Izvoadele si icoanele dovada clara a talentului si vietii de rugaciune, pot fi puse in completarea Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, alaturi de partea tehnica, explicata pe intelesul omului de azi. Aceasta parte lamuritoare, mai ales pentru cei avizati in ceea ce priveste tehnica, este specifica picturii de icoane rusesti. Se stie ca aceasta difera in special in felul de asezare a culorilor si a modului in care se pune lumina, de cea expusa in Erminia lui Dionisie si practicata in spatiul bizantin de alta data, la noi sau in Bulgaria.
Cuvintele teologice intregesc aceasta carte si ne dau marturie despre un iconar care, pe langa viata de rugaciune si pictura icoanelor, studiaza si recapituleaza prin traire invatatura marilor Parinti ai Bisericii. Cuvantul Avei Evagrie "daca te rogi, esti teolog si daca esti teolog, te rogi" poate fi aplicat si celor ce inchipuie pe lemn si in culori, intr-un act de caligrafie duhovniceasca, chipurile sfintilor, celor al Maicii Domnului sau al lui Iisus Hristos. Teologhisirea este o consecinta a harului castigat prin rugaciune si asceza, a vietii virtuoase petrecute intru dragostea lui Dumnezeu. Icoana este glasul de rugaciune al unui melod ce slaveste cu preafrumoasa cantare pe Dumnezeu si pe Sfintii Lui, dar notele muzicii psaltice sunt inlocuite de armonii cromatice si ritmuri de linie. Iconarul canta in tacere linia melodica adica imaginea, aceasta fiind sustinuta de un ison ce marturiseste depsre lumea imparatiei - fondul de aur sau lumina. Cu adevarat "popoarelor ortodoxe si, mai ales, celor din Bizant si din Rusia le-a fost dat sa vada frumusetea lumii duhovnicesti".
Pentru Ortodoxie frumusetea nu poate fi despartita de Adevar. Aceasta frumusete tasneste din privirea lui Dumnezeu, care patrunde lumea cu energiile dumnezeiesti. Numai in El ne este dat sa descoperim frumusetea tuturor lucrurilor. Trebuie sa coboram in linistea si singurateatea proprie inimii, pentru a asculta vibrand inima lumii transfigurate. Pentru a putea fi privita in toata frumusetea ei, icoana impune, mai intai, o curatire a sufletului celui ce priveste, un post al ochilor. Despre icoana se pot spune tot atatea cuvinte de slavire cate am putea rosti despre "Cel ce este frumusetea tuturor fiilor oamenilor si izvor a toata frumusetea nevazuta si vazuta". De nu ne va curati inima de toata intinaciunea pacatului si nu ne va scrie Hristos in voia Sa cea mai sfanta, cu puterea Sfantului Duh ne-am osteni in zadar. Pentru a atrage harul Sfantului Duh este nevoie mai intai de smerenie si rugaciune, impreunate cu asceza. Acestea se impun cu atat mai mult iconarului.
,,Cuvine-se sa fie zugravul smerit, bland, evlavios, nu flecar, zambaret sau artagos, nu zavistnic, nu betiv, nu furacios, nu ucigas, mai vartos sa tina curatia sufletului si a trupului, in toate sa se pazeasca,,. Cu alte cuvinte, darul acesta, al zugravirii icoanelor presupune sfintenia. Ne cunoastem insa neputintele, desi, prin ochii mintii tulburati de patimi nu ne vedem adevarata masura a inrobirii noastre fata de pacate. Alaturam acestor ganduri, doua rugaciuni, spre a se implinii un cuvant intalnit pe unele icoane: din mila lui Dumnezeu, facutu-s-a aceasta icoana din mana pacatosului.............. ...., zograf.,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu