,,ca ma dispretuieste cineva? este treaba lui. datoria mea este doar sa nu fac ori sa zic ceva ce merita dispret.,,-Marcus Aurelius

Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius (n. 26 aprilie 121, Roma, d. 17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) a fost un împărat roman din dinastia Antonină, între anii 161 şi 180 p.Chr., şi filosof stoic. Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.

 Era nepot prin alianţă al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorinţa împăratului Hadrian, predecesorul său. După ce Antoninus Pius a devenit el însuşi împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) şi în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuşi împărat.

Marc Aureliu: -Impărat roman

Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă faţă unor amneninţări din diferite părţi. După ce reuşeşte să înăbuşe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice şi britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia parţilor a provinciilor orientale ale imperiului.

În timp ce fratele său prin adopţiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredinţarea comenzii militare unuor generali capabili, Statius Priscus şi Avidius Cassius, permite romanilor să reprime atacurile parţilor, ocupându-le şi două oraşe principale, Seleucia şi Ctesifona. Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecinţe sociale şi economice. În zona Dunăreană, triburile germanice Marcomanii şi Sarmaţii ameninţă direct Italia de nord. Marc Aureliu preia direct conducerea operaţiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 până în 175. Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator al provinciilor din zona Siriei, se proclamă în 175 împărat. Marc Aureliu se pregăteşte să pornească împotriva generalului rebel, dar - înainte de a se ajunge la un război civil - Cassius este omorît şi liniştea este restabilită datorită fidelităţii guvernatorului Cappadociei, Martius Verus. Marc Aureliu încheie pace cu Sarmaţii şi se îndreaptă totuşi spre provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria şi Egiptul, apoi se întoarce prin Smirna şi Atena, unde se iniţiază - împreună cu fiul său Commodus - în misterele din Eleusis. În timpul acestei călătorii, moare soţia sa, Faustina. Întors la Roma, sărbătoreşte triumful asupra Marcomanilor şi Sarmaţilor, iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului. În acelaşi an tebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul 180, moare în urma unei boli infecţioase în oraşul Vindobona (azi Viena).

În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul şi a iniţiat o serie de reforme în problemele administrative şi de drept, a construit şcoli, spitale şi orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuţii ale creştinilor, cum a fost cea din 177 la Lugdunum (azi Lyon).

Încă din tinereţe, Marc Aureliu a primit o educaţie solidă în retorica greacă şi latină prin instructorii săi, Herodes Atticus şi Marcus Cornelius Fronto. Cu acesta din urmă a întreţinut o bogată corespondenţă, în parte păstrată până azi. Formaţia sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia şi Sextus din Cheroneia. Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă, Ta eis heauton ("Către mine însumi"), tradusă mai târziu în limba latină cu titlul Meditationes ("Meditaţii"), în 12 cărţi. Conţinutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viaţa de fiecare zi. Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viaţă morală după legile naturii poate realiza liniştea interioară, mărinimia şi perfecţiunea. Omul trebuie să tindă către ceea ce este util şi pe măsura comunităţii. Important este prezentul, nici viitorul, nici trecutul care ne împovărează. Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternităţii în care totul se produce, se reproduce şi se transformă la infinit.

Citate de Marc Aureliu - Cugetari asupra vieti

• Oamenii au fost facuti unii pentru altii. Instruieste-i deci, ori indura-i.
• Dupa cum va fi natura obisnuita a gandurilor tale, asa va fi si fondul sufletului tau.
• Sa nu nesocotesti plangerile unui prieten, chiar daca ar fi nedrept; sa le cercetezi si sa-l aduci la o judecata mai buna.
• Trebuie sa inlaturi din jurul gandurilor tale tot ceea ce n-are decat un fond usuratic si zadarnic si cu atat mai mult tot ceea ce nu poate fi decat efectul unei curiozitati nelinistite si al unei rautati obisnuite.
• Acela care savarseste o nedreptate isi face rau lui insusi pentru ca devine rau.
• Vei fi cu atat mai curand stapan pe tine, cu cat te vei cunoaste mai curand.
• Fii totdeauna acelasi in durerile cele mari ca si in placeri.
• Adevaratul bine consta in ceea ce este cinstit si adevaratul rau in ceea ce este rusinos.
• Fii bland si totusi nestramutat in hotararile luate dupa o matura chibzuire.
• Adevaratul binefacator nu cere nimic, ci trece la alta fapta buna dupa cum face vita care, cand a sosit vremea, mai da si alti struguri.
• Omul drept, cinstit, bun, curajos, binefacator si credincios cuvantului sau va fi intotdeauna modelul concetatenilor sai; persoana lui intruchipeaza sentimentul moral, marea religie a omenirii. (Emil I. V. Socec, prefata la Cugetari asupra vietii de Marc Aureliu)
• Care minte cu intentie savarseste o nelegiuire si acela care minte fara intentie greseste, fiindca zdruncina armonia creata de naturta universala, tulburand-o, fiindca lucreaza impotriva ei.
• Sa stii cand sa fii bun si cand sa fii aspru.
• Nu numai sa nu faci niciodata rau, dar nici sa te gandesti la el.
• Cel dintai privilegiu al conditiunii omenesti este sociabilitatea.
• Putinul timp ce-ti mai ramane (…) sa nu-l pierzi preocupandu-te de treburile altora, decat daca acestea sunt spre binele societatii.Dacă un om ţi-a greşit cu ceva, gândeşte-te ce reprezentare are el asupra binelui şi asupra răului pentru a comite acea greşeală.

• Daţi-mi liniştea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de altele.
• Consecinţele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei.