***
Spuneau unii despre avva Agathon că au venit unii la el, auzind că are duh al deosebirii, şi vrând să-l încerce, i-au spus:
– Tu eşti Agathon? Am auzit că eşti curvar şi îngâmfat.
– Da, aşa e.
– Tu eşti Agathon cel flecar şi bârfitor?
– Eu sunt.
– Tu eşti Agathon ereticul?
– Nu sunt eretic.
Şi l-au întrebat:
– Spune-ne, de ce ţi-am zis atâtea, şi le-ai primit, şi cuvântul acesta nu l-ai răbdat?
– Cu cele dintâi mă prihănesc singur, căci e spre binele sufletului meu; eretic înseamnă depărtarea de Dumnezeu, şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu.
Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean
***
Un frate s-a dus la părintele lui duhovnic într-o dimineată, întristat, după o noapte lungă, în care cugetase si numărase toate virtutile unuia dintre fratii lui. Îi spuse bărânului:
- Părinte, mi-am petrecut în van noaptea, stând treaz si numărând virtutile fratelui cutare - si am văzut că sunt în număr de treizeci. Si m-am întristat, căci am aflat astfel că eu n-am nimic - nici măcar una din virtutile acelea.
Însă bătrânul îi spuse:
- Fiule, întristarea ta din pricină că sufletul tău e gol de virtuti si cugetarea la virtutile altuia cântăresc mai mult decât treizeci de virtuti puse laolaltă.
***
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând:
- Ce voi face, avvo, că am căzut?
I-a răspuns lui bătrânul:
- Scoală-te iarăsi.
- M-am sculat si iarăsi am căzut.
- Scoală-te iarăsi si, iarăsi.
- Până când?
- Până ce vei fi apucat sau în bine, sau în cădere, căci cu ce se află omul, cu aceea se si duce din lumea aceasta.
***
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând:
- De vom umbla pe cale si va rătăci cel ce ne povătuieste, este trebuintă să-i zicem ceva?
I-a răspuns bătrânul:
- Nu.
- Dar să-l lăsăm să ne rătăcească?
- Dar ce vrei, să iei toiag să-l bati? Eu stiu frati care umblau si cel ce îi povătuia a rătăcit noaptea; si erau doisprezece si toti stiau că se rătăcesc. Si s-au luptat fiecare să nu spună. Iar după ce s-a făcut ziuă, pricepând cel ce-i conducea că a rătăcit din cale, le-a zis: iertati-mă, am rătăcit! Si au zis toti: si noi stiam, dar am tăcut. Iar el auzind, s-a minunat zicând că până la moarte se stăpânesc fratii să nu grăiască si l-a slăvit pe Dumnezeu. Iar lungimea căii din care s-au rătăcit era de douăsprezece mile.
***
***
Un frate nedreptătit de alt frate s-a dus la avva Sisoe si i-a spus:
– Am fost nedreptătit de cutare frate si vreau să-mi fac dreptate singur.
Bătrânul îl ruga:
– Nu, fiule; mai bine lasă-i lui Dumnezeu răzbunarea.
– Nu mă voi linisti până când nu-mi voi face dreptate.
– Să ne rugăm, frate.
Bătrânul se ridică si zise:
– Doamne, nu mai avem nevoie de Tine sa te îngrijesti de noi, că ne facem noi dreptate singuri.
Auzind fratele acestea, căzu la picioarele bătrânului, zicând: ,,
– Nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo.,,
– Nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo.,,
**********************
Voia lui Dumnezeu
Odată, au venit fraţii la avva Isaac, ca să-l facă preot. Aflând el de
una ca asta, a fugit în Egipt, pe un câmp, şi s-a ascuns într-o căpiţă
de fân. Părinţii s-au dus după el, să-l prindă. Ajungând la câmpul
acela, s-au oprit să se odihnească, pentru că era noapte, şi au dat
drumul măgarului să pască. Măgarul s-a depărtat şi s-a oprit chiar în
locul unde stătea ascuns bătrânul.
A doua zi dimineaţă, când au vrut să
aducă măgarul, l-au găsit şi pe avva Isaac şi s-au minunat. Au dat să-l lege, dar el nu i-a lăsat, zicându-le: "Nu mai fug, căci este voia lui Dumnezeu; oriunde aş fugi dau peste ea".
************************************************************************************
Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvătati, ca să iubească învătătura si îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea si aceia care îndreaptă pe cei desfrânati către petrecerea virtuoasă si plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blândetea si înfrânarea sunt fericire si nădejde bună pentru sufletul oamenilor.
Odată, au venit fraţii la avva Isaac, ca să-l facă preot. Aflând el de
una ca asta, a fugit în Egipt, pe un câmp, şi s-a ascuns într-o căpiţă
de fân. Părinţii s-au dus după el, să-l prindă. Ajungând la câmpul
acela, s-au oprit să se odihnească, pentru că era noapte, şi au dat
drumul măgarului să pască. Măgarul s-a depărtat şi s-a oprit chiar în
locul unde stătea ascuns bătrânul.
A doua zi dimineaţă, când au vrut să
aducă măgarul, l-au găsit şi pe avva Isaac şi s-au minunat. Au dat să-l lege, dar el nu i-a lăsat, zicându-le: "Nu mai fug, căci este voia lui Dumnezeu; oriunde aş fugi dau peste ea".
************************************************************************************
Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvătati, ca să iubească învătătura si îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea si aceia care îndreaptă pe cei desfrânati către petrecerea virtuoasă si plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blândetea si înfrânarea sunt fericire si nădejde bună pentru sufletul oamenilor.
Sf. Antonie cel Mare
Smerenia este cea mai credincioasă chezăsie pentru un virtuos, în fata căderii. Cel smerit nu cade niciodată. Unde ar putea să cadă acela care se află mai jos decât toti?
„Desi foarte prosti si nebăgati în seamă suntem înaintea oamenilor, să ne bucurăm pentru aceasta, ca să ne cinstim înaintea lui Dumnezeu.” - Avva Ioan Colov
„Desi foarte prosti si nebăgati în seamă suntem înaintea oamenilor, să ne bucurăm pentru aceasta, ca să ne cinstim înaintea lui Dumnezeu.” - Avva Ioan Colov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu