).

Despre pofte, simturi, placeri trupesti
Cel ce petrece pururea in inima sa e departe de toate frumusetile vietii. Caci, umbland in duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta, facandu-si plimbarile in cetatea intarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile dracilor impotriva lui raman fara biruinta, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pana la ferestrele firii (Sf. Diadoh al Foticeei).
Cine da frau liber patimilor da frau liber si inimii (Sf. Isaac Sirul).
Fericit este acela care-si stapaneste pleoapele si nu se lasa, nici in chip gandit, nici in chip simtit, ademenit de pielea trupului, care in curand va izvori puroi (Sf. Efrem Sirul).
Desfatarea trupului este radacina si nastere de amaraciune (Sf. Chiril al Ierusalimului).
E cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa poata lupta in cuget cu dracul curviei (Cuviosul Casian Romanul).
Despre pomenirea de rau
Sa fii pomenitor de rau si sa te rogi e ca si cum ai semana pe mare si ai astepte recolta (Sf. Isaac Sirul).
Patima pomenirii raului sa fie departe de sufletul tau, iubitor de Hristos. Caci ca un foc ascuns in paie, asa lucreaza pomenirea raului in inima (Sf. Teodor Studitul).
Cine ascunde in inima sa pomenirea de rau e ca acela care ascunde sarpele in sanul sau (Sf. Efrem Sirul).
Vantul puternic alunga norii, iar pomenirea de rau alunga simtamintele bune din suflet (Avva Evagrie Ponticul).
O urmare a urii si a tinerii de minte a raului este barfirea (Sf. Ioan Scararul).

Despre priveghere
Privegherea este calea pe care merg toate virtutile. Ea pazeste mintea de orice nalucire (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Fara cea mai severa priveghere asupra lui insusi, omul nu poate spori in nici o virtute (Avva Agaton).
Alunga placerile cu osteneala privegherilor. Ajuta-ti tie intai si apoi altora (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Rugaciunea are nevoie de priveghere, precum lampa de lumina facliei, a fitilului (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Cine-si petrece vremea privegherii in vorbe desarte, acela ar face mai bine daca ar petrece-o dormind (Avva Isaia Pustnicul).
Pamantul nelucrat este plin de maracini, iar sufletul neveghetor, de dorinte necurate (Sf. Talasie Libianul).
Daca-ti vei aduce aminte intotdeauna de slabiciunea ta, atunci niciodata nu vei calca hotarul privegherii (Sf. Isaac Sirul).
Cine privegheaza cu ochii sa privegheze si cu inima; cine se roaga cu duhul sa se roage si cu mintea, fiinca este cu totul nefolositor a priveghea cu ochii in timp ce sufletul doarme (Sf. Niceta de Rimesiana).
Felurile privegherii: 1. Sa-ti supraveghezi imaginatia, pentru ca satana sa nu poata fauri ganduri mincinoase.
2. Sa pastrezi o tacere adanca a inimii, o liniste din partea oricarui gand, in rugaciune.
3. Sa chemi cu smerenie neincetat pe Domnul Iisus Hristos in ajutor.
4. Sa-ti aduci aminte neincetat de moarte (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Dumnezeu ne-a ascuns ziua cea una, ca sa priveghem in toate zilele (Fericitul Augustin).
Privegherea este arta duhovniceasca, care izbaveste cu totul pe om, cu ajutorul lui Dumnezeu, de cugetele si cuvintele patimase si de faptele viclene ( Cuviosul Isihie Sinaitul).
Privegherea se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla sfintii ingeri. Privegherea sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, clevetirea si toata lista relelor (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Privegherea este fixarea staruitoare a gandului si asezarea lui in poarta inimii, ca sa priveasca gandurile hotesti care vin, si da semnalul pentru lupta (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Privegherea si rugaciunea se sustin una pe alta. Caci atentia suprema vine din rugaciune neincetata, iar rugaciunea din atentie suprema (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Caci nu e bine ca cei ce au in ei cuvantul cel treaz sa doarma toata noaptea (Clement Alexandrinul).
Precum zapada nu va naste flacara, apa nu va naste foc sau spinul smochine, tot asa nu se va elibera mintea de ganduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru si nu uneste rugaciunea cu privegherea (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Sa umblam cu toata luarea aminte a inimii pe caile lui Dumnezeu. Caci privegherea si rugaciunea, intovarasite in fiecare zi, se misca asemenea carutei de foc a lui Ilie, ducandu-ne in inaltimile ceresti (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Daca omul dinlauntru petrece in priveghere, este sa-l pastreze si pe cel din afara (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Atat timp cat te afli in trup, sa nu fii fara de grija si sa nu te increzi in tine insuti, chiar daca ai simti uneori o eliberare de patimi, caci vrajmasul intrerupe uneori navalirea, cu intentii viclene, pentru un timp oarecare, pentru ca noi sa slabim ravna si privegherea. Atunci se arunca asupra noastra cu mai multa furie, ca sa ne rostogoleasca in pacate grele (Avva Isaia Pustnicul).
Frica de Dumnezeu si mustrarea primesc intre ele intristarea. Iar infranarea si privegherea se insotesc cu durerea (Sf. Marcu Ascetul).

Despre rabdare
Infranarea cu rabdare si dragostea cu indelunga rabdare usuca placerile trupesti (Sf. Talasie Libianul).
Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa si mai tare se va incalci in ele ( Sf. Marcu Ascetul).
Numai prin rabdare se pastreaza adevarata masura a unitatii (Sf. Grigorie cel Mare).
Rabdarea este cea mai puternica arma in ispite (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel rabdator poate pastra cu adevarat pacea (Sf. Efrem Sirul).
Unde nu este rabdare, acolo nu este nici iubire (Sf. Grigorie cel Mare).
Mantuirea nu sta numai in faptul ca nu faci raul, ci in faptul ca rabzi raul barbateste (Sf. Ioan Hrisostom).
Sa nu ne despartim de iubirea lui Dumnezeu in Iisus Hristos, ci sa rabdam durerile cu tot sufletul, asteptand ajutorul Lui (Sf. Vasile cel Mare).
Invinge indrazneala prin rabdare (Sf. Teofilact).
Rabdarea este casa rugaciunii, iar smerenia este materia cu care se hraneste ea (Avva Ilie Ecdicul).
Rabdarea este un leac impotriva maniei si a ocarilor (Sf. Antonie cel Mare).
Rabdarea este iubirea de osteneala. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara iubirea de placere (Sf. Talasie Libianul) .
Rabdarea nu are masura daca este amestecata cu umilinta (Sf. Efrem Sirul).
Cel ce nu rabda nu e credincios; cine nu are nadejde nu mai poate starui in rugaciune (Sf. Efrem Sirul).
Cel cu adevarat fericit este acela care si-a agonisit indelunga rabdare (Sf. Efrem Sirul).
Ajutoarele credintei noastre sunt frica de Domnul si rabdarea, iar tovarasi de lucru sunt indelunga rabdare si infranarea (Sf. Barnaba).
Cel cu adevarat rabdator mai bucuros rabda orice rau decat sa-si arate lumii ce are el mai bun, mandrindu-se (Sf. Grigorie cel Mare).
Cel ce rabda indelung totdeauna este vesel si bucuros (Sf. Efrem Sirul).
Iti vei pregati o mare cununa de rabdare, deoarece furia altuia iti da prilej sa te cunosti de aproape si sa te reculegi (Sf. Vasile cel Mare).
Cel ce rabda indelung este departe de manie (Sf. Efrem Sirul).
Dumnezeu iti trimite necazuri pentru ca sa te invete rabdarea (Sf. Ioan Hrisostom).
Indelunga rabdare este infranarea sufletului si marinimia lui (Sf. Teofilact).
Nimic nu retine atat de mult pe defaimatori ca blanda defaimare a celor defaimati (Sf. Hrisostom).
Pana ce aruncam pricinile neputintei noastre in socoteala altora, ne este cu neputinta a ajunge la desavarsirea indelungii rabdari. Capatul indreptarii si al pacii noastre nu se castiga din indelunga rabdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferinta raului aproapelui de catre noi (Cuviosul Casian Romanul).
Cuvantul rabdare este egal cu sudori, osteneli si staruinta multa. Dar numai cine nadajduieste poate rabda (Sf. Ioan Hrisostom).

Despre rugaciune
Tot ce am savarsit fara rugaciune si nadejde buna, ne este pe urma vatamator si fara pret (Sf. Marcu Ascetul).
Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).
Nimic nu ajuta mai mult lucrarii ca rugaciunea si pentru a castiga bunavointa lui Dumnezeu, nimic nu este mai de folos ca ea (Sf. Marcu Ascetul).
Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada iubirii de placeri (Sf. Marcu Ascetul).
Rugaciunea este ridicarea mintii si voii noastre catre Dumnezeu (Avva Evagrie Ponticul).
Rugaciunea este leacul mahnirii si uratului (Sf. Nil Sinaitul).
Cel ce nu are rugaciune curata de ganduri nu are arma de lupta (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Daca cineva nu se socoteste pacatos, rugaciunea lui nu este primita de Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).
Dumnezeu nu primeste o rugaciune tulbure, izvorata dintr-o inima care cugeta cele necuvenite (Avva Isaia Pustnicul).
Fara rugaciune nici o virtute nu se poate pastra (Sf. Simeon Noul Teolog).
Fericita este mintea care, in vremea rugaciunii, se face nemateriala si saraca de toate (Avva Evagrie Ponticul).
Daca vrei ca rugaciunea ta sa zboare pana la Dumnezeu, da-i doua aripi: postul si milostenia (Sf. Isaac Sirul).
Sa nu te mandresti cand te rogi pentru altii si esti ascultat, pentru ca ceea ce a lucrat si a savarsit este credinta lor (Sf. Ioan Hrisostom).
Rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gandurilor rele (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Starea cea mai inalta a rugaciunii este aceea cand mintea a ajuns in afara de trup si de lume, devenind cu totul imateriala (Sf. Maxim Marturisitorul).
Oglinda credinciosului este rugaciunea (Patericul) .
Roaga pe Dumnezeu sa deschida ochii inimii tale si vei vedea folosul rugaciunii (Sf. Marcu Ascetul).
Cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui (Sf. Efrem Sirul).
Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei imprastia gandurile care staruie in inima (Sf. Talasie Libianul).
Daca te rogi lui Dumnezeu pentru ceva si El intarzie sa te asculte, nu te scarbi pentru aceasta. Tu nu esti mai intelept decat El (Sf. Isaac Sirul).
Uneste-ti rugaciunea cu vegherea, caci vegherea curateste rugaciunea si rugaciunea curateste vegherea (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Rugaciunea fara dragoste nu este ascultata, pentru ca numai dragostea deschide usile rugaciunii (Sf. Efrem Sirul).
Pazeste-te de neinfranare si ura si nu vei intampina piedica in vremea rugaciunii tale (Sf. Talasie Libianul).
Cine se roaga neincetat este inger pamantesc (Avva Evagrie Ponticul).
In vremea aducerii aminte de Dumnezeu, inmulteste-ti rugaciunile, pentru ca, atunci cand Il vei uita, El sa nu te uite (Sf. Marcu Ascetul).
Dragostea si infranarea curatesc sufletul, dar mintea este luminata de rugaciunea curata (Sf. Talasie Libianul).
Cel ce se margineste numai la facerea rugaciunii exterioare nu poate dobandi pacea (Sf. Simeon Noul Teolog).
Cel ce stie sa se roage bine stie sa si traiasca bine (Fericitul Augustin).
Rugaciunea este trebuitoare sufletului ca rasuflarea trupului (Sf. Ioan Hrisostom).
Rugaciunea este cununa virtutilor (Sf. Maxim Marturisitorul).
Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei (Fericitul Augustin).
Rugaciunea este vlastarul blandetii si al lipsei de mandrie (Avva Evagrie Ponticul).
Rugaciunea este cea mai mare tortura si groaza pentru duhurile rele (Sf. Nil Sinaitul).
Fara rugaciune viata noastra duhovniceasca flamanzeste, inceteaza si moare (Sf. Ioan Hrisostom).
Marturia mintii iubitoare de Dumnezeu este rugaciunea (Avva Ilie Ecdicul).
Cel ce tine minte raul nu se poate ruga curat (Sf. Marcu Ascetul).
Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie (Avva Evagrie Ponticul).
Rugaciunea impreuna cu meditarea duhovniceasca este pamantul fagaduintei, in care curg laptele si mierea cunostintei tainelor dumnezeiesti (Avva Ilie Ecdicul).
Cum puteti pretinde ca Dumnezeu sa ia seama la rugaciunea voastra, daca voi insiva nu luati seama la rugaciune ? (Sf. Ciprian).
Nimic nu-i mai dulce ca rugaciunea (Sf. Ioan Hrisostom).
Citirea dumnezeiestilor Scripturi strange mintea care se rataceste si da cunostinta de Dumnezeu (Sf. Efrem Sirul).
Cuvantul lui Dumnezeu este seceratorul a toata rautatea si nestiinta (Sf. Maxim Marturisitorul).
Cuvantul lui Dumnezeu este paine cu care se hranesc sufletele flamande de Dumnezeu (Sf. Grigorie Teologul).
Cuvantul lui Dumnezeu este mai de pret decat orice comoara, caci face pe om fericit prin adevar (Clement Alexandrinul).
Intelesul Sfintei Scripturi nu se descopera celor necredinciosi sau nevrednici (Origen).
Lucrarea proprie mintii este sa se ocupe neincetat cu Cuvintele lui Dumnezeu (Sf. Talasie Libianul).
Cuvantul lui Dumnezeu, fiind desavarsit, face pe om desavarsit (Sf. Maxim Marturisitorul).
Un suflet care nu este dres cu cuvintele lui Hristos ca si cu sare, acela se strica si da nastere la viermii pacatelor (Sf. Metodie).
A nu sti Scriptura e un neajuns pentru om, dar cel ce o cunoaste si o neglijeaza are un indoit neajuns (Sf. Efrem Sirul).
Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; fa cele zise si te vei izbavi de patimi (Sf. Talasie Libianul).
Cel ce vede din Scripturi numai Duhul, fara inchipuiri, cu mintea eliberata de lucrarea simtirii, a aflat pe Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Focul rugaciunii si al meditatiei Cuvantului lui Dumnezeu sa arda pururea pe altarul sufletului tau (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Despre Sfanta Scriptura
Negrija de cele pamantesti si ocuparea neintrerupta cu Sfanta Scriptura aduc sufletul la frica lui Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Iepurele nu se teme atat de trasnet, cat se teme diavolul de vestitorii si traitorii Cuvantului lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Sfanta Scriptura este o hrana sufleteasca pe care o da Duhul Sfant (Sf. Vasile cel Mare).
Sfanta Scriptura este chitara la care canta Dumnezeu (Sf. Iustin Martirul).
Copilul meu, zi si noapte sa-ti amintesti de cel care-ti vorbeste Cuvantul lui Dumnezeu si sa-l cinstesti ca pe Domnul ! (Didahiile).
Scriptura este o farmacie in care gasesti leac pentru toate bolile. Scriptura este o mina de aur. Scriptura toata este o mangaiere (Sf. Ioan Hrisostom).
Orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi (Sf. Antonie cel Mare).
Scriptura descopera celor curati gandul Ei (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nimeni nu se poate mantui daca nu se poate indulci adesea cu citiri duhovnicesti (Sf. Ioan Hrisostom).
Sfintele Scripturi au fost izvorul comun al oricarei intelepciuni (Tertulian).
Cuvantul lui Dumnezeu este invatator si calauza spre mantuire (Cuviosul Paisie Velicicovski).
De la nerecunoasterea Sfintei Scripturi izvorasc mii de rele (Sf. Ioan Hrisostom).
In rugaciune noi stam de vorba cu Dumnezeu, in Sfanta Scriptura Dumnezeu sta de vorba cu noi (Fericitul Augustin).
Daca citim o data, de doua ori si nu intelegem ce citim, sa nu trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam (Sf. Ioan Damaschin).
Cel ce tine Sfanta Scriptura in maini necurate nu poate s-o inteleaga (Sf. Ioan Hrisostom).
Ferice de cel ce mananca si bea fara incetare rugaciuni, psalmi si da citire Scripturii. Aceasta da o bucurie nemicsorata si acum si in veacul ce va sa vie (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Cel ce a invatat cunostinta de la Dumnezeu nu va fi necredincios Scripturii (Sf. Talasie Libianul).
Am ramas omul unei singure carti, si anume al Cartii Cartilor: Sfanta Scriptura (Sf. Ciprian).
Cuvantul duhovnicesc odihneste mintea muncita, slobozind-o de cunostinta rea, care chinuieste (Sf. Maxim Marturisitorul).
Ceea ce s-a spus in Scriptura s-a spus nu pentru ca noi sa cunoastem numai, ci sa implinim (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le in fapte si nu le intinde in vorbe multe, ingamfandu-te in desert cu simpla lor intelegere (Sf. Marcu Ascetul).

Despre smerenie
Smerita cugetare este o rugaciune neintrerupta (Sf. Maxim Marturisitorul).
Smerenia este cea mai credincioasa chezasie pentru un virtuos in fata caderii. Cel smerit nu cade niciodata. Unde ar putea sa cada acela care se afla mai jos decat toti ? (Sf. Macarie cel Mare).
Adu-ti aminte de caderile celor puternici si smereste-te in virtutile tale (Sf. Efrem Sirul).
Daca vrei sa dobandesti adevarata smerenie, deprinde-te sa rabzi barbateste ocarile aduse de altii (Avva Serapion).
Desavarsita smerenie consta in faptul ca rabdam cu bucurie invinuirile mincinoase (Sf. Isaac Sirul).
Smerita cugetare o arata nu acela care se ticaloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreaza dragostea fata de el (Sf. Ioan Hrisostom).
Precum mortul nu mananca, asa si smeritul nu poate sa osandeasca pe alt om, chiar daca l-ar vedea inchinandu-se la idoli (Avva Longhin).
Cine se smereste inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor poate pastra harul ce l-a primit (Sf. Antonie cel Mare).
Cel ce are smerenie ii amaraste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).
Smerenia libereaza mintea de fumul mandriei si de slava desarta (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se arata Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scararul).
Cu cat mai inalt vrei sa ridici edificiul virtutii, cu atat trebuie sa sapi mai adanc temelia smereniei (Fericitul Augustin).
Cei ce se smaresc pentru greselile lor pastreaza virtutile ce le au; ceilalti, trufindu-se cu binele ce-l afla in ei il pierd pentru trufia lor si se pierd pe sine (Sf. Grigorie Teologul).
Daca crinii cresc mai cu seama in vai, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Smerenia atrage bunavointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
Cel ce se teme de Domnul are ca insotitoare smerenia (Sf. Maxim Marturisitorul).
Coboara in adancul smereniei, unde vei afla margaritarul de mult pret al mantuirii tale (Cuviosul Teognost).
Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).
Daca smerenia il inalta pe omul simplu si neinvatat, atunci gandeste-te ce mare cinste ii va aduce omului mare si respectat! (Sf. Isaac Sirul).
In sufletele smerite se odihneste Domnul, caci nimic nu dezradacineaza asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).
Cel ce nu este smerit a cazut din viata (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Smerenia sufletului este o arma nesfaramata (Avva Evagrie Ponticul).
Fara smerenie nu putem sa ne gandi la virtute (Fericitul Augustin).
Smerenia adevarata nu se arata prin forma din afara a trupului, nici prin vocea franta, ci prin curata miscare a inimii (Fericitul Ieronim).
Micsoreaza-te in toate inaintea oamenilor si vei fi inaltat inaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste caderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
Nu orice om care petrece in liniste este smerit cugetator, dar orice smerit cugetator petrece in liniste (Sf. Isaac Sirul).
Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se inalta cu ingamfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).
Dintre toate armele crestinului, una singura are putere sa treaca peste toate cursele vrajmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).
Intelepciunea adevarata nu sta in discutii si vorbe invatate, ci in smerenie (Fericitul Augustin).
Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu indrazneste sa-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
Nu dispretui pe cel smerit, caci el sta mai sigur decat tine; el paseste pe teren solid si nu cade (Sf. Nil Sinaitul).
A sti sa te smeresti inseamna sa stii sa-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).
De indata ce harul observa ca in gandul omului a inceput sa apara o oarecare parere de sine si el a inceput sa gandeasca inalt pentru sine, ingaduie sa se intareasca impotriva lui ispitele, pana isi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).
Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fara smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
Daca savarsesti rugaciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Daca insa iti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sarguitor si te vei inalta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnica (Avva Isaia Pustnicul).
Nimic nu se poate sa se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, radacina, hrana, temelia si legatura oricarui bine (Sf. Ioan Hrisostom).
Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te inalti si te infumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
A spori in virtute inseamna sa sporesti in smerenie (Sf. Vasile cel Mare).
Nu te ingamfa si nu te inalta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pana la ultima ta suflare in smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
Pe cand mandria este moartea virtutilor si viata pacatelor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
Dumnezeu intai smereste pe cei inalti; diavolul intai inalta, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).

Despre tacere
Cel ce slabeste fraul limbii dovedeste ca e departe de virtute (Avva Isaia Pustnicul).
Tacerea la vreme este mama gandurilor intelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).
Nimic nu pierde asa de mult virtutea ca vorbirea desarta (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Spusele vorbaretilor sunt ca si incaltarile vechi, tocite de stricaciune (Clement Alexandrinul).
Mai bine este a arunca o piatra langa gard decat un cuvant (Avva Evagrie Ponticul).
Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul (Sf. Antonie cel Mare).
Cuvantul fara rost inca poate desparti mintea de Dumnezeu (Avva Filimon).
Daca cetatea sufletului nu are zidul tacerii, ea ramane descoperita sagetilor dusmanului (Sf. Grigorie cel Mare).
De vei ajunge in orice fel de imprejurare grea, biruinta nu sta decat in tacere (Avva Pimen).
Numai convorbirea duhovniceasca este folositoare, iar tacerea este preferabila tuturor (Sf. Talasie Libianul).
Cei ce vorbesc mult, nu numai ca nu sunt neprihaniti, dar pricinuiesc si altora vatamare (Sf. Efrem Sirul).
Tacand, intelegi si, dupa ce ai inteles, graieste. Caci, in tacere naste mintea cuvantul (Sf. Antonie cel Mare).
Alege-ti tacerea, pentru ca ea te infraneaza de la multe rele (Sf. Isaac Sirul).
Un cuvant rau si pe cei buni ii faci rai, iar un cuvant bun si pe cei rai ii faci buni (Sf. Macarie cel Mare).
Norii acopera soarele, iar multa vorbire intuneca sufletul care a inceput sa se lumineze cu contemplarea in rugaciune (Sf. Isaac Sirul).
A sti sa taci e o virtute mai mare decat a sti sa vorbesti (Sf. Ambrozie).
Infranarea limbii arata pe omul intelept (Avva Isaia Pustnicul).
O gradina fara ingraditura va fi calcata in picioare si pustiita si cel ce nu-si pazeste gura isi va pierde roadele virtutii (Sf. Efrem Sirul).
Pentru ca sa invatam a vorbi bine si fara greseala, trebuie sa ne invatam mai intai a tacea (Avva Zosima).
Este deopotriva de rea si viata netrebnica si o vorba netrebnica; daca ai una, o ai si pe cealalta (Sf. Grigorie Teologul).
Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii (Sf. Ambrozie).
Curgerea apei arata izvorul ei; iar felul cuvantului arata inima celui ce l-a grait (Sf. Vasile cel Mare).
Intotdeauna este mai putina primejdie in a asculta decat a vorbi; este mai placut a invata de la altii decat a invata pe altii (Sf. Grigorie de Nazianz).
Vai de aceia care nu vorbesc despre Tine, Doamne ! Vai de aceia care ar putea vorbi si raman muti ! (Fericitul Augustin).
O mare cursa este desfranarea limbii, care are nevoie de frau puternic (Sf. Ioan Hrisostom).
Curateste-ti limba, ea graieste adesea ceea ce ar fi fost tainuit (Sf. Nil Sinaitul).
Necuviinta in vorbire este cursa a mortii (Sf. Barnaba).
E buna tacerea in timpul ei; ea nu este nimic altceva decat mama gandurilor celor mai intelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).
Ia seama, omule! Stapaneste-ti limba si nu-ti inmulti cuvintele, ca sa nu-ti inmultesti pacatele (Sf. Antonie cel Mare).
Nimic nu aduce mai multa tulburare ca vorba multa si nimic nu e mai rau ca vorba neinfranata (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Nevoia cea mai mare nu este de cuvinte frumoase, ci de o viata sfanta; nu de iscusinta oratorica ci de fapte (Sf. Ioan Hrisostom).
Sa nu credeti ca evlavia consta in aceea ca vorbesti mult de Dumnezeu. Nu. Ci mai mult in pazirea tacerii. Fiti incredintati ca totdeauna este un lucru mai putin primejdios sa asculti decat sa vorbesti (Sf. Grigorie de Nazianz).
Sunt unii oameni care par ca tac, dar in inima lor ii osandesc pe altii; astfel de oameni mereu vorbesc, iar altii vorbesc fara folos (Avva Pimen).
Nimic nu pierde mai usor fapta buna ca gluma si vorba desarta (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Daca omul ar tine minte cuvintele Scripturii: "Din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit"; atunci se va hotari mai bine sa taca (Avva Pimen).
Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor (Fericitul Augustin).
Esti fericit cand predici virtutea prin fapte, dar daca vorbesti cele ce sunt proprii virtutii si faci cele potrivnice ei, atunci iti atragi osanda (Sf. Efrem Sirul).
Nu fi nici greoi in cuvant si nici usurel, ci sa cauti totdeauna sa fii serios si placut in acelasi timp. Cumpatarea in cuvinte este de mare pret (Sf. Ioan Hrisostom).
Cand viata ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (Fericitul Augustin).
Precum mirul da har celor ce se folosesc de el, asa si cuvantul bun (Sf. Ioan Hrisostom).
Trebuie adusa la tacere usuratica intepatura cu cuvantul (Clement Alexandrinul).
Nu-ti deschide gura pentru ras si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strain de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

Despre viata duhovniceasca
Viata trupului si bucuria de multa bogatie si putere in viata aceasta i se face sufletului moarte. Iar osteneala, rabdarea, lipsa purtata cu multumire si moartea trupului este viata si fericire vesnica a sufletului (Sf. Antonie cel Mare).
Viata aceasta nu ni s-a dat spre odihna, ci spre osteneala (Sf. Ambrozie).
Hristos este viata credinciosilor si moarte este viata fara Hristos (Sf. Ignatie Teoforul).
Omorarea firii este facatoare de viata (Sf. Simeon Noul Teolog).
D espre necuratie
Desfranarea este un foc care arde haina virtutii (Sf. Ioan Hrisostom).
Mananca paine cu cantarul si bea apa cu masura si duhul desfranarii va fugi de la tine (Avva Evagrie Ponticul) .
Despre nepatimire
Nepatimirea nu inseamna a nu fi razboiti de draci, caci atunci ar trebui sa iesim, dupa Apostol, din lume, ci, razboiti fiind de ei, sa ramanem nebiruiti (Sf. Diadoh al Foticeei).
D espre nevointa si lupta duhovniceasca
Cel ce iubeste pe Dumnezeu, iubeste si osteneala. Iar osteneala de bunavoie e vrajmasa placerii de fire (Sf. Marcu Ascetul).

Despre virtute si desavarsire
Virtutea este o manifestare a cunostintei, iar cunostinta este o putere sustinatoare a virtutii (Sf. Maxim Marturisitorul).
Virtutea este hrana sufletului (Avva Evagrie Ponticul).
Priveste la cinstea pe care au primit-o toti sfintii si, imitandu-i, vei fi atras incet, incet spre virtute (Avva Isaia Pustnicul).
Prin virtuti innoim sufletul nostru (Sf. Simeon Nnoul Teolog).
Oprirea pe calea virtutii este inceputul pacatului (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu vei putea ajunge la virtutile mai mari, de nu vei atinge varful celor ce-ti stau in putere (Avva Ilie Ecdicul).
Toate virtutile sunt legate intre ele. Sunt un lant duhovnicesc, una atarna de cealalta (Sf. Macarie cel Mare).
Mai usor contractezi viciul decat virtutea; dupa cum mai usor te molipsesti de o boala, decat sa-ti recapeti sanatatea (Sf. Grigorie de Nazianz).
Fiinta tuturor virtutilor este Insusi Iisus Hristos (Sf. Maxim Marturisitorul).
Omul se deosebeste de animale prin ratiune si prin virtute. Virtutea nu e posibila fara libera alegere (Origen).
Nu se poate ajunge la masura nici unei virtuti daca nu se sarguieste cineva toata viata (Sf. Ioan Damaschin).
Omul virtuos nu este atras la fapta buna nici de frica ghenei si nici de Imparatia Cerurilor, ci de insasi dragostea de fata de Hristos (Sf. Ioan Hrisostom).
Virtutile, tocmai ca si stiinta si arta, se castiga prin deprindere, prin practicare (Sf. Vasile cel Mare).
Focul pacatului se stinge prin apa curata a virtutii (Sf. Ioan Hrisostom).
Atunci sa socotesti ca ai virtute adevarata, cand vei dispretui cele de pe pamant cu desavarsire, avand prin constiinta curata inima gata sa calatoreasca spre Domnul (Cuviosul Teognost).
Dintre averi, singura virtutea nu se poate instraina, ramanand langa cel ce o are si in viata, si dupa moarte (Sf. Vasile cel Mare).
Pe calea virtutii, pe masura ce vei pasi, in aceeasi masura ti se va parea calea mai usoara (Sf. Ioan Hrisostom).
Precum rodul neascultarii este pacatul, asa rodul ascultarii este virtutea (Sf. Maxim Marturisitorul).
Cel mai mare viciu este de a voi sa pari virtuos fara sa fii (Sf. Vasile cel Mare).
Inceputul virtutilor este frica de Dumnezeu, iar sfarsitul este dragostea (Avva Ilie Ecdicul).
Omul devine asemenea cu Dumnezeu prin virtute (Sf. Grigorie De Nyssa).
Nu vei putea sa vezi fata virtutii pana mai cugeti cu placere la cea a pacatului (Avva Ilie Ecdicul).
Mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala, care este imparateasa virtutilor (Sf. Ioan Damaschin).
Daca nu poti sa fii soare, fii macar stea, numai sa te ridici sus, lasand pamantul. E mai bine sa sporesti cat de putin in virtute, decat deloc (Sf. Ioan Pustnicul).
Virtutea se naste prin instrainare de bunavoie a sufletului de trup (Sf. Maxim Marturisitorul).
Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii (Sf. Talasie Libianul).
Virtutea este inainte-mergatoare adevaratei intelepciuni (Sf. Maxim Marturisitorul).
Virtutea adevarata are ca rod nepatimirea si cunostinta (Cuviosul Teognost).
Ascunzandu-ti virtutea, nu te mandri, ca si cand ai implini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai in a ascunde cele frumoase, ci si in a nu gandi nimic din cele oprite (Sf. Marcu Ascetul).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

.........

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
http://www.youtube.com/watch?v=MJjhU3bccGM PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

Nu te lega de vreo obişnuinţă şi vei avea mintea paşnică.Nu te bizui pe puterea ta şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ţi va fi primită rugăciunea; să ai pace cu toţi, ca să te rogi cu îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)

Cine-şi aruncă sufletul înaintea lui Dumnezeu ajunge la răbdare, fără tulburare a ocărilor; lacrimile acestui suflet sunt străine de toate cele lumeşti.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)









* Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa (Pilde 4, 23)



Siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot face roadă, aşa şi nouă veacul această iarnă ne ieste. Şi Împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaş, fără numai prin multe necazuri şi ispite!

(AMMA THEODORA)



De-mi va fi cineva foarte iubit şi voi cunoaşte că mă duce în vreo greşală, îl înlătur de la mine.

(AVVA AGHATON)



Omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.

(AVVA AGHATON)



Calea strâmtă şi îngustă aceasta este, să-şi silească cineva gândurile sale şi să-şi taie voile sale pentru Dumnezeu. Şi aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: Iată noi am lăsat toate şi am venit după Tine(Matei XIX, 27.).

(AVVA AMONA)



Sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut dreaptă socoteală, departe de Dumnezeu s-au făcut.

(AVVA ANTONIE)



Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Că zice: ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.

(AVVA ANTONIE)



Cel ce bate bucata de fier, întâi socoteşte cu mintea ce va să facă: secere, cuţit sau topor ? Aşa şi noi trebuie să socotim, care faptă bună uneltim, ca să nu ne ostenim în deşert.

(AVVA ANTONIE)



De la aproapele este viaţa şi moartea, că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.

(AVVA ANTONIE)



Oriunde vei merge, pe Domnul să-L ai înaintea ta totdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi în orice loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui.

(AVVA ANTONIE)



Va veni vremea ca oamenii să înebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.

(AVVA ANTONIE)



De vom căuta pe Dumnezeu, se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.

(AVVA ARSENIE)



Când fecioara este în casa tatălui său, mulţi vor să se logodească cu dânsa. Iar după ce va lua bărbat, nu place tuturora; unii o defaimă, iar alţii o laudă şi n-are cinste aşa multă ca întâi când era ascunsă! Aşa şi cele ale sufletului: după ce se vor vădi, nu pot să încredinţeze pe toţi.

(AVVA ARSENIE)



Pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele din afară.

(AVVA ARSENIE)



Tâlharul pe cruce era şi duntr-un cuvânt s-a îndreptat. Şi Iuda cu apostolii era împreună numărat şi într-o noapte a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine, să nu se fălească, căci toţi cei ce s-au nădăjduit în sineşi, au căzut.

(AVVA XANTIE)



De nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.

(AVVA ALONIE)



De va voi omul, de dimineaţa şi până seara ajunge în măsură dumnezeiască.

(AVVA ALONIE)



Taie prieteşugurile celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştirii.

(AVVA DULA)



Adu-ţi aminte totdeauna de ieşirea ta şi nu uita judecata cea veşnică şi nu va fi greşeală în sufletul tău.

(AVVA EVAGRIE)



Mare lucru este cu adevărat a se ruga fără răspândire, dar mai mare este şi a cânta fără răspândire.

(AVVA EVAGRIE)



De va veni omul în smerenie şi neagoniseală şi neosândire vine la el frica lui Dumnezeu.

(AVVA EVPREPIE)



De voieşti să te mântuieşti, când vei merge la cineva, să nu apuci mai înainte să grăieşti, până nu te va întreba.

(AVVA EVPREPIE)



Cele trupeşti sunt materie. Cel ce iubeşte lumea, iubeşte sminteala şi împiedicările. Deci de se va întâmpla să se piardă cândva ceva, aceasta trebuie să o primim cu bucurie şi cu mărturisire, fiindcă ne-am izbăvit de griji.

(AVVA EVPREPIE)



Aceste trei lucruri cere Dumnezeu de la tot omul, care are sfântul botez, adică: credinţa dreaptă de la suflet, adevărul de la limbă şi înfrânarea patimilor, adică curăţenie, de la trup.

(AVVA GRIGORE TEOLOGUL)



Mai mare este a se înstrăina cineva decât a primi pe străini.

(AVVA IACOV)



Atunci când se laudă cineva de alţii, trebuie să socotească păcatele sale şi să pună în minte că nu este vrednic de laudele cele ce se zic.

(AVVA IACOV)



Precum lihnariul în cameră întunecată luminează, aşa şi frica lui Dumnezeu când va veni în inima omului, îl luminează şi-l învaţă toate faptele cele bune şi poruncile lui Dumnezeu.

(AVVA IACOV)



Oamenii au mintea sau la păcate, sau la Iisus, sau la oameni.

(AVVA ILIE)



De nu va cânta mintea împreună cu trupul, în zadar este osteneala. Că de iubeşte cineva necazul, mai pe urmă se face lui spre bucurie şi odihnă.

(AVVA ILIE)



Ce poate păcatul, unde este pocăinţa şi ce foloseşte dragostea unde este mândria?

(AVVA ILIE)



Deşi foarte proşti şi nebăgaţi în seamă suntem înaintea oamenilor, să ne bucurăm pentru aceasta, ca să ne cinstim înaintea lui Dumnezeu.

(AVVA IOAN COLOV)



Poarta cerului este smerenia şi părinţii noştri, prin multe ocări bucurându-se au intrat în cetatea lui Dumnezeu.

(AVVA IOAN COLOV)



De va voi împâratul să ia vreo cetate, apa întâi o opreşte şi hrana şi aşa vrăjmaşii de foamete pierind, se supun lui! Aşa şi patimile trupului: dacă cu post şi cu foamete va petrece omul, vrăjmaşii slăbesc către sufletul lui.

(AVVA IOAN COLOV)



Trei cete sunt cinstite înaintea Domnului: când omul este bolnav şi i se adaugă ispite şi cu mulţumire le primeşte. Iar a doua este când cineva îşi face toate lucrurile sale curate înaintea lui Dumnezeu şi nu are nimic omenesc. Iar a treia, când cineva şade sub supunerea unui părinte duhovnicesc şi se leapădă de toate voile sale. Aceasta are o cunună mai mult...

(AVVA IOSIF TEBEO)



Vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Şi după cum ramurile cele tinere se întorc şi se pleacă lesne, aşa fac şi noii începători, fiind întru supunere.

(AVVA ISAIA)



De va voi Dumnezeu să miluiască pe vreun suflet, iar el se smereşte şi nu suferă, ci îşi face voia sa, îl sloboadă pe el să pătimească cele ce nu voieşte, ca aşa să-l caute pe El.

(AVVA ISAIA)



De va voi cineva să răsplătească rău pentru rău, poate şi numai cu ameninţarea să vateme conştiinţa fratelui.

(AVVA ISAIA)



Nimic nu foloseşte pe noul începător aşa de mult ca ocara. Că precum este pomul, care se udă în toate zilele, aşa este noul începător, care se ocărăşte şi suferă.

(AVVA ISAIA)



Fiindcă mare este înălţimea smeritei cugetări şi căderea mândriei, vă sfătuiesc pe voi ca pe aceea să o iubiţi, iar întru aceasta să nu cădeţi.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Mulţi din oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa, pregetă să umble. Iar alţii nici faptă bună nu socotesc că este. Trebuie dar pe aceia să-i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceştia să-i învăţăm, că cu adevărat fapta bună este faptă bună.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a depărtat, şi pe unii de alţii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toată osârdia trebuie să fugim şi să alergăm după fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte. Iar a faptei celei bune şi a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Faptele cele bune cinsteşte-le, nu te închina desfătărilor. Că faptele cele bune sunt lucru fără de moarte, iar desfătările lesne se sting.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Patima cea cumplită şi prea îndrăzneaţă a iubirii de bani, saţiu neştiind, la răutatea cea mai de pe urmă mână sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la început să o gonim. Că de va stăpâni, nebiruită va fi.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Viaţa fără de cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără de viaţă. Căci viaţa şi tăcând foloseşte, iar cuvâtul şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



A trăi după Dumnezeu, este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmerdări şi iubitor de argint.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne decât să se îngânfeze şi să se laude cineva.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă cineva se va da pe sine la băutura de vin, nu va scăpa de bântuiala gândurilor. Că şi
Lot, silit fiind de fetele lui s-a îmbătat de vin şi prin beţie diavolul spre păcatul cel fără de lege lesne l-a găsit.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele te duc la dânsa.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Smerita cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de a fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai înainte de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul.

(AVVA LONGHIN)



De s-a făcut întru tine defăimarea ca laudă şi sărăcia ca bogăţie şi lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputinţă este cel ce crede bine şi lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăţia patimilor şi în înşelăciunea diavolilor.

(AVVA MACARIE)



Să nu dormi în chilia fratelui ce are nume rău.

(AVVA MACARIE)



Să nu faci rău cuiva nici să osândeşti pe cineva. Acestea păzeştele şi te vei mântui.

(AVVA MACARIE)



De ne vom aduce aminte de răutăţile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutăţile diavolilor, vom fi nerăniţi.

(AVVA MACARIE)



Dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlineşti patima ta; căci nu cumva pe alţii să-i mântuieşti şi pe tine să te prăpădeşti.

(AVVA MACARIE)



Nu ştie satana de ce fel de patimi se biruieşte sufletul. Seamănă adevăr, dar nu ştie de va secera unele gânduri, adică pentru curvie, iar altele pentru grăirea de rău şi asemenea, celelalte patimi. Şi la ce fel de patimă va vedea sufletul că se pleacă, aceea i-o dă lui.

(AVVA MATOI)



Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine păcătos, căci proorocul Isaia văzâd pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine.

(AVVA MATOI)



De nu se va uni fapta cu rugăciunea în zadar se osteneşte omul.

(AVVA MOISE)



De nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el.

(AVVA MOISE)



Robul care se leneveşte de lucrurile stăpânului său să se gătească spre bătăi.

(AVVA NIL)



Rugăciunea este este odraslă a blândeţii şi a nemânierii.

(AVVA NIL)



Nu voi după cum ţi se pare, să se facă lucrurile tale, ci după cum place lui Dumnezeu şi vei fi tulburat şi nemulţumit în vremea rugăciunii tale.

(AVVA NIL)



Orice vei face spre izbânda fratelui ce te-a nedreptăţit pe tine, toate spre sminteală ţi se vor face în vremea rugăciunii.

(AVVA NIL)



Făţarnic este cel ce învaţă pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, căci scris este: vezi paiul din ochii fratelui tău, şi iată, bârna din ochiul tău, şi celelalte.

(AVVA PIMEN)



Credinţa este a petrece cu smerita cugetare şi a face milostenii.

(AVVA PIMEN)



De îşi va aduce omul aminte de cuvântul cel scris că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi va alege mai mult tăcerea.

(AVVA PIMEN)



De te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihnă, ori în ce loc te vei afla.

(AVVA PIMEN)



De va greşi omul şi va tăgădui, zicând n-am greşit, nu-l mustra. Iar de nu, îi tai osârdia; iar de vei zice lui: nu te mâhni, frate, ci te păzeşte de acum înainte, îi ridici sufletul spre pocăinţă.

(AVVA PIMEN)



Nu locui în locul unde vezi pe unii că au zavistie asupra ta. Fiindcă nu sporeşti.

(AVVA PIMEN)



Cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face şi cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.

(AVVA PIMEN)



Omul are trebuinţă de smerită cugetare şi de frica lui Dumnezeu totdeauna ca suflarea ce iese din nările lui.

(AVVA PIMEN)



Precum fumul goneşte albinele şi atunci se ia dulceaţa lucrării lor, aşa şi odihna cea trupească goneşte frica lui Dumnezeu din suflet şi prăpădeşte toată lucrarea cea bună a lui.

(AVVA PIMEN)



A învăţa pe aproapele, aste ale unuia ce este sănătos şi nepătimaş, fiindcă ce trebuinţă este să zidească cineva casa altuia şi să o risipească pe a sa?

(AVVA PIMEN)



Orice nedreptate îţi va face fratele tău şi tu te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Chiar de îţi va scoate ochiul tău cel drept şi îţi va tăia mâna ta cea dreaptă şi te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci să te mânii tare.

(AVVA PIMEN)



Precum dacă cineva va pune într-un vas şarpe şi scorpie şi îl va astupa, negreşit, cu vremea mor, aşa şi gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc.

(AVVA PIMEN)



A te arunca pe sine îinaintea lui Dumnezeu şi a nu te măsura pe sine şi a lepăda înapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.

(AVVA PIMEN)



Răutatea pe răutate nu o surpă nicidecum, ci dacă cineva îţi va face rău, fă-i tu bine, ca prin facerea de bine să surpi răutatea.

(AVVA PIMEN)



Urâciune este pentru Dumnezeu toată odihna trupească.

(AVVA PIMEN)



Oricine va răspunde cuvânt mai înainte de a auzi, neînţelepţie îi este lui şi defăimare. De vei fi întrebat, răspunde, iar de nu, taci!

(AVVA PIMEN)



Omul care învaţă, dar nu face cele ce învaţă, pe sine nu se poate curăţi, ci toată întinăciunea este plină şi toată necurăţenia într-însa se află.

(AVVA PIMEN)



In orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a noastră; şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

(AVVA PIMEN)



Lipeşte-te de omul care se teme de Dumnezeu şi apropiindu-te, te vei învăţa ;i tu a te teme de Dumnezeu.

(AVVA PIMEN)



David când s-a luat la luptă cu leul, de gâtlej la ţinut şi îndată l-a omorât. Deci dacă şi noi vom ţine gâtlejul şi pântecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevăzut.

(AVVA PIMEN)



Nu avem trebuinţă de nimic decât de minte trează.

(AVVA PIMEN)



Este om, care se pare că tace, dar inima lui osândeşte pe alţii. Unul ca acesta totdeauna grăieşte. Şi este altul care de dimineaţa până seara grăieşte şi tăcere ţine, adică fără de folos nimic nu grăieşte.

(AVVA PIMEN)



Intoarce-ţi ochii tăi, să nu vadă deşertăciuni; căci slobozenia omoară sufletele.

(AVVA PIMEN)



Aceste trei capete sunt folositoare: a te teme de Domnul, a te ruga neîncetat şi a face bine aproapelui.

(AVVA PIMEN)



Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit.

(AVVA PIMEN)



Toate cele peste măsură sunt ale dracilor.

(AVVA PIMEN)



De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul unde vei locui.

(AVVA PIMEN)



Mai mare decât acestă dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufletul pentru aproapele său. De va auuzi cineva un cuvânt rău, adică de mâhnire, putând şi el să zică asemenea şi se va lupta să nu-l zică, sau de i se va face strâmbătate şi va suferi şi nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul său pentru aproapele său.

(AVVA PIMEN)



A păzi şi a lua aminte de sine, şi socoteala cea dreaptă: aceste trei fapte bune sunt povăţuitoare ale sufletului.

(AVVA PIMEN)



Cel ce voieşte să se izbăvească de păcate, prin plâns se izbăveşte şi cel ce voieşte să agonisească fapte bune, prin plâns le agoniseşte. Căci plânsul este calea pe care ne-a dat-o nouă Scriptura şi părinţii noştri zicând: plângeţi că altă cale nu este decât aceasta!

(AVVA PIMEN)



De vei vedea câteva lucruri şi vei auzi cuvinte, să nu le povesteşti aproapelui tău, căci este surpare de război.

(AVVA PIMEN)

Mulţi în vremea aceasta au ales odihna mai înainte de a le-o da Dumnezeu.

(AVVA THEODOR AL FERMEI)



Altă faptă bună nu este, ca nedefăimarea.

(AVVA THEODOR AL FERMEI)



De nu va socoti Dumnezeu lenevirile cele întru rugăciuni şi robirile cele întru citirea psalmilor, nu putem să ne mântuim.

(AVVA THEODOR CEL DE LA ENNAT)



Fiindcă se depărtează mintea de la privirea spre Dumnezeu, pentru aceasta suntem robiţi de patimile trupeşti.

(AVVA THEONA)



Totdeauna bucuraţi-vă, neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi.

Aceasta faceţi şi puteţi să vă mântuiţi.

(AVVA VENIAMIN)



Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim.

(AVVA VISARION)



Cel ce voieşte ca să-i asculte degrabă Dumnezeu rugăciunea, când se scoală, să-şi întindă mâinile sale către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de sufletul său, să se roage pentru vrăjmaşii săi din suflet; şi prin această ispravă, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, îl ascultă pe el.

(AVVA ZINON)



Amestecul cu vorbele oamenilor tulbură inima şi o umple de ruşine în vremea rugăciunii, lipsind-o de îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ia aminte la gânduri şi ele se vor risipi, că cel ce se teme de ele, cade zdrobit sub greutatea lor. Cel ce se teme de uneltirile dracilor dovedeşte că nu are credinţă în Dumnezeu; dar cel ce se aruncă înaintea lui Iisus cu toată inima, stă neclintit înaintea lor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Săturarea de somn stârneşte patimile în trup; mântuirea sufletului este vegherea cu măsură. Somnul mult ingroaşă inima, iar vegherea cu măsură, subţiază. Este mai bine să dormi şi să taci cu ştiinţă, decât să veghezi în vorbă deşartă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cugetă la gheenă, ca să urăşti lucrurile ei.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cugetarea în frică de Dumnezeu păzeşte sufletul de patimi, iar grăirea cuvintelor lumeşti îl întunecă şi îl ţine departe de virtute. Iubirea celor materialnice tulbură mintea şi sufletul, iar lepădarea acelora, îl luminează.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndrăgeşte rugăciunea necontenită, pentru ca inima ta să se lumineze.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Pe cel ce se îngrijeşte să dea seamă lui Dumnezeu de toate faptele sale, Dumnezeu îl va curăţi de păcat în calea sa; dar cel ce este nepăsător, şi zice: "Voi merge până acolo", se va sălăşlui cu cei răi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Sunt patimi şi sunt virtuţi, şi dacă noi ne lăsăm biruiţi de patimi, suntem cu adevărat trădători.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Din cugetarea la înfricoşata judecată se naşte frica de Dumnezeu, iar nesocotirea conştiinţei izgoneşte virtuţiile din inimă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cei ce vor să dobândească virtuţile, chiar dacă se poticnesc, nu se slăbănogesc, ci se silesc necontenit.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi urechile ca să nu-ţi pricinuieşti singur război.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cercetează-te în fiecare zi şi afla ce patimi ai biruit şi nu te încrede în tine, căci cu milostivirea şi puterea lui Dumnezeu ai biruit.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ia aminte, frate, la duhul care aduce omului întristarea, că fără număr sunt cursele lui, pentru a te face neputincios. Întristarea după Dumnezeu e bucurie, dacă te afli în căile Lui. Iar cel ce-ţi zice: "Unde vei merge, că nu este pocăinţă pentru tine?", Acela este de la vrăjmaşul, care îndeamnă pe om să lase înfrânarea. Dimpotrivă, întristarea după Dumnezeu nu-şi pune nădejdea în om, ci zice: "Nu te teme, mergi înainte; Dumnezeu ştie că omul este neputincios, şi-l întăreşte".

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubeşte pe cei credincioşi, ca printr-înşii să fii şi tu miluit. Cinsteşte pe Sfinţi, ca râvna lor să te mănânce (Psalmul 68, 11).

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Precum rugina mănâncă fierul, aşa şi slava oamenilor roade inima celui ce o primeşte. Precum mărăcinii care cresc în vie îi nimiceşte rodul, tot aşa şi slava deşartă nimiceşte osteneala creştinului, dacă o primeşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce primeşte cunună, e încununat pentru că a biruit pe vrăjmaşii împăratului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Grăbeşte-te la lucrul tău, ca să nu te sfâşie fiarele sălbatice.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Fraţii tăi să vadă lucrurile tale cele bune şi să fie aprinşi de dorinţa de a le urma.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu căuta să deprinzi răutatea celui ce te-a mâhnit, ca să nu-i răsplăteşti cu rău in inima ta.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Dragostea de Dumnezeu izgoneşte nepăsarea, iar lipsa de frică o trezeşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Urăşte cuvintele lumii, pentru ca inima ta să vadă pe Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Împodobirea trupului este ruinarea sufletului, dar e bine a avea grijă de el, cu frică de Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce se osteneşte cu pricepere, taie toate patimile, căci scris este: Grija va veni la omul înţelept.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Trezvia este de mare ajutor sufletului, aşa cum acedia vine în ajutor răului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Traiul bun izgoneşte ştiinţa; înfrânarea pântecelui smereşte patimile, pe când căutarea mâncării le trezeşte fără osteneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndrăgirea răspândirii este cădere pentru suflet, iar ridicarea sa se face întru liniştirea cu ştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Milostenia făcută cu ştiinţă naşte prevederea şi duce la dragoste; nemilostenia, dimpotrivă, arată că eşti lipsit de virtute.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu te socoti drept, până la cea din urmă suflare. Nu gândi cu mândrie că eşti bun, fiindcă nu poţi avea încredere în vrăşmaşii tăi. Nu fi fără de grijă pentru tine, cât mai eşti în viaţă, până ce vei scăpa de toate puterile întunericului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi lenea, şi frica de Dumnezeu se va sălăşlui întru tine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Rugăciunea necontenită nimiceşte robia patimilor, iar nesocotirea ei este maica uitării.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



În fiecare zi, sculându-te dimineaţa, adu-ţi aminte că vei da seama lui Dumnezeu de tot lucrul şi nu vei greşi împotriva Lui, şi frica Sa se va sălăşlui întru tine. Pregăteşte-te pentru întâlnirea cu El şi vei face voia Lui.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Din nerănirea conştiinţei aproapelui se naşte smerenia. Slava de la oameni naşte câte puţin mândria.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Urăşte pofta mâncărurilor ca să nu te stăpânească amalicul patimilor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cine nu se osândeşte pe sine, nu va putea răbda mânia.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Lepădarea voii pentru aproapele este semn că mintea priveşte virtuţile; iar împlinirea voii sale este semn de neştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Împetrirea inimii stă în vieţuirea cu bogăţie.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Miluieşte cu dărnicie pe cel ce se află în nevoie, pentru ca să nu te ruşinezi în adunarea Sfinţilor şi de bunătăţile lor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Începutul virtuţiilor este smerenia, iar începutul patimilor este lăcomia pântecelui. Sfârşitul virtuţiilor este dragostea, iar sfârşitul patimilor este îndreptăţirea de sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce a fost bolnav, ştie ce e sănătatea.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi ochii şi inima ta nu va vedea cele rele. Cel ce se uită spre ceva cu poftă, acela curveşte(Matei 5, 28).

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Precum cariul nimiceşte lemnul, tot aşa răutatea din inimă întunecă sufletul.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Înainte de orice, în fiecare zi, gândeşte-te unde te afli şi unde vei merge la ieşirea din trup şi nu-ţi vei nesocoti nici un ceas sufletului tău; cugetă la slava Sfinţilor şi râvna lor te va îmboldi şi pe tine. Cugetă şi la ruşinea care acoperă pe cei păcătoşi, şi aceasta te va feri întotdeauna de rele.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce tace ca să nu-şi vădească cugetele, dovedeşte că umblă după cinstea oamenilor şi slava cea de ocară, pe când cel ce-şi descoperă sincer cugetele Părinţilor le izgoneşti departe de sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Osândeşte-te aici în fiecare zi, pentru lipsurile tale, şi nu te vei teme la înfricoşatul ceas al morţii.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ostenelile trupeşti sunt uneltele virtuţilor, pe când nepăsarea, creşte lăstarii patimilor. Neosândirea aproapelui este cetatea de apărare pentru cei ce se luptă cu ştiinţă, pe când osândirea nimiceşte cetatea, prin neştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce nu se socoteşte pe sine a fi ceva şi cel ce nu ţine întristarea, arată că nu face voia patimilor, ci pe a lui Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubirea bunurilor lumeşti întunecă sufletul, iar nesocotirea lor în toate, aduce ştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndeletniceşte-te cu lucrul mâinilor, ca şi săracul să aibă pâine, căci nelucrarea este moarte şi pustiire sufletului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Adu-ţi aminte de împărăţia cerurilor, pentru ca dorirea ei să te tragă la ea.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cui îi place să vorbească înaintea oamenilor dovedeşte că este lipsit de frică de Dumnezeu; căci frica de Dumnezeu este paznic pentru suflet, ajutor şi străjer pentru minte, care ucide pe toţi vrăjmaşii săi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce caută slavă de la Dumnezeu se sileşte să izgonească necurăţia de la sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Paza limbii înalţă mintea la Dumnezeu, dacă se face cu ştiinţă, iar vorbăria naşte acedia şi nebunia.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Plânsul izgoneşte degrabă toate patimile.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi limba pentru ca inima ta să se lumineze.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubirea de osteneală izgoneşte patimile, iar trândăvia degrabă le naşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Grija de limbă arată pe nevoitor, iar nestăpânirea limbii arată că virtutea nu se află în tine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cum este o casă fără uşi şi fără ferestre, în care intră în voie animalele cele necurate, aşa este omul care lucrează şi nu-şi păzeşte osteneala sa.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cere întotdeauna sfatul Părinţilor şi vei avea oduhnă de-a pururi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce mereu îşi aşteaptă moartea, nu păcătuieşte mult, dar cel ce nădăjduieşte viaţă lungă, se va încurca în multe păcate.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi trândăvia, ca să nu te întristezi când vei ajunge la învierea morţilor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu te lega de vreo obişnuinţă şi vei avea mintea paşnică.Nu te bizui pe puterea ta şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ţi va fi primită rugăciunea; să ai pace cu toţi, ca să te rogi cu îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi vinul, ca să nu te lipseşti de bucuria lui Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cine-şi aruncă sufletul înaintea lui Dumnezeu ajunge la răbdare, fără tulburare a ocărilor; lacrimile acestui suflet sunt străine de toate cele lumeşti.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Bunătatea naşte curăţia, iar răspândirea naşte patimile.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



De nevoie este câştigarea cărţilor creştineşti la cei ce pot să le dobândească. Că şi singură vederea cărţilor mai pregetători către păcat ne face pe noi şi către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Greşale-le drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar a păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: pune, Doamne, strajă gurii mele şi
uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Dumnezeu cu foarte puţin preţ vinde dreptăţile la cei ce se sârguiesc să le cumpere: pe o bucăţică de pâine, pe o haină proastă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănişor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare vânzare a mântuirii este a nu şti nici una din dumnezeieştele legi.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Omul împrumutâdu-se de la om pentru sărăcie, sau pentru trebuinţa înmulţirii şi dând înapoi, mulţumeşte cu adevărat, dar dă înapoi întru ascuns, fiindcă se ruşinează. Iar stăpânul Dumnezeu dimpotrivă, întru ascuns împrumutându-se, răsplăteşte înaintea îngerilor şi a arhanghelilor şi a drepţilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)






<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->













"Cel care isi vede pacatele, este mai mare decat cel care inviaza mortii. Cel care isi vede pacatele, nu mai are vreme sa vada pacatele celui de langa el. Nu il osandi pe aproapele tau, caci tu ii cunosti pacatul, dar pocainta nu i-o stii. Asa trebuie sa marturisim: indreptand degetul spre noi, iar nu spre celalalt. Fii prieten cu toti oamenii, dar cu gandul petrece singur."
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
„Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a făcut cerul şi pământul »
***

„Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!« God, take that liberty which enslaves my soul and give me that bondage which free my heart»(Valeriu Gafencu)

***
« Să nu întorci Faţa Ta de la sluga Ta !/ Când mă necăjesc, degrab mă auzi ! Ia aminte spre sufletul meu/ Şi-l izbăveşte pe el./ Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească !
***
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate"

CARTI PERSONALIZATE PT COPILASUL TAU...

CARTI PERSONALIZATE PT COPILASUL TAU...
Tu Ce Amintiri Sădeşti în Sufletul Copilului Tău?
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane...

“Întoarceţi-vă către Mine şi Mă voi întoarce către voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorăciunea, ca zăpada vă voi albi, şi de vor fi ca roşeala, ca luna le voi face de albe şi nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.”

Parafrază după Isaia I:18 într-o cuvântare a Părintelui Cleopa despre Sfânta Spovedanie


28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Evanghelia după Matei 11, versetele 28-30


2. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

Evanghelia după Ioan, cap 17, versetul 3


4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, Versetele 4-8


„«dară şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi… dară nu s-au căutat»”.

cuvinte rostite în veacul al XVII-lea de Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei


6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
11. Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
12. Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 1, versetele 6-12



10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 6, versetele 10-18


„Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu?

Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi.

Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.“

Sfântul Maxim Mărturisitorul (epistola 12: PG91, 465C)



PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Postul adevarat este doar postul tinut cu motivatii crestine, rugaciune si in Biserica. Orice altceva este o dieta care ... in cel mai bun caz esueaza si in cel mai rau caz te pune in contact direct cu vrajmasul.

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Let’s Do It, Romania!
Ajutati un suflet - Sorin Gologan
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

"Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential."
"Nu invidia gloria celui pacatos, caci nu stii care va fi sfarsitul lui. (...)

Judecata este fara mila pentru cel ce n-a facut mila."


"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora."


"Faptele savarsite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire. Fireasca este pacea, impotriva firii este dusmania si mai presus de fire, sunt iertarea si binele dezinteresat."


"Nu trebuie sa ne ingrijim de ale noastre, ci de ale altora."


"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!"


"Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii; odata intrat, il intampina bucuria;

odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea."


"Unicul adevar este iubirea.

Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

Iubirea explica lucrul mainilor Sale."


"Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi.

Nimeni nu s-a urcat vreodata la cer prin comoditate."


"Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!"


"Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fara Dumnezeu."


"Dragostea - radacina si izvorul binelui."


"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."


"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna."


"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har."


"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!

Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"


"Nadejdea mea este Tatal,

Scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Duhul Sfant.

Treime Sfanta, marire Tie!”


"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"


"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."


"Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine."


"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul."


"Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile omului, daca omul asculta poruncile Domnului."

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

http://www.ortodoxradio.ro/

Rugaciuni pentru diferite trebuinte

http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
FIDIAS, PHEIDIAS / Am fost sculptor si arhitect in Grecia antica si am trait in secolul 5 i.e.n. Am fost unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai perioadei clasice din cultura greaca. Creatiile mele se disting prin echilibru si armonie, o proportionalitate perfecta si o nuantare a volumelor si structurilor. Unii imi atribuie vestitul "numar de aur". Am realizat multe statui celebre, din pacate astazi nu se mai pastreaza decat copii ale lor. Am fost insarcinat de Pericle sa conduc lucrarile de constructie a Acropolei Ateniene. Am indrumat realizarea si decorarea Parthenonului. Lucrarile mele au influentat atat artistii din generatia mea, cat si pe cei care m-au urmat. Lucrarile mele: "Zeus din Olimpia", "Athena Promachos", "Athena Parthenos".
Ghiciti ce varsta am !? Smile !
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
"Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor." (avva Antonie - Patericul)

Hristos ne-a interzis să numim pe cineva dintre oameni nebun. Pedeapsa pentru această simplă imprecatie este chiar iadul. Pentru că toată nebunia apartine demonului, iar a nu face diferenta dintre oameni si demoni este o confuzie fatală.

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Calatoria spre Emaus si cina de la Emaus

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

iata omule balsam pentru ranile sufletului tau........

"Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit.”Sf Ioan Gura de Aur
"Eu sunt Lumina Lumii. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 8:12, 14:6)

"Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi! Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre." (Matei 11:28-29)

"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul în schimb pentru sufletul sau?
(Matei 8:34-38)

Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. (Ioan 13:34) Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. (Matei 5,44-45) Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. (Matei 6,14-15)

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt si, dând ucenicilor, a zis: "Luati, mâncati, acesta este trupul Meu." Si luând paharul si mulţumind, le-a dat, zicând: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor". (Matei 26,26-28)


"Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."
(Matei 18:20)

Spune cele care trebuie și când trebuie și să nu auzi cele care nu trebuie.
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Candela



Pace celor ce vin,
bucurie celor ce raman,
binecuvantare celor ce pleaca!


Un om pios stătea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul..
Dumnezeu l-a condus pe om către doua uşi. A deschis una dintre uşi, iar omul a privit înăuntru.
În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotunda. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a facut pe om să îi lase gura apă.
Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi, păreau a fi înfometaţi.
Ţineau linguri cu mînere foarte lungi care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza manerelor mai lungi decît propriile mîini, nu puteau duce la gură lingurile pline.

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai văzut Iadul"

Au mers apoi către cealalată cameră şi au deschis uşa .
Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lăsa gura apă.
Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, rîdeau şi vorbeau între ei.

Omul pios a spus: "nu înţeleg"
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu.
"Este nevoie însă de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalţi se gîndeau doar la ei înşişi"
Cînd Iisus a murit pe Cruce, El se gîndea la tine.

Şi ţine minte că eu mereu voi împărţi lingura cu mîncare cu tine....



Pilda 1

Cel ce înşală




Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:

- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?

- Sigur, boierule, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac?

- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? Ei, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!

Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.

Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.

În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

(Pilde Ortodoxe şi Povestiri) Cele patru piersici

PILDA 2
O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuvi¬inţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor.

- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă...
- Şi apoi?

- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă". Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? - 1-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.

- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.

În sfârşit, ţăranul 1-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?
- Nici eu nu ştiu, tătucă.

- Cum, şi tu ai vândut-o?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi I-a spus:
- Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă, dar ştiu că, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.
„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
(Sfânta Scriptură)

PILDA 3
Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:.
- Mamă, de ce plângi?

- Fata mea, sunt zile grele nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din acest loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea…

- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?
Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor."


Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”
„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)



sf Siluan Atonitul

sf Siluan Atonitul
Candela

Din scrierile Cuviosului Marcu Ascetul

"Dumnezeu este si inceputul, si mijlocul si sfarsitul oricarui bine. Adevaratul bine este cu neputinta sa fie primit altfel decat prin credinta si nu poate fi savarsit decat in Hristos Iisus si Duhul Sfant". "Credinta cea vie este stalp intarit; Hristos se face toate celui ce crede".

Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra sunt inimii zdrobire neprimejdioasa si folositoare numai daca nu imprastiem tovarasia lor printr-o exagerata ravna de izbanda duhovniceasca. Caci cel ce rabda in acestea si in celelalte va fi ajutat. Cel ce nu se arata sarguincios in lucarea acestor trei nevointe, ci este nepasator si imprastiat, la sfarsitul zilelor sale cumplit se va chinui".

Inima iubitoare de placeri in vremea obstescului sfarsit i se face sufletului temnita si lant iar cea iubitoare de osteneli ii este poarta deschisa".

Inima invartosata este asemenea portii de fier zavorate, la intrarea in Ierusalim; celui ce duce o viata de nevointa si rabda raul i se deschide de la sine ca si Apostolului Petru (Fapt, 12, IO)".

Cat timp lucreaza in tine gandul la Dumnezeu, inmulteste rugaciunea pentru ca si Dumnezeu sa se gandeasca la tine, cand vei uita de el".

Inima milostiva va primi, de buna seama, milostivire, iar cea care nu este asa, pe cele dimpotriva".

"Legea libertatii spirituale invata tot adevarul. Multi o cunosc prin cunostinta superficiala, dar putini o inteleg pentru ca intelegerea se masoara totdeauna prin implinirea prin fapte a poruncilor".

"Desavarsirea legii duhovnicesti este ascunsa in crucea lui Hristos".

"Prin necazuri si-au gatit oamenii cele bune, dupa cum prin slava desarta si iubire de placeri, cele rele".

Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mahnirii sale afla sprijin".

"Cel ce crede in rasplata lui Hristos acela cu osardie, pe masura credintei sale, rabda toata nedreptatea".

"Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc ii inspaimanta pe draci; este insa inspaimantat de draci cel ce se ridica impotriva oamenilor ce-i fac nedreptate".

" Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie inimii celui ce o rabda".

"Primeste necazurile atunci cand traiesti in indestulare, ca intru nimic nu te pagubeste in cele ce le ai de mai inainte, si, ca unul care vei avea de dat socoteala, leapada si fereste-te de lacomie".

Intamplarea dureroasa face pe intelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si intristeaza, pe masura ei, pe cel ce a uitat de Dumnezeu".

"Nu cugeta si nu face nimic fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni in zadar.".

"Arata-te Stapanului cu cugetul tau; "caci omul cauta la fata, pe cand Dumnezeu priveste in inima" (1 Regi 16, 7)19.

"Orice suferinta fara voie sa te invete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; in acest caz, nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta".

"Ia seama la pacatele tale nu la cele ale altuia si nu ti se va lua izbanda duhovniceasca".

"Cel ce nu poarta grija, dupa puterea lui, de toate virtutile, savarseste un pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia intorc pe cei ce nu poarta de grija".

"Orice intristare dupa Dumnezeu face parte din fiinta evlaviei. Caci ade-varata dragoste se probeaza prin cele ce-i stau impotriva".

"Nu zice ca se poate castiga virtute fara necazuri, caci virtutea nepro-bata in necazuri nu este intarita".

"Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului".

"De vrei sa primesti lauda de la oameni, iubeste, mai intai, mustrarea pentru pacate".

"Oricata batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi insutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare".

"Cel ce lauda pe aproapele in chip fatarnic, il va osandi dupa o vreme si va fi el insusi rusinat".

"Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor, usor va cadea".

Cel ce a implinit o porunca, sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se probeaza prin cele potrivnice".

"Cand te incearca un gand care sa-ti tagaduiasca slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine".

"Vrajmasul"cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea cauta numai sa castige consimtirea cugetului. Caci asa, fie ca-1 va face pe cel cazut in puterea lui sa se supuna ostenelilor pocaintei, fie ca, nepocaindu-se, il va impovara cu necazuri fara voie. Ba se intampla, uneori, ca il face sa lupte si impotriva necazurilor, ca in viata aceasta sa-i inmulteasca durerile, iar la iesirea sufletului sa-l dovedeasca necredincios din pricina lipsei de rabdare ".

"Fata de incercarile care vin, multi s-au impotrivit in multe chipuri. Dar fara rugaciune si pocainta, nimenea n-a scapat de asuprire".

"Cele rele isi primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una printr-alta si pe cel partas de ele il mana si mai mult inainte".

"Diavolul dispretuieste pacatele cele mici, caci altfel nu poate conduce spre cele mai mari".

"Cel ce se manie pe aproapele pentru avutie, pentru slava sau placere, inca n-a cunoscut ca Dumnezeu chiverniseste lucrurile intru dreptate".

"Daca cineva, pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se, n-a patimit nimic pana la moarte, atunci sa inteleaga din acestea ca judecata lui va fi fara mila".

"Cel ce se roaga intru cumintenie rabda cele ce vin asupra-i. Iar cel ce tine minte raul, inca nu s-a rugat curat".

"De ai fost pagubit, sau ocarat, sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de fata, ci asteapta cele viitoare, si vei afla ca acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor".

"Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste pelinul amar, asa celor cu puteri pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dintai ii fac sanatosi, iar pe ceilalti ii pregateste pentru pocainta".

"De nu vrei sa patimesti raul, sa nu vrei nici sa-1 faci, pentru ca lucrul dintai urmeaza neaparat celui de-al doilea. "Caci ce seamana fiecare, aceea va secera"" (Cf. Gal. 6, 8).

"Semanand de buna voie cele rele, si secerandu-le fara de voie, trebuie sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu".

"Dar fiindca s-a randuit o vreme oarecare intre semanat si seceris, nu vedem rasplata pentru raul facut; unii nu cred in rasplata tocmai din aceasta pricina; noi sa fim convinsi ca ea va veni la timpul sau".

"Cel ce in acelasi timp, lauda pentru unele pe aproapele, iar pentru altele il vorbeste de rau e stapanit de slava desarta si de pisma. Prin laude incearca sa-si ascunda pisma, iar prin vorbele rele se infatiseaza pe sine mai bun decat acela".

"Precum nu pot paste la un loc oile si lupii, asa nu poate avea mila cel ce il lucreaza cu viclenie pe aproapele. Precum nu se ingaduie apa cu focul laolalta, asa nu se ingaduie niciodata justificarile prin vorbe cu smerenie"

"Cel care cere iertare de pacate iubeste smerita intelepciune. Iar cel ce osandeste pe altul, isi pecetluieste relele sale".

"Nu lasa pacatul nesters, chiar daca ar fi cat de mic, ca sa nu te traga pe urma la rele mai mari".

"De vrei sa te mantuiesti, iubeste cuvantul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea".

"Mai bine este a ne ruga, cu evlavie, pentru aproapele decat a-1 mustra pentru tot lucrul".

"Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine e luat in ras de cei fara de minte. Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu".

"De-ai fost inaltat prin laude, asteapta ocara".

"Cel ce cauta lauda e supus patimii si cel ce se plange de necaz, iubeste placerea".

"Gandul celui impatimit de placere oscileaza ca o balanta. Aci plange si se tanguieste pentru pacatele sale, aci se lupta cu aproapele si i se impotriveste, aparandu-si placerile".

"Barbatul indelung rabdator are multa cumintenie; de multa cumintenie are parte si cel ravnitor cu toata inima sa invete intelepciunea dumnezeieasca".

"Fara aducere aminte de Dumnezeu nu poate fi constiinta adevarata. Caci fara cea dintai, cea de a doua e mincinoasa".

"Cel ce uraste mustrarea se supune patimilor cu voia. Cel ce iubeste mustrarea, chiar daca se mai supune patimilor, o face numai din obisnuinta".

"Nu vor auzi rautatile straine, caci printr-o asemenea vointa de a auzi se intiparesc in tine trasaturile rautatilor".

Necazurile de-acum pune-le alaturi cu bunatatile viitoare si nicicand descurajarea nu-ti va molesi nevointa (asceza)".

"Primeste impletirea celor bune si a celor rele cu gand egal si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

Variatiile si oscilatiile sufletesti sunt determinate de gandurile care ajung sa se aseze intr-o stare stabila - de echilibru; Dumnezeu a randuit ca dupa cele de voie sa urmeze, in mod natural, cele fara de voie". Faptele savarsite cu trupul sunt continuarea celor savarsite cu duhul, fiind o fireasca si legitima consecinta a acestora, dupa voia lui Dumnezeu".

"Zaboveste in cuget si nu vei osteni in incercari. Iar plecand de-acolo rabda necazurile ce vin asupra-ti".

"Roaga-te sa nu-ti vie incercare; iar cand vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina".

"In satisfacerea grijilor trupesti abtine-te de la lacomie ca si de la orice lucru de prisos, ca sa poti vedea uneltirile diavolului".

"Cand mintea iese din grijile trupesti incepe sa vada, in masura in care a iesit, lucraturile vrajmasilor nevazuti".

"Se poate intampla ca unul, implinind pe fata o porunca, sa slujeasca, in ascuns, patimii si, prin ganduri pacatoase, sa strice fapta buna".

"Lasandu-te prins de vreun pacat nu te grabi sa spui: pe mine nu ma va birui. Caci, intrucat ai fost prins de el, ai si fost biruit".

"Marile pacate incep toate printr-un mic tribut platit acestora in faza lor incipienta. Ele cresc treptat si pe masura ce sunt hranite sporesc in putere".

"Mestesugirea pacatului e ca o mreaja, bine impletita! Cel ce s-a incurcat intr-o parte, de va fi cu nepasare, va fi prins intreg".

"Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor, caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte, mananca roadele planuirii lor".

"Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni pentru pacatele lor. Sunt incercati si unii bineplacuti lui Dumnezeu. E drept ca s-a scris:

"Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti" (Cf. Ps. 36,28); Dar tot asa s-a scris: "Cei ce voiesc sa traiasca cucernic in Hristos prigoniti vor fi"(2Tim. 3, 12).

In vreme de necaz, ia seama la momeala placerii, caci intrucat alina necazul putem sa-i cedam".

"Unii numesc intelepti pe cei ce inteleg si talcuiesc lucrurile sensibile, dar intelepti sunt cei ce stapanesc voile lor".

"Cand vezi poftele ce zac inlauntru ca se misca cu putere si cheama pe cel ce vietuieste in liniste la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat inainte cu aceasta si le-a adus la fapta si le-a asezat in inima".

"De nu vom mai face voile trupului, cum zice Sfanta Scriptura, vor sfarsi, cu ajutorul Domnului cele ce zaceau mai inainte in noi" "Dumnezeu ne judeca si faptele si intentiile; caci zice Scriptura:

"Va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Mt. 16, 27) si mai zice inca: "Sa-ti dea tie Domnul, dupa inima ta"" (Ps. 19, 4; p)

"Cel ce nu staruie in cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti pentru credinta".

"Cel ce nu ia asupra sa, de buna voie, nevointele pentru binecinstirea lui Dumnezeu fi-va mai vartos si fara voie cercat de necazuri".

"Constiinta este o carte a legii naturale. Cel ce o citeste, indeplinind cu fapta ce scrie in ea, afla din experienta, ca Dumnezeu il ajuta pe om in toate".

"Cel ce cunoaste voia lui Dumnezeu si o indeplineste cu putere, prin osteneli mici, scapa de cele mari".

"Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa de la sine, ci mai tare se va incalci in ele".

"Constiinta buna se afla prin rugaciune, iar rugaciunea curata prin constiinta. Caci una are trebuinta de alta, prin fire".

"Iacob a facut lui Iosif haina pestrita (Cf. Gen. 36, 3). Iar Domnul daruieste celui bland cunostinta adevarului, precum s-a scris: "Domnul va invata pe cei blanzi caile Sale" (Cf. Ps. 24, IO).

"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El Il gasesc pe masura implinirii poruncilor Lui".

"Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.

"Domnul, vrand sa arate ca orice porunca e o datorie, iar pe de alta parte ca infierea se da oamenilor in dar, pentru sangele Sau zice: "Cand veti fi facut toate cele poruncite voua, ziceti: slugi netrebnice suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut" (Le. 17,10).

Deci imparatia cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapanului, gatit slugilor credincioase".

Dupa Scripturi, "Hristos a murit pentru pacatele noastre" (1 Cor. 15, 3) si celor ce ii slujesc bine, le daruieste slobozirea. Caci zice Domnul: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune: intra intru bucuria Domnului tau" (Mt. 25, 21-23).

"Cel ce cinsteste pe Stapanul, implineste poruncile Lui. Iar gresind sau neascultand, rabda urmarile care i se cuvin".

Incercarile care ne vin pe neasteptate ne invata, cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. Aceasta se intampla prin purtarea de grija a lui Dumnezeu".

Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune".

"Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea aceasta, nutrita de slava desarta, au socotit-o mangaietoare. Altii, mustrati pentru pacat s-au umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului".

"Cel ce vrea sa" strabata marea spirituala rabda indelung, cugeta smerit, vegheaza si se infraneaza. De va incerca sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu va putea".

Linistirea consta in a te infrana de la tot raul. Iar de-si va lua cineva cu sine, pe langa rugaciune, si cele patru virtuti despre care am vorbit, nu va avea alt ajutor mai sigur pentru dobandirea nepatimiritm.

"Nu se poate linisti mintea fara trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune".

"Nu exista rugaciune desavarsita fara concentrarea mintii in ea. Iar cugetul care striga neimprastiat, va fi auzit de Domnul".

"Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si infrange inima; iar inima "infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 17). Rugaciunea inca se numeste virtute, desi e maica virtutilor. Caci ea naste pe acelea prin unire cu Hristos".

"Tot ce am savarsi fara rugaciune si fara nadejde buna in Dumnezeu ne este pe urma vatamator si fara pret".

,,Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti suparat, in diferite chipuri, de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile infricosate, dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decat sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos".

"Nu e infranat cel ce se nutreste cu fel de fel de ganduri. Caci chiar daca ne sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca rugaciunea".

"Cel ce face binele si cauta rasplata nu slujeste lui Dumnezeu, ci voii sale".

"Cel ce a pacatuit nu va putea scapa de rasplata decat printr-o pocainta corespunzatoare cu greseala".

"Cel ce socoteste necazurile venite din afara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea Lui si cunostinta".

"Daca vei intelege ce zice Scriptura ca: "in tot pamantul stapanesc judecatile lui Dumnezeu" (Ps. 104, 7), orice intamplare ti se va face invatator spre cunostinta de Dumnezeu".

"Fiecare intampina ceea ce ii vine, dupa ideea sa (adica dupa cum se pricepe). Dar numai Dumnezeu stie cum i se potriveste fiecaruia ceea ce ii vine".

"Cand suferi vreo ocara de la oameni gandeste-te indata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa neintristat si netulburat, iar slava te va lasa credincios si nesupus osandei, cand va veni".

"Cand esti laudat de multime, dupa bunavointa lui Dumnezeu, sa nu amesteci nimic semet, in ceea ce ti-a harazit Domnul, ca nu cumva, schimbandu-te, sa cazi in starea contrarie".

"Cand mintea, dobandind barbatie in Domnul, desface sufletul de obisnuinte invechite, atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag incoace si incolo".

"Nimenea nu e atat de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iarta pe cel ce nu se pocaieste".

"Multi ne intristam pentru pacate, dar primim cu placere cauzele lor".

"Cand sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile care vin asupra-i, atunci ingerii zic despre el: "Am doftoricit Babilonul si nu s-a vindecat" (Ier. 51,9)'".

"Mintea care a uitat de cunostinta adevarata alege cele vatamatoare omului, ca si cand i-ar fi fost de folos".

"Patima ajungand stapana peste fapte, cu ajutorul vointei, se impune pe urma zilnic chiar si daca nu vrea cel partas la ea".

"Cand diavolul vede ca mintea s-a rugat din inima, aduce ispite mari si rautacios uneltite; caci vrea sa stinga chiar si virtutile mici prin ispite mari".

"Trei sunt locurile spirituale la care se incumeta mintea cand se schimba: cel dupa fire, cel mai presus de fire si cel impotriva firii. Cand vine la locul dupa fire, se descopera pe sine ca pricina gandurilor rele si-i marturiseste lui Dumnezeu pacatele, recunoscand pricinile patimile"-Cand coboara la locul cel impotriva firii, uita de dreptatea lui Dumnezeu si se razboieste cu oamenii, pe motiv ca o nedreptatesc. Iar cand e ridicata

la locul mai presus de fire, afla roadele Duhului Sfant, pe care le-a aratat Apostolul: "Iubire, bucurie, pace" (Cf. Gal. 5, 22) si cele urmatoare; si stie ca daca alege grijile trupesti, nu poate ramane acolo. Dar daca se desparte de locul acela, cade in pacat si in necazurile care urmeaza pacatului, chiar daca nu indata, dar desigur, la vremea sa, cand stie dreptatea lui Dumnezeu".

"Atata adevar se cuprinde in cunostinta fiecaruia, cata siguranta ii dau blandetea, smerenia si dragostea".

"La orice lucru si in orice imprejurare, roaga-te lui Dumnezeu cu staruinta ca sa dobandesti in toate ajutorul Sau".

"Nimic nu ajuta mai mult lucrarii ca rugaciunea; pentru a castiga bunavointa lui Dumnezeu, nimic nu e mai de folos ca ea".

"Toata lucrarea poruncilor se cuprinde in rugaciune; dragostea de Dumnezeu, exprimata in rugaciune este cea mai inalta dintre virtuti si chintesenta lor".

Rugaciunea neimprastiata este semnul iubirii de Dumnezeu, care constituie esenta rugaciunii. Negrija de rugaciune si imprastierea ei e dovada iubirii deplaceri".

"Bine este sa-i ajutam prin cuvinte pe cei care intreaba; dar mai bine este sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce prin acestea se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapele".

"Daca vrei sa-l folosesti, fara vorba multa, pe iubitorul de invatatura, indeamna-l la rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se dobandesc toate celelalte virtuti".

"Cel ce intr-o oarecare imprejurare, cere cu nadejde ajutorul lui Dumnezeu, nu va intra in galceava cu aproapele, de se va nimeri acela atunci langa el".

"Daca, potrivit Scripturii, tot ce ni se intampla fara voie isi are pricina in cele savarsite cu voia, nimeni nu e atat de dusman omului, ca el insusi".

"Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te impotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic".

"Cel bland pentru Dumnezeu e mai intelept decat cei intelepti si cel smerit cu inima e mai puternic decat cei puternici. Caci acesta poarta jugul luiHristos intru cunostinta".

"Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune, ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare si ne dovedesc lipsiti de cunoastere, lucrurile care urmeaza".

"Unul singur e Drept din fapte, din cuvinte si din ganduri: Iisus Hristos. Din credinta insa, din har si din pocainta sunt multi drepti: toti sunt oameni sfinti.

"Precum celui ce se pocaieste ii e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de buna voie ii e cu neputinta cugetarea smerita".

"Cugetarea smerita nu e o osandire a omului si nici o osardie din partea constiintei; este harul lui Dumnezeu, este cunoasterea milosardiei duhovnicesti".

"Cel ce uraste patimile starpeste pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboi de patimi, chiar fara voia lui".

"Cel ce nu iubeste pricinile patimilor nu se va lasa supus patimilor nici cu gandul".

"Cel ce dispretuieste rusinea lasa-se-va oare cuprins de slava desarta? Cine iubeste umlinta tulbura-se-va oare de ocara? Cine are inima zdrobita si smerita primi-va oare placere trupeasca? Cine crede in Hristos ingriji-se-va pentru cele vremelnice?".

"Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se galceveste cu el nici cu cuvantul, nici cu gandul, a dobandit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapanului".

"Daca nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra si deci in desert se tulbura".

"Cand vezi pe cineva indurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de ganduri de-ale slavei desarte, secera acum cu scarba spicele semintelor din inima".

"Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult decat trebuie va plati prisosul cu osteneli insutite".

"Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu-i ascultat, sa-i vesteasca venirea relelor".

"Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la el ceea ce ii datoreaza vadeste prin aceasta credinta in Hristos si va lua insutit in veacul acesta si va mosteni viata vesnica"

Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca in inima osteneala si durerea pentru cinstirea Lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu va cadea negresit in patima placerilor si se va lipsi de mantuitoarea zdrobire a inimi?

"Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele"

Daca vrei sa-ti amintesti neincetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca fiind nedrepte, ci rabda-le, ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si invioreaza amintirea prin fiecare intamplare. Iar respingerea lor micsoreaza durearea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea".

"Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati virtutile oamenilor. Caci ceea ce facem noi cu virtutile aceea va face Dumnezeu cu pacatele noastre".

"Nu te bucura cand faci bine cuiva, ci cand rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum zilelor urmeaza noptile, asa rautatile urmeaza binefacerilor".

In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice".

"Frica de muncile vesnice si dragostea imparatiei dau puterea de a indura necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste gandurile noastre".

"Cel ce crede in cele viitoare se infraneaza de la placerile de aici; cel ce nu crede este cautator de placeri si fuge de zdrobirea inimii".

,,Daca vrei "sa te mantuiesti si sa vii la cunostinta adevarului" (1 Tim. 2,4), incearca intotdeauna sa te ridici peste lucrurile ce cad sub simturi si sa te lipesti de Dumnezeu numai prin nadejde. Indeparteaza-te de orice perceptie senzoriala! Vei descoperi lucrarea nevazuta a Domniilor si Stapaniilor, razboindu-te prin atacurile ce le vor da asupra ta. Dar biruindu-le prin rugaciune si ramanand cu buna nadejde, vei dobandi harul lui Dumnezeu care te va izbavi de urgia viitoare".

"Cine intelege ceea ce a spus in chip tainic Apostolul Pavel ca: "Lupta noastra este impotriva duhurilor rautatii" - (Efes. 6, 12) va intelege si parabola Domnului prin care a aratat ca trebuie "Sa ne rugam neincetat si sa nu lenevim" (Cf. Le. 18, l)".

"Cel ce cunoaste adevarul nu se impotriveste necazurilor care vin asupra lui. Caci stie ca-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu". Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osanda, nu pomeni, in special dupa chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor" , intamplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai inainte, fiecare greseala aducand dupa sine ceea ce se leaga dupa firea ei". "Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savarsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma.

"Cand respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului, chiar si prin virtuti".

"Precum virtutile obisnuiesc sa se nasca din dureri si din ocari asa pacatele se nasc din placeri si laude".

"Orice placere trupeasca vine dintr-o desfatare de mai-nainte. Iar desfatarea vine din necredinta".

"Cel ce nu-si uneste voia sa cu Dumnezeu se poticneste in faptele sale si cade in mainile vrajmasilor".

"Cel ce asculta cu dragoste de adevar" scoate folos din amandoua partile: pentru cele bune primind marturie, se face si mai grabnic lucrator al acestora; pentru cele rele fiind mustrat e silit sa se pocaiasca"

"Bine este sa tinem porunca de capetenie si sa nu ne ingrijim de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ingrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfarsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: "Fara Mine nu puteti face "nimic"".

"Cel ce nesocoteste porunca rugaciunii cade in neascultari si mai rele, una predandu-1 alteia, ca legat in lanturi".

"Cel ce primeste necazurile de acuma, in nadejdea bunatatilor de mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi repede de manie si intristare.

"Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, luand crucea si incingandu-se cu lanturi. Iar cel ce incearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade in ispitele si cursele diavoluluiu.

"Cel ce se lupta cu oamenii de frica relei patimiri si a ocarilor, fie va patimi aici necazuri si mai multe, fie va fi muncit fara mila in veacul viitor"

"Cel ce vrea sa fie ferit de orice intamplare rea e dator sa-si incredin teze toate trebuintele lui Dumnezeu, prin rugaciune, apoi mintea lui sa s tina strans de nadejdea in El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor sa o nesocoteasca, cu toata puterea".

Candela

ganduri.....

A recunoaste cand ai gresit, inseamna ca ai evoluat, inseamna ca azi esti mai intelept decat ieri.


E clar, si de stiut ca numai cei zgirciti ingramadesc avere langa avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori si indiferenti cheltuiesc ca si cum ar muri maine.

A strange averi nu inseamna indepartarea mizeriei, in cel mai fericit caz este doar inlocuirea unor mizerii cu altele...

Aproape ca orice lucru este considerat imposibil, asta inainte de a fi realizat


Nici un om nu este distrus atunci cand este invins; ci se distruge atunci cand renunta.


Omul care crede ca banii rezolva orice problema, eu zic, ca poate fi banuit de faptul ca rezolva orice problema pentru bani...






*ATUNCI CAND AI AJUNS ATAT DE JOS, CA NU MAI AI UNDE SA COBORI, ITI RAMANE UN LUCRU DE FACUT - FA ORICE EFORT SI URCA IAR...

*TOTI STIM CITATUL SCRIPTURISTIC CARE ZICE: "DUMNEZEU DA HAR CELOR SMERITI..." - DE CE FUGIM ATUNCI CIND AJUNGEM SA NI SE CEARA SA FIM SMERITI..?

*CAND UN CREDINCIOS INGENUNCHIAZA, EL VEDE VIITORUL MAI CLAR CA UN ATEU CARE SE RIDICA PE VARFUL DEGETELOR SA VADA..

*SUNT MULTI CARE TRAESC IN SCOLI, JUMATATE DIN VIATA LOR, SI PE CAND AU AJUNS SA INVETE CEVA MARE, NU MAI AU VIATA DE TRAIT..

*SE ZICE CA DUSMANII CEI MAI MULTI NI-I FACEM SINGURI - DECI SA FIM BUNI CU EI

*CAND AI O RELATIE CU DUMNEZEU, AUZI VOCEA LUI, IN CIUDA GALAGIEI DIN JUR

*CAND FACI UN BINE, NU UITA CA NU TOTI CATI IL VAD, VOR RECUNOASTE ASTA CA BINE

*CE TRIST E, CA IN GENERAL SUNTEM BUNI NUMAI CU NOI, ...SI ASTA NU NE FACE CU NIMIC MAI BUNI CA TOTI RAII.

*SUNT MULTI CARE ZIC: "EU NU FAC RAU NIMANUI" - DAR CAUTIND MAI ADINC, NICI BINE NU FACE NIMANUI.

*DE CE OARE CEI CE VORBESC DESPRE ADEVAR, NU IL TRAIESC DELOC?

*FARA INCREDERE, CINSTE SI TOLERANTA, NICI O PRIETENIE NU DAINUIE..

*CAND IN PRITENIE, VEZI OPORTUNITATE - INSEAMNA CA NU ESTI DECIT UN ALT OPORTUNIST...


*CAND VREI SA CUNOSTI CE FEL DE CARACTER ARE CINEVA, URMARESTE SA VEZI CUM REACTIONEAZA LA SCHIMBARI.


*NU PROFESIA TE FACE FERICIT... FERICIREA E O STARE DE MULTUMIRE CE VINE IN URMA IMPLINIRII

*DRUMUL ADEVARATEI IUBIRI, NU E NICIODATA PRESERAT NUMAI CU PETALE DE TRANDAFIRI..


*INTR-O PRIETENIE ADEVARATA, FII GATA SA SLUJESTI MAI REPEDE DECAT SA TE INGRIJESTI DE PRETENTIILE TALE...

*CAUTIND FERICIREA, CHIAR DACA NU O GASESTI - AI ELAN TOATA VIATA

*NU CAUTA SA FII PE PLACUL TUTUROR, NU TOTI TE CUNOSC LA FEL DE BINE..

*CAND NU AI.... ASTEPTA...


*NU POTI IERTA, PENTRU CA URASTI



*NU UITI TRECUTUL, CATA VREME IL TRAIESTI. FIE SI IN MEMORIE..


*CAND NU AI ASTEPTARI, NU AI NICI DEZAMAGIRI..


*CIND SPUII CEEA CE GINDESTI, NU INSEAMNA CA STII CEEA CE SPUI..

*....pana si o singura floare schimba ambianta...

*DACA VIATA ESTE:
- O POVOCARE - INDRAZNESTE.
- UN DAR - PRIMESTE-O.
- O AVENTURA - INCEARCA.
- O AMARACIUNE - NU TE PLINGE.

*DRAGOSTEA ADEVARATA VEDE SI CALITATILE SI DEFECTELE TALE, SI LE ACOPERA

*UN PREIETEN BUN IL CUNOSTI ATUNCI CAND, FIIND IN LOCURI NU PREA BUNE, EL TE AJUTA SI ACOLO..

*CEL CE SE IUBESTE NUMAI PE SINE, NU ARE PE CINE SA FIE GELOS

*CRED CA CEL CE NU E MULTUMIT CU ORICAT DE MULT ARE, E MAI SARAC CA CEL CE NU ARE MAI NIMIC..


*ORICIT S-AR INCERCA PRIN RATIUNE SA SE INTELEAGA INIMA OMULUI, SI INCLINATIILE EI - NU SE POATE.




Grupul Constantin Brancoveanu-Marie,bucura-te
Asculta mai multe audio Muzica
Candela

cuvinte de folos.... Sf Isaac Sirul

Daca smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.


Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Liniştea este misterul lumii ce va veni.


Crucea este poarta tainelor.


Nu orice om care petrece în linişte este smerit cugetător, dar orice smerit cugetător petrece în linişte.


Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vor împăca cu tine.


Împărăţia minţii presupune răstignirea trupului.


Rugăciunea este o bucurie care înalţă mulţumire.


Dragostea e din rugăciune.


Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!


Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.


Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har.

de cate ori cand am spus ,, painea noastra cea de toate zilele....,, m-am gandit si la el?

de cate ori cand am spus ,, painea noastra cea de toate zilele....,, m-am gandit si la el?

Biserica sfintii-apostoli-din-Constantinopol

Cel mai bine e să fie omul oală de lut, care e bună pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare zi. Pe când vasul de aur stă încuiat şi se foloseşte numai la zile mari. Aşa şi omul smerit, care nu caută cinste şi dregătorie. El rămâne nebăgat în seamă, dar pe toţi îi foloseşte, îi ajută, îi odihneşte şi toţi îl caută şi se bucură de el." (Părintele Paisie Olaru)

caci El este ,,Cel ce sterge lacrima de pe obrazul tuturor...,,

caci El este ,,Cel ce sterge lacrima de pe obrazul tuturor...,,
Candela

Catedrala-Sfanta-Sofia


20 iunie 2009

Ce-mi poate da stiinta ca sa sporeasca iubirea intre mine si celalalt ? Ce-mi poate da stiinta pentru intelegerea profunzimii si complexitatii sufletului ? Ce-mi poate da stiinta ca sa inteleg bogatia raporturilor dintre mine si cel de langa mine ? Stiinta nu ne poate lamuri asupra sensului ultim al existentei. Pentru aceasta trebuie sa apelam la credinta. ( ... )

Savantii mari, adevarati, nu se pot opri la planul strict material. Urmandu-si cu consecventa si fara prejudecati firul gandirii lor stiintifice, e imposibil ca ei sa nu ajunga la pragul credintei si sa-L descopere pe Dumnezeu. Istoria stiintei este plina de exemple de mari personalitati, care au fost, in acelasi timp, oameni profund credinciosi.

pr. prof. Dumitru Staniloae

RAZBOIUL NEVAZUT....

Muzica

,,Când am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodatã nu i-am refuzat, nici i-am întristat cu ceva; ci am facut tot ce mi-a stat în putere sã-i folosesc, sã-i mãrturisesc, sã-i împac cu Dumnezeu si cu oamenii.,, Pr Sofian







Nu taia din cruce
de Costache Ioanid

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti...
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns...
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli...
"Gandeste-te bine... Dar dacaz te-nseli?...
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala ...ochii te mint...
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea."
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar...
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou...
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

"Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc."
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
"Mi-e peste putere. Aicea raman."
Si zace-n tarana sarmanul batran.
"Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras...
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn...
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!"
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic... inc-un pic.
O pune pe umar... incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor"
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos...
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata ... Au toate un rost...
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas...
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata... se duce-n abis...
Si cade bartanul in golul temut...
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata...ce taina! El nu stie cum...
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!...
Acum, el va spune oricui: catre Rai
din crucea credintei nimic san u tai!
Cu crucea intreaga, Iisus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El..."


http://mihai-eminescu.ro/

"Pasiti incet, cu grija tacuta, fetii mele Sa nu-i calcati nici umbra, nici florile de tei… Cel mai tacut din toti s-aline cel mai teafar Si-a inmuiat condeiul de-a dreptul in Luceafar" T. Arghezi

Drama sacrificarii....


Candela
Candela

Candela


Te hypermacho stratego ta niketeria
hos lythrotheisa ton dei-non eucharisteria
anagrapho soi he polis sou Theotoke.
Auhos echousa to kratos aprosmacheton,
ek pantoion me kindynon eleutheroson
hina krazo soi: Chaire Nymphe anympheute!

Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ τὰ νικητήρια,
Ὡς λυτρωθεῖσα τῶν δεινῶν εὐχαριστήρια,
Ἀναγράφω σοι ἡ Πόλις σου Θεοτόκε.
Ἀλλ᾿ ὡς ἔχουσα τὸ κράτος ἀπροσμάχητον,
Ἐκ παντοίων με κινδύνων ἐλευθέρωσον,
Ἵνα κράζω σοι· Χαῖρε, Νύμφη ἀνύμφευτε.

Aparatoare Doamna,multumiri izbavindu-ne din nevoi aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii Tai

Aparatoare Doamna,multumiri izbavindu-ne din nevoi aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii Tai

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie: bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!
Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracililor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, imbracamintea celor fara de indrazneala;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce te roaga;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, temei intaritor al credintei noastre;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, ca ai slujit lui Dumnezeu cu bunavoire;
Bucura-te, ca te-ai asemanat Lui prin buna ta vietuire;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Fiind inaltat Sfantul Dimitrie in vazduhurile ceresti, priveste catre cei ce-l roaga pe dansul si, cu bunatate parinteasca, tinde milostiva izbavire din toate nevoile, tuturor celor ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!
Candela




Candela







Rugaciune

Ingaduie-ma, Doamne
Primeste-ma
in linistea albastrului
Tau
si odihneste-ma
de prigoana pacatelor mele.
Alina-mi ranile cuvintelor
ajuta-ma sa Te strig
din adanc de inima.
Invata-ma sa Te iubesc
Si lasa-ma, Doamne,
sa tes din lacrimi
trepte pentru inaltarea sufletului
la poarta milostivirii Tale!
Ce-mi poate da stiinta ca sa sporeasca iubirea intre mine si celalalt ? Ce-mi poate da stiinta pentru intelegerea profunzimii si complexitatii sufletului ? Ce-mi poate da stiinta ca sa inteleg bogatia raporturilor dintre mine si cel de langa mine ? Stiinta nu ne poate lamuri asupra sensului ultim al existentei. Pentru aceasta trebuie sa apelam la credinta. ( ... )

Savantii mari, adevarati, nu se pot opri la planul strict material. Urmandu-si cu consecventa si fara prejudecati firul gandirii lor stiintifice, e imposibil ca ei sa nu ajunga la pragul credintei si sa-L descopere pe Dumnezeu. Istoria stiintei este plina de exemple de mari personalitati, care au fost, in acelasi timp, oameni profund credinciosi.

pr. prof. Dumitru Staniloae

sa citim....The Book of Tea...


Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. - Octavian Paler
Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. - Aristotel
A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. - Nichita Stanescu
Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati. - Nichita Stanescu
Placerea adevarata este de a sta cu cineva la masa. - Antoine de Saint-Exupery
Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare. - Antoine de Saint-Exupery
Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om. - Antoine de Saint Exupery
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery
Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi. - Antoine de Saint Exupery
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. - Antoine de Saint Exupery

Nu are nici o noima sa cersesti prietenia. - Antoine de Saint Exupery
Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine. - Abraham Lincoln
Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare. - Titu Maiorescu
Prietenul nu iubeste prietenul, ci obiectivul prieteniei. - Platon
Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimic despre cei vechi. - Oscar Wilde




Prietenia este egalitate armonioasa. - Pitagora
Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini. - Victor Hugo
Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain. - Dimitrie Cantemir
E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. - Arthur Schopenhauer
Candela

Sf Siluan Atonitul

Sf Siluan Atonitul

Sf Ioan Gura de Aur

Viata sfântului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis, dupa Sinaxarul Parintelui Macarie de la


Sf Parinte Dimitire roaga -te pentru noi!

Sf Parinte Dimitire roaga -te pentru noi!

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale

PSALTIREA-PSALMII LUI DAVID

ORTODOXIA TINERILOR...INTREBARI SI RASPUNSURI PT TINERI

Candela


Candela
Candela

“Nădejdea mea este Tatăl,
Scăparea mea este Fiul,
Acoperământul meu este Duhul Sfânt.
Treime Sfântă, mărire Ţie!”

Sfântul Ioanichie

“Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
Sfânta Scriptură

“Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă
a se cerne şi a se curăţi prin foc până ce vede că străluceşte,
tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri,
până ce se curăţă şi se lămuresc. De aceea, o astfel de cercetare
a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cine este bun mai bun să se facă
şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.”

părintele Paisie Olaru

“Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastră.”
Sfântul Teodor Studitul

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el.”
Sfânta Scriptură

“Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.”
Sfântul Ambrozie

“La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă,
nu printr-un anume fel de a gândi.”

Christos Yannaras

“Intră în Biserică şi te căieşte!
Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse.
El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.”
Sfântul Atanasie cel Mare

“După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”
Fericitul Ieronim

“Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult
ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin,
ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire.
Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea,
o vom aştepta noi oriunde şi oricând.”

Fericitul Augustin

“Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu,
iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta,
ca bine să-ţi fie ţie şi ani mulţi să trăieşti pe pământ!”

Sfânta Scriptură - Cele zece porunci

“Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală, ci gândeşte că toată fiinţa sa
se mărgineşte la viaţa aceasta, aceluia nu-i va păsa prea mult de faptele bune.
Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile
şi cu greutăţile vieţii. Nici un om nu trebuie să deznădăjduiască.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mă străduiesc să am un cuget curat
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Sfânta Scriptură

“Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face bine.”
Sfântul Grigorie de Nazianz

“Cel ce uită de iad, va ajunge acolo.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii;
odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşte omenia.
Pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa,
iar pe cel tulburat, dragostea.”

Sfântul Ambrozie

“Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu.
Acatistul Sfintei Cruci

“Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi înţelepciunea Domnului!”
Sfânta Scriptură

“Ispitele sunt de două feluri: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile,
vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşi chip de ispită.
E la fel de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi,
cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Unicul adevăr este iubirea. Iubirea este aceea care dă viaţă şi căldură,
care inspiră şi călăuzeşte. Iubirea este sigiliul pus creaţiei, semnătura Creatorului.
Iubirea explică lucrul mâinilor Sale.”

părintele Theoklitos

“Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu!
Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!”

Sfântul Maxim Mărturisitorul

“Învaţă-te, fiule, să fii totdeauna simplu şi fără răutate! “
Sfântul Efrem Sirul

“Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră,
dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou.”

Sfântul Grigorie

“Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi.
Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.”

Sfântul Isaac Sirul

Dialogul

“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.”
Sfântul Isaac Sirul

“Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri,
otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit.
Dar, tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii,
viaţa şi Împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii,
cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate.”

Sfântul Macarie

“Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie.”
Sfântul Ioan de Kronstadt

“Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul, adică cu blândeţe, nu cu asprime.
Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon.”

părintele Paisie Olaru

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.”
Sfântul Simeon Noul Teolog

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică
şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor.”

Sfântul Nicodim

“Înţelepciunea este izvor de viaţă.”
Sfânta Scriptură

“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu
şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.”

Sfântul Tihon

“Dumnezeu nu se uită la binele ce l-ai făcut şi la cum arată acest bine,
ci la intenţia cu care l-ai făcut.”

Sfântul Ioan Damaschin

“Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri:
conform firii, mai prejos de fire şi mai presus de fire.
Firească este pacea, împotriva firii este duşmănia
şi mai presus de fire, sunt iertarea şi binele dezinteresat.”

Sfântul Atanasie cel Mare

“Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup,
dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.”

părintele Kallistos Ware

“E uşor a te însura, dar greu a face o familie.”
Proverb

“Nu trebuie să lăsăm în seama lui Dumnezeu ce stă în puterea noastră.”
Dicton patristic

“Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.”
Sfânta Scriptură

“Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile
primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi.”

Sfântul V asile cel Mare

“Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână,
dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă,
aceea rămâne acolo pentru totdeauna.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Când vă veţi curăţa sufletele voastre, atunci ele vor străluci şi se vor împărtăşi
de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire.
Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, îndreptate spre
lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.”

Sfântul Dionisie Areopagitul

“Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă.
Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Unde nu este răbdare, nu este nici iubire.”
Sfântul Grigorie Dialogul

“Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător. Nici prea mult, nici prea puţin!”
Avva Moise

“Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu.”
Sfântul Irineu

“Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Suferiţi de pe urma unui om rău?
Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!”

Fericitul Augustin

“Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele.”
Avva Iacov

“Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”
Sfântul Teofan Zăvorâtul

“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alţii,
a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA,
dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului,
dacă omul ascultă poruncile Domnului.”

Avva Isaia

“Sfinţenia vine din dragoste.
Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Iertaţi-vă unul pe altul, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu pe toţi, în Hristos!”
Sfânta Scriptură

“Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu,
Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu.”
Sfânta Scriptură

“Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial.”
Sfântul Marcu Ascetul

“Pe calea binelui mai repede oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te.”
Sfântul Vasile cel Mare

“Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri.”
Proverb

“În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul.
În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune.”
Fericitul Augustin

“Păcatul este nedreptate.
Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”
Fericitul Augustin

“Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)
Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă.”

Sfânta Scriptură

“Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Eşti bogat ? Foarte bine! Eşti zgârcit ? Foarte rău! (...)
Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei ce slujesc bogăţiei.


Sfântul Ioan Gură de Aur

“Să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit Eu!”
( Sfânta Scriptură )

Candela

Institutul Teologic Ortodox Saint Serge

DE FOLOS....

CENTRU DE FORMARE SI CONSILIERE SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL

ORTODOX TV

OrtoTV - Ortodox TV Online

Candela Bisericii arde pentru toti!

Candela

O VĂPAIE
de Sebastian Filipescu

Astăzi cămaşă albă am îmbrăcat,
Şi doar şosete am încălţat.
Stau în pridvor sub mantia Bătrânului,
Aştept chemarea la începutul drumului.

Încep să-mi cânte „Braţele părinteşti”,
M-aplec uşor să lepăd cele lumeşti.
Pornesc agale odată cu bătrânul,
Lăsând din loc în loc tot spinul.

Lume multă a venit,
Eu nu-i văd căci sunt acoperit.
Au lumânările aprinse,
Şi plâng, plâng… cu glasurile stinse.

Merg mai departe să mă logodesc,
Primind chipul cel îngeresc.
Cântarea-i dulce şi amară,
Şi maica plânge iară… iară…

Bătrânul strâns mă-mbărbătează,
Şi sufletul aievea-mi oftează.
Ajung în faţa Sfântului Altar,
Să primesc dumnezeiescul har.

Aici mă aşteaptă un cuvios părinte,
Mă întreabă dulce „de ce i-am venit dinainte ?!”
Îi răspund supremul ţel,
„Siluan” îmi spune şi-mi tunde din păr.

Dar mai întâi mă făgăduiesc,
Ascultare, sărăcie, curăţie să păzesc.
Când am depus voturile monahale,
Mamele plângeau cu jale.

Îmi dă paraman să pun pe spate,
Să rabd totul pân´ la moarte.
Apoi dulamă lungă-n pământ,
Şi face cu mine legământ.

Binecuvintează şi-mi dă cingătoare,
Să am în toate înfrânare.
Mă-ncalţă cu sandale,
Apoi cu rasă neagră şi mare.

Camilafca îmi este coiful mântuirii,
Iar mantia haina de mire.
Iau metaniile - sabia rugăciunii,
Crucea, Psaltirea, lumânarea şi spinii.

La sfârsit smerit mă binecuvintează,
Iar inima e mult mai trează.
Presar lacrimi de jaratic, fără glas,
Rugăciunea e tot ce mi-a rămas.

Deodată totul a dispărut,
În pat întins am apărut.
A fost un vis, o văpaie,
Sunt tot eu în a mea odaie.

AJUTA SI TU!

„Roaga-te lui Dumnezeu, fa bine oamenilor, infraneaza-ti natura sensibila; fa-te launtric chip al Dumnezeu-Omului Hristos; recunoaste prezenta Lui reala in Biserica si fa-ti un scop din a extinde Duhul Lui in toate sferele vietii umane si naturale, pentru ca prin noi sa se inchida inelul divino-uman al edificiului lumii iar cerul sa se uneasca cu pamantul.” Vladimir Soloviov
Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-
şi schimbe purtările. Socotiţi acum care de cine să asculte mai întâi? ...

AJUTA -L PE IUSTIN!

"Toti oamenii pacatuiesc, dar se pot izbavi prin dragoste nepamanteasca; toti sunt vinovati fata de toti , de aceea nu exista pacat de neiertat si nimeni n-are caderea sa-si judece semenul, ci doar sa-si incarce sufletul cu toate pacatele oamenilor, socotindu-se singurul vinovat si laudand numele Domnului pentru pedepsele si suferintele pe care i le harazeste.Cu cat mai cumplite sunt nelegiuirile, cu atat va fi pocainta mai desavarsita.
Un sfant nu poate fi decat un pacatos rascumparat prin puterea atotbiruitoare a dragostei, infernul asimilandu-se chinului dea nu mai putea sa iubesti" Ion Ianosi
in comentariul
la Fratii Karamazov(Dostoievski)
Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru... Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Ieromonah Savatie Baştovoi
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos. Sf. Ioan Gura de Aur

http://savatie.wordpress.com

Despre smerenie...cu pr. Sofian

Radio CrestinOrtodox.ro

SA O AJUTAM PE ALEXANDRA!

Sf Scriptura On Line

Canonul Sfantului Dimitrie Basarabov

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


EMINESCU....