Dor de zbor





Fă-mă, Doamne, fluture sau pasăre!...


Mi-e aşa de dor să zbor!


Altoieşte în ranele sfinţirii


O aripă de iubire


Şi o aripă de dor,


Apoi învaţă-mă zborul


Spre Tine, spre ei...








Aşază-mă ca un sărut blând


Pe macii roşii ce-mi amintesc


de ranele Tale însângerate


din palmele Jertfirii...





În amurgul rugăciunii


Trimite-mă în inima


Trandafirilor albi de lumină


Să le alin dorul ce suspină.








Scaldă-mi setea în roua plină


De cerul amintirilor dragi


Ce strălucesc în petalele despărţirii


Presărate pe aleile timpului...


Deschide-mi zarea albastră


Spre părtăşiile de Cer


din umbra florilor de salcâm


în care verdele crud şi albastru senin


se-ngemănau în privirile dorite...








Picură-mi pe aripi culorile calde


ale prieteniei nesfârşite


al cărei sens, Tu, Prieten drag,


l-ai sfinţit dându-Ţi viaţa


pentru prietenii Tăi de-atunci...








Trimite-mă în roiuri de fluturi,


Ce nu ştiu a zbura singuri,


Şi nici nu vor


Decât împreună cu toţi acei


Ce şi-au altoit prin Tine


O aripă de iubire


Şi-o aripă de dor


Pentru cel mai dorit zbor,


Un zbor îngemănat spre Vşnicie,


Un zbor spre Ţara Viselor.













,,Dacă mă iubeşti, nu plânge!" Sf. Augustin





Daca ma iubesti, nu plange!


Daca vei cunoaste misterul
Nemarginit al cerului
unde traiesc acum ,
cu orizonturi fara de sfarsit
cu lumina care cuprinde
si patrunde-orice lucru,
nu ai mai plange, daca ma iubesti!
De -acum sunt invaluit
de farmecul lui D-zeu
in nesfarsita lui frumusete.
Cele de odiniora
sunt atat de mici in comparatie
cu toate acestea!
Mi -a ramas dragostea ,
fata de tine,
o tandrete atat de mare
pe care tu nici nu ti-o poti imagina.
Traiesc o bucurie curata
In necazurile vietii
gandeste-te la acest lacas
unde vom fi impreuna intr-o zi,
dincolo de moarte,
saturati de apele izvorului nesecat
al bucuriei si al iubirii nesfarsite.
Nu plange,
daca ma iubesti cu adevarat!