osana ....osana...rastigneste L , rastigneste L.... ramurile de finic , maine se vor transforma in bice

Zi de bucurie. Insa e o bucurie trista. Apasata. Prevestind durerea ce urmeaza. Florile si ramurile de finic se vor transforma in cuie. Uralele se vor transforma in huiduieli, scuipari, batjocuri. Aplauzele in palme si pumni. Zambetele de fericire in bice. Hainele aruncate pe jos in intampinare vor deveni mantie de sange. Bucuria de azi va fi maine tradare. Cuvintele de lauda si de multumire vor fi lovituri crunte ce rup bucati din piele. Adorarea de azi va fi maine cununa de spini. Fuga catre El va deveni temnita in care Il inchidem, fericirea de a Il vedea va deveni pahar de fiere si otet in setea cea mai apriga, iubirea pentru El se va transforma in cruce pe care i-o vom pune in spatele ce ii va fi rana deschisa, sa il doboare.

De fiecare data imi pun aceeasi intrebare - unde era toata multimea asta cu o saptamana mai tarziu? Unde erau toti ologii vindecati, mutii pe care i-a ajutat sa vorbeasca, orbii care acum vedeau, slabanogii iertati, posedatii eliberati, mancatorii de peste si de paini inmultite? Unde a disparut toata multimea asta de oameni aplaudaci cand Fiul Omului a avut apoi nevoie? Si s-a trezit singur... Ici colo, un Simon sa il ajute cu crucea, o Veronica sa ii intinda marama, un talhar care sa ii recunoasca dumnezeirea in ultimele clipe, o desfranata sa il planga si cativa prieteni, si acestia speriati de moarte...in rest, multimea s-a transformat intr-o haita de lupi cerandu-i cu inversunare rastignirea. Ca sa dispara usor apoi, lasandu-L singur in lumea pe care a venit sa o mantuiasca, intr-o lume rece, infiorator de trista, lipsita de mila - aceeasi lume ce ieri Il aplauda....
Parca Ii vad zambetul trist si ma dor ramurile de finic ce maine vor deveni palme. Si imi revin in inima ce incepe sa se stranga de teama si de durere, cuvintele rugaciunii - Sa nu ne punem nadejdea in oameni... Caci astazi adora, maine urasc. Astazi iubesc, maine parasesc. Astazi mangaie, maine lovesc....

`Sa fie totusi bucurie. Sa invinga totusi, la sfarsitul zilei, bucuria. Pentru ca de-asta a intrat in Ierusalim. Pentru a ne da aceasta sansa, de a deveni, din omul slab si pacatos - omul care astazi Il intampina cu bucurie pentru ca maine Sa Il loveasca, sau, pur si simplu, sa Il uite- un om nou, ce moare si invie alaturi de El, cu El, intru El.
Intrăm de astazi chiar în Săptămâna Patimilor. Evenimente cutremurătoare se vor perinda prin faţa ochilor noştri sufleteşti la slujbele din zilele următoare. Astfel:
- luni îl vom vedea pe Domnul curăţind templul pentru a doua oară, casa Tatălui său;
- marţi – căutând smochine într-un pom fără roadă şi blestemându-l, pe care ucenicii l-au văzut apoi uscat;
- miercuri – prevestind dărâmarea Ierusalimului, vorbind despre a doua sa venire;
- joi – instituind Taina Sf. Euharistii, rugându-se cu lacrimi de sânge în Ghetsimanii – arestat;
- vineri – judecat şi răstignit pe cruce, apoi pus în mormânt;
- pentru ca, duminică – înainte de zori, să ne facem şi noi purtători ai mântuitorului mesaj că Hristos a înviat.

În Duminica aceasta a stâlpărilor, să ne pregătim duhovniceşte pentru a-L întâmpina pe Domnul cu stâlpările înverzite ale unor suflete înnoite prin baia pocăinţei. Să ne facem părtaşi ai săi la Cina cea de Taină, primind cu vrednicie mărgăritarul scump al Sf. Euharistii, dar şi să facem din sufletele noastre Ierusalimul Sfânt, în care Domnul să intre cu bucurie, aducându-ne darul jertfei Sale şi lumina Sfintei Sale Învieri.
Vine Săptămâna Sfintelor Patimi. Să fim cu Iisus în suferinţă, ca să ne învrednicim a fi cu El şi în ziua cea luminată a Învierii.

Cuie, funii, scări şi-ntruna

Tot mai greu ciocanul pică

Şi-ntre două cruci pe culme

Altă cruce se ridică

Împăcaţi erau cu toţii

Că şi-au împlinit plăcerea

Numai vântul şoptea parcă

Se apropie… Învierea!

 Amin. "

Va urez Sa Fim Impreuna" Cu El. Sarbatori Fericite!