duminică, 31 octombrie 2010

http://www.turnu.ro/carti.htm
Despre Sfanta Impartasanie


De obicei, pentru cei pregatiti, dupa spovedanie urmeaza, ca o rasplata si incununare a infranarii si ostenelilor postului, Sfanta Impartasanie (sau Sf. Cuminecatura sau Sf. Euharistie), pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit-o ca Sfanta Taina la ultima Cina servita cu ucenicii Sai, joi seara, inaintea sfintelor Sale patimi, cand, luand painea, multumind, a binecuvantat-o, a frant-o si, dand-o celor 12, le-a zis: „Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor“... Apoi, binecuvantand vinul, a zis: „Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor...“, dand apoi porunca expresa de a o continua: „Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea...“ (Matei 26, 26-28). Sfintii Apostoli si urmasii lor, Arhiereii si preotii, implinesc porunca si aduc de veacuri, in Sfintele Altare, jertfa nesangeroasa a trupului si sangelui Domnului, la slujba Sfintei Liturghii, care este nucelul cultului crestin. A doua zi, vineri, pe altarul Sfintei Cruci, Domnul Iisus a adus Tatalui jertfa Trupului si Sangelui Sau, pret de rascumparare pentru intreg neamul omenesc; deci taina Sfintei Euharistii (a multumirii) adusa de Marele Arhiereu in chip sangeros, El fiind si Jertfa si Jertfitorul Cel fara de pacat. In jertfa euharistica nesangeroasa de pe Sfanta Masa a Sfintelor Altare, Mantuitorul Iisus Hristos este pururea prezent, si real, cu trupul cu care S-a nascut, a patimit, a inviat si S-a inaltat la cer. In taina/jertfa Sfintei Euharistii este o minune si un adanc de bunatate dumnezeiasca ce nu se poate cuprinde cu mintea omeneasca. Dumnezeu ne-a dat multe daruri si semne ale iubirii Sale; El ne-a zidit, ne sustine, ne rabda, ne iarta etc., dar nici unul nu se poate asemana cu Sfanta Cuminecatura. Aici Dumnezeu ni se da pe Sine Insusi, ca mancare; sa-L luam in trupul nostru, sa Se lege cu desavarsire cu noi, ca niciodata sa nu Se mai desparta de noi. Deci Sfanta Cuminecatura nu este numai cea mai mare minune a crestinatatii, ci si cea mai mare dovada a iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Dupa ce ne-a cinstit atat de mult prin faptul ca, Dumnezeu fiind, s-a smerit de S-a intrupat de la Duhul Sfant, imprumutand firea noastra omeneasca, dar fara de pacat, acum, in Taina Sfintei Impartasanii, ni se da chiar si spre mancare si bautura, ca sa ramanem mereu uniti cu El, sa ne sfinteasca, sa ne indumnezeiasca. O data implinita chemarea Sa pe pamant - ascultarea fata de Tatal - de a invata pe oameni si de a Se jertfi pentru ei, Domnul Iisus cu trupul trebuia sa paraseasca lumea: „Ma intorc la Cel ce M-a trimis“ (Ioan 16, 5). „Ma duc la ceruri, caci asa o cere gloria Mea; dar cum sa parasesc oamenii pe care ii iubesc? Sunt Dumnezeu, Ma sui de-a dreapta Tatalui Meu. Dar sunt si om adevarat si mi-i mila sa ramaie fratii Mei fara Mine, fara inima Mea, fara puterea Mea, fara mangaierea Mea. Ca sa Ma duc dintre oameni, si totusi sa nu-i las orfani, voi aseza o taina: voi preface painea in carnea Mea si vinul in Sangele Meu, le voi da oamenilor spre mancare, le voi inmulti aceste daruri peste toata fata pamantului si astfel credinciosii Mei Ma vor avea pururea in mijlocul lor“. Cum a zis Domnul Iisus, asa a si facut, si, in marea Sa intelepciune si nesfarsita Sa dragoste pentru noi, a asezat Taina Sfintei Cuminecaturi - a Impartasaniei cu Sfant Trupul si Sangele Sau.


Dar inca inainte de Cina cea de Taina, in sinagoga din Capernaum, Domnul Iisus Hristos a grait iudeilor si ucenicilor Sai, zicand: „Eu sunt painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit... Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din Cer. De va manca cineva din painea aceasta, viu va fi in veci. Si painea pe care Eu o voi da, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii“ (Ioan 6, 48-51). Aceste cuvinte au umplut pe apostoli de mirare si pe iudei de sminteala, care se priceau intre sine, zicand: „Cum poate Acesta sa ne dea trupul Sau sa-l mancam?“. Dar Mantuitorul le-a raspuns si mai limpede si mai hotarat: „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu viez prin Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este painea care S-a pogorat din cer; nu ca mana pe care au mancat-o parintii vostri si au murit. Cine mananca painea aceasta, va fi viu in veac“ (Ioan 6, 53-58). Desi cuvintele Domnului erau foarte limpezi, dar pentru ca iudeii si chiar apostoliii se mirau si chiar carteau: „Greu este cuvantul acesta, cine poate sa-l asculte?“ (Ioan 6, 60), Domnul le graieste din nou: „Aceasta va sminteste? Dar de veti vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai inainte (la cer)? Duhul este care da viata, trupul nu foloseste nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata. Dar sunt unii dintre voi care nu cred...“ (Ioan 6, 61-64). Prin aceste ultime cuvinte lamuritoare ale Domnului, trebuie sa intelegem ca Taina Sfintei Impartasanii este o minune dumnezeiasca, ce nu se poate intelege cu mintea - prin materie -, ci se primeste numai prin credinta, prin Duhul Sfant, Care preface painea si vinul in trupul si sangele Sau; nu se priveste cu ochii trupului, ci ai sufletului; nu se cerceteaza, ci se crede si se adora cu toata evlavia. Sa nu pretindem a judeca lucrurile dumnezeiesti cu slaba noastra minte, zice Sf. Ioan Gura de Aur; iar Sf. Ioan Damaschin ne incredinteaza: „ca painea si vinul se prefac in trupul si Sangele Domnului, prin puterea Duhului Sfant, cum painea si vinul se fac una cu trupul si sangele nostru prin mancare, si cum produce pamantul udat de ploi iarba verde, si cum s-a intamplat, tot prin puterea Duhului Sfant, zamislirea si intruparea Fiului din Sfanta Fecioara Maria“.


Daca Taina Sf. Cuminecaturi este asa de mare, de sfanta si infricosata, atunci si pregatirea pentru a o primi trebuie sa fie pe masura; sa ne pregatim in asa fel, incat sa fim vrednici de dansa. La Sf. Liturghie, cand preotul inalta Sf. Agnet (devenit dupa sfintire trupul Domnului), ca apoi sa-L franga pentru impartasire, este auzit rostind cu glas inalt: „Sa luam aminte Sfintele Sfintilor“; deci se intelege din acest anunt ca cei ce urmeaza sa se impartaseasca, trebuie sa fie cei ce merg pe drumul sfinteniei, al virtutilor, nu cei ce zac in pacate cu nepasare, deci fara pocainta si indreptare. Urmeaza apoi predica sau cazania, dupa care preotul este auzit rostind chemarea sau indemnul la Sfanta Impartasanie prin cuvintele: „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati“. Deci iata trei conditii pentru impartasire, care nici nu mai au nevoie de comentariu. Sf. Apostol Pavel a hotarat urmatoarea regula pentru cei ce se impartasesc: „Sa se cerceteze insa omul pe sine, si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda-si mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit“ (1 Corinteni 11, 28-30).


Deci fara cuviincioasa pregatire, adica fara post, rugaciune, indreptare si cainta sincera pentru toate pacatele si ratacirile avute, fara spovedanie si incuviintarea duhovnicului, sa nu va apropiati de Sf. Impartasanie, ca sa nu faceti din cel mai pretios dar al Mantuitorului prilej de osanda si blestem!


Stramtorat de spatiul limitat, inchei cu indemnul: Veniti la Cina Imparateasca! Gustati si vedeti ca bun este Domnul si El pe cei ce-L primesc cu credinta, curatie, smerenie si dragoste, ii indumnezeieste. Deci, sfintiti-va! Indumnezeiti-va! Dar cautati sa nu va pierdeti, cautati sa nu ardeti de focul dumnezeirii. Amin.



Arhim. Gavriil Stoica

Sfanta Manastire Zamfira
Lumea credintei, anul II, nr 4(21)

vineri, 29 octombrie 2010

Pr. Arsenie Papacioc-O intamplare din tineretea parintelui

"Tinerilor, dati-mi mie varsta voastra daca nu stiti ce sa faceti cu ea!"

Un an de la moartea Parintelui Teofil Paraian ...


Scara Părintelui Teofil

Când urci pe treptele credinței,
Când vrei să îl primești pe Dumnezeu, în tine,
Când știi să-l simți pe Dumnezeu, în inima-ți fierbinte,
Când știi să îl asculți pe Iisus, Când îți vorbește,
Când raze de lumină, ți se revarsă, Drept în inimă,
Atunci să știi că, Altarul sufletului tău, S-a deschis spre Dumnezeu,
Altarul tău ceresc, La ales, Însuși Dumnezeu,
Și simți că ai fost rânduit să fii, Și Teopist, Și Teodul, Și Teognost,
Și afli că ai devenit, Și Teofil, cel fericit,
Ca Macarie cel iubit, De Însuși Dumnezeu, Cel Preamărit,
Și vezi că a venit la tine, Sfănta Treime, să-și reverse,
Pocalele pline de iubire, Să te sfințească, creștine,
Omule, lăsând în tine,
Doar iubirea cea Dumnezeiască,
Sfințenia Cerească vie, Vie Îndumnezeire.

Slava...Si acum - Paraclisul Maicii Domnului

miercuri, 27 octombrie 2010

CLEVETIREA



„Cel ce a cunoscut mirosul focului ceresc fuge de adunarea oamenilor ca şi albina de fum.”
Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului


Un el şi o ea stau de vorbă pe Internet. Scenariul este de acum unul clasic. Când am întrebat un distins părinte şi îndrumător spiritual dacă discuţiile lungi pe Internet constituie un păcat, mi s-a răspuns într-un mod ciudat, printr-o întrebare: Poţi oare cu cineva de sex opus, atunci când şi tinereţea îşi spune cuvântul, să vorbeşti ore în şir numai chestiuni duhovniceşti?
Mărturisesc că întrebarea asta m-a pus pe gânduri fie şi pentru că răspunsul, de departe, pare a fi unidirecţional, adică este imposibil ca într-o convorbire lungă şi nefolositoare să nu ajungi şi la păcat şi în special la clevetire. Ori clevetirea asta are nişte surori tare negre, cum ar fi limbuţia, înjurătura, hula, cuvântul deşert, bârfa, defăimarea, judecata aproapelui, nepăsarea, flirtul, zavistia, bancurile, apropourile cu tentă sexuală, râsul nebunesc, cinismul ş.a.
Păcatele care ni se par nouă mici contribuie decisiv la coborârea sufletelor noastre. Luminat de har, un dumnezeiesc părinte spunea că mare mirare este cum o corabie mare este mişcată încolo şi încoace de o cârmă atât de mică. La fel este şi păcatul pe care îl facem cu limba, când defăimăm, hulim, viclenim sau judecăm, pentru că-l facem cu cel mai mic dintre organele noastre – limba. Un organ mic care poate scufunda lesne corabia cea mare – trupul –, împreună cu sufletul. Prin păcat, le ducem pe ambele spre un sfârşit tenebros.
Dacă o apă aflată lângă un sat de oameni este tulbure, aduce numai boală, nu are pe maluri pic de vegetaţie şi nu are vietăţi prin ea care să mişune şi să fie spre hrană, nu se vor ruga, oare, mulţi ca acea apă să sece? Aşa este şi cu vorba lungă - e ca o apă tulbure, ce pare de nestăvilit, dar care trebuie stârpită, pentru că nu aduce nici un rod.
Dacă moara dintr-un sat face zgomot mare într-un an plin de roade, zgomotul acela va fi în urechea sătenilor cea mai plăcută melodie, cântare îngerească. Dar dacă într-un an cu secetă, moara merge în gol, macină în gol doar dintr-un capriciu al stăpânului, zgomotul acela va fi urât de toată suflarea şi mulţi se vor ruga ca mai bine moara să se dărâme decât să le chinuie simţirile.
Clevetirea este ruşinoasă, e apă tulbure, e moară care merge în gol, e căruţă fără piedică ce alunecă la vale.
Clevetirea este plonjon într-o apă vijelioasă, e pact cu ispititorul, rudă bună cu bârfa şi înjurătura.
Nu mi-a luat mult să găsesc peste patru mii de pagini web în limba română dedicate înjurăturilor şi nu mai puţin de douăsprezece mii de site-uri specializate în bârfă.
Cel care ne ispiteşte şi vrea să ne piardă nu este niciodată mulţumit cu puţin. Adică este amarnică înşelare să zici : „Ei da! Am stat şi eu acolo puţin de vorbă!”. Stai de vorbă, dar parcă ai simţi nevoia să vezi şi o poză, parcă ai vrea să auzi şi un cântec pe gustul tău şi, uite aşa, încet te dăruieşti cu totul Internetului! Ce e rău aici? Păi, miroase de departe a ispitire diavolească, şi ca să vă convingeţi că se doreşte acapararea simţurilor noastre cu totul, haideţi să cercetăm câteva noutăţi în materie de IT.
Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns că ne sunt acaparate şi dirijate atâtea simţuri, una dintre cele mai mari firme de echipamente electronice din lume a dat asigurări că s-a conceput tehnologia prin care utilizatorul jocurilor pe calculator şi pe Internet va putea mirosi, gusta şi chiar pipăi lucrurile cu care intră în contact în lumea virtuală. Va fi creat un dispozitiv prin care informaţia va fi transmisă în creier prin ultrasunete, ultrasunete care vor modifica diferite tipare ale zonelor vizate din creier. Mă iertaţi pentru sinceritate, dar nu cumva modificarea asta, cu care se laudă aceşti inovatori de soi, e rudă cu demenţa?
Vorbirea ne este dirijată, timpul ne este dirijat, toate cele cinci simţuri sunt sclave, şi atunci mai putem spune că Internetul este libertate?
Nu am să mă feresc să spun că sfinţii au ştiut dinainte căderea generaţiei lor, dar şi pe cea a generaţiilor viitoare. De aceea cuvintele lor ne mustră şi acum.
Cuvântul deşert[1] este spre pierzanie, clevetirea e păcatul în care se pică aşa de repede că nici nu realizezi când, cum şi de ce l-ai făcut. Un pustnic şi-a periclitat mântuirea, nevorbind nimic ani de zile, dar după ce l-a vizitat un frate mai puţin sporit şi a vorbit despre un om rău, numai atât a zis pustnicul: „Of, of, of!”. La câteva zile, s-a trezit cu îngerul Domnului în chilie: „Frate iubitor al Domnului nostru, m-a trimis Hristos să te întreb despre omul acela, pentru că ai aprobat că e rău, unde să-l băgăm? În iad sau în rai?”. Şi a dispărut îngerul de la faţa lui, lăsându-l pe bătrân în plângere multă.
Aici e tristeţea mare, că unora li se pare că prin vorbă deşartă, bârfă, hulă, defăimare se înalţă pe sine[2]. Prăpastia este fără fund şi singurele leacuri sunt blândeţea, iertarea, milostivirea, dreapta judecată, înfrânarea limbii, paza simţurilor, nesemeţia, smerenia, mustrarea celui ce te provoacă, vorbirea de bine a duşmanilor, iubirea aproapelui.
Să nu zicem că toate acestea sunt utopii, pentru că şi unii dintre sfinţii care frumos împodobesc în icoane bisericile ridicate în numele lui Hristos au avut neveste, dar au iubit cu iubirea cea bună, au avut căderi, dar au venit mereu la cărarea cea bună, au vorbit cu ai lor, dar au ales vorbirea cea bună, au avut supări, boli, ispite şi neputinţe, dar au rămas pe calea cea bună.

(Cristian Şerban
INTERNETUL
Tinerii în faţa provocării)


__________________________________

[1] Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. (Matei 12, 36)

[2] Începutul cuvintelor gurii lui [a nebunului] este prostia, iar sfârşitul graiului lui, nebunie curată. (Ecclesiast 10, 13)



cateva maxime de folos....


„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bîrfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bîrfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamană buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fară nicio treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sînt leneşe, dar totodată ele sînt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fară îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bîrfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude 'trompeta' care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu ştii, de multe ori tu poţi fi subiectul bîrfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspîndesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bîrfa cea mizerabilă, pe care aproape niciun alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atît mai mari cu cît « călătoreşte » pe la mai mulţi oameni.”

Un gînditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sînt sursele bîrfei şi ale calomniei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirma: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt inţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fară îndoiala că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci cînd apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci cînd ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei. Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sînt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelînd astfel de multe ori percepţia corectă.”

Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm urmatoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţi după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci cînd un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvîrşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.” Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: „Nu este nimic mai « sufocant » decît apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atît de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decît aceasta. Nimic nu este mai curînd crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decît acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decît « zgomotul » pe care îl fac cei nebuni.”

Un gînditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”

În Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămîne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, pînă la urmă va pieri.”

Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării.”

Graţia cea tainică şi Binecuvîntarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bîrfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai tîrziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decît atît, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atîta timp cît ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

luni, 25 octombrie 2010

Cand un pacat pune stapanire pe sufletul tau, celelalte patimi se linistesc (Sf. Ignatie Brianceaninov)

Binele e discret, raul este spectaculos...
Chiar daca nu e intotdeauna negru, cu coarne si sef la cazanele infernului, diavolul e descris adesea ca fiind teribil de inspaimantator. Ei bine, oricat vi s-ar parea de hilar, caracterizarea cu pricina il subestimeaza pe cel rau. Si asta pentru ca impielitatul e capabil de abordari mult mai subtile decat am putea crede. Oricum, e suficient de inteligent incat sa stie ca nu poate cuceri sufletele oamenilor prin strategii teroriste.

Una din "calitatile" lui de capatai este perseverenta cu care isi abordeaza posibilele victime. Asemenea unui pescar blindat cu o rabdare inepuizabila, diavolul sta la panda asteptand sa ne apropiem curiosi de mreaja lui si eventual sa ne impleticim in ea.

Pe de alta parte, e un cosmetician si - daca vreiti - un designer foarte priceput. Stie sa fardeze si sa impacheteze raul astfel incat sa para interesant, demn de frecventat. Diavolul e specialist in a face formele sa minta. Raul e agresiv la vedere, e la indemana, sare in ochi; pe cand binele e ascuns, discreti, iti lasa libertatea de a alege si niciodata nu seduce mincinos prin forme. Raul e la suprafata (de fapt e numai suprafata), in vreme de binele e substrat si profunzime.

Diavolul insista exact pe acest raport intre exterior si interior, umbrind esentialul discret pentru a credita superficialul spectaculos. Experimentand pacatul, omul se trezeste in final mintit, plictisit si gol; dincolo de farmecul curtenitor al ispitei, nu poate gasi nimic care sa-l implineasca launtric. Si asta pentru ca regia tentatiei in care se lasa antrenat e doar in prilej nefericit de sustragere din comuniunea cu Dumnezeu.

Repertoriul jongleriilor prin care demonul incearca sa manipuleze mintile oamenilor e foarte variat. Daca pe unii reuseste sa-i pacaleasca inlanturandu-i prin vicii precum betia, minciuna, ura ori desfraul, pe altii ii castiga cu patimi subtile deviate din calitati, ca de pilda, evlavia satisfacuta de sine ori moralitatea trufasa ce osandeste pacatosenia semenilor, fara a incerca sa converteasca prin dragoste neoranduiala lor.

In fine, daca e sa-i dam dreptate lui Denis de Rougemont, cea mai mare smecherie a diavolului e sa ne convinga ca de fapt el n-ar exista. Asta pentru ca ulterior sa ne poata manipula nestingherit, in subsidiarul fiintei. Ei bine, pentru un crestin autentic negarea existente demonului e aproape sinucigasa. Pana la urma, demascarea diavolului e chiar esentiala; numai cunoscandu-l il putem re-cunoaste atunci cand ne da tarcoale dandu-se in spectacol ...

Forta demonului nu trebuie subestimata dar nici supraevaluata. Pentru ca orice fatalism in fata ispitei diavolului e o tradare a lui Hristos, Care a surpat puterea raului.

Elefantii lui Dali Printre picturile lui Salvador Dali, se numara una care infatisaza trupul ascetic al unui credincios ce inalta curajos o cruce mica drept pavaza impotriva asaltului unor elfanti ce se indreapta amenintatori spre el. Ceea ce surprinde la aceste animale uriase este faptul ca picioarele lor sunt subtiri si fragile ca de insecta. Parintele Nicolae Steinhardt interpreta acest tablou aratand ca respectivii elefanti reprezinta ispitele care par imposibile de invins dar, in realitate, nu sunt decat niste fantome ce se sprijina pe picioare firave. In concluzie, diavolul ameninta si pare cotropitor, insa lucrarile lui sunt cladite pe niste temelii tot atat de subrede ca si pisciorusele elefantilor din tabolul lui Dali. Asadar toata harmalaia demonica nu-i decat teatru si iluzie. Raul nu e atotputernic. Si de vreme ce omul e faptura a lui Dumnezeu, diavolul nu poate patrunde in inima lui decat pe ocolite, printr-o eventuala fisura a vointei omenesti. Atata timp ca diavolul nu ne poate sili sa pacatuim, tot asa cum Dumnezeu nu vrea sa ne sileasca la intruparea virturii, avem libertatea de a-l refuza pe saltimbacul vanzator de iluzii ...

E adevarat ca pana in ultima clipa a vietii pamantesti ne vom confrunta cu pescarul insistent al infernului. Sa nu ne fie insa prilej de teroare! Ci inarmati cu rugaciune si post, frecventandu-ne duhovnicul si pe Hristosul euharistic, sa urmam Celui ce "ne-a dat putere sa calcam peste toata puterea vrajmasului" (Lc. X, 19)

cand nu mai e cine sa ne ajute...ne ajuta sfantul Dimitrie Basarabov


Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a nascut in satul Basarabov, langa raul Lom, in sudul Dobrogei. A fost un om simplu, cu inima curata si viata cinstita, traita in simplitate si curatenie morala conform poruncilor Mantuitorului.
A devenit calugar la o manastire adapostita intr-o pestera din apropierea satului natal, unde a petrecut multi ani, in post, rugaciune si infranare, fiind invrednicit de Cel Atotputernic cu darul facerii de minuni inca din timpul vietii pamantesti. Dupa ce a trait multi ani intr-o pestera, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a retras pe malul raului Lom si s-a asezat intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, incredintandu-si sufletul curat lui Dumnezeu.
O multime de minuni s-au savarsit si se savarsesc la Catedrala Patriarhala, la racla Sf. Dimitrie, astfel ca procesiunile care se desfasoara an de an si care aduc in jur de 1 milion de credinciosi, nu sunt altceva decat dovada faptului ca oamenii il cinstesc si il iubesc pe Sfantul Dimitrie care se roaga pentru ei si cu ajutorul caruia acestia primesc putere si daruri de la Dumnezeu si vindecari de boli trupesti si sufletesti intr-o societate in care se pare ca singurul lor ajutor ramane numai Dumnezeu.

Viata Sfantului Dimitrie cel Nou

Nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabov, in sudul Dunarii, apartinand in vremea aceea regatului Bulgariei, Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima.

Apoi s-a atasat unei comunitati monastice, iar dupa ce a ucenicit cele ale ascultarii, s-a retras in padure unde si-a statornicit adapostul intr-o pestera, aproape de raul Lom, nestiut de oameni si aducand, zi si noapte rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.

Au trecut ani multi si lumea uitase de existenta acestui pustnic, pana intr-o zi, cand - la trei veacuri dupa moartea Sfantului - o inundatie a facut ca apele raului sa urce pana la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu purtat cu el, ingropat in noroi, trupul ramas nestricat.

Dupa alti o suta de ani, Sfantul ii aparu in vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul raului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, in frunte cu clericii din episcopie, a insotit familia fetitei pana la locul in care, mai inainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. S-au pus pe sapat si, de indata, au descoperit trupul Sfantului, intreg si stralucind de harul Duhului Sfant. Fetita se vindeca pe loc. Trupul sfantului fu transportat cu mare cinstire pana in satul Basarabov, unde alte vindecari se petrecura. Atunci, poporul veni din toate partile sa cinsteasca moastele Sfantului.

Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoti si sfetnici ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfant la Bucuresti, la biserica Curtii domnesti. L-au luat aceia pe Sfant si au purces spre Bucuresti, dar cand au ajuns aproape de Rusi, langa o fantana, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazand aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarat sa injuge la car doi junci tineri neinvatati, ca sa vada incotro vrea Sfantul sa mearga. Si asa s-a intors Sfantul la Basarabov in mijlocul satului si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au intors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul trimise alti oameni si puse sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica in sat. Asezat acolo, Sfantul facu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.

Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii.

In fiecare an, la 27 octombrie, o multime imensa se aduna la Bucuresti pentru a praznui, timp de trei zile, sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou si ca sa cinsteasca nepretuitele-i moaste, din care izvoraste mereu o mireasma delicata.



Troparul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)


Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioase Parinte Dimitrie, duhul tau.



Condacul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)


Aparator al sau, nebiruit si neinfrant, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbavit, te pune inainte orasul tau, Dimitrie; si, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, de toate nevoile izbaveste-l, ca sa strigam tie: Bucura-te, facatorule de minuni, Dimitrie!



Minuni ale Sfantului Dimitrie cel Nou



Moastele sale vor sa ramana intregi


Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.


Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic".





Vindecarea unui episcop

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslavei, Ioanichie, a cazut intr-o boala tare grea, fiind purtat pe targa de patru oameni. A fost dus atunci la biserica Sfantului Dimitrie, unde l-au puscu pat cu tot inauntru. Dupa slujirea sfintei liturghii s-a sculat sanatos, umbland pe picioarele sale si dand slava lui Dumnezeu.

duminică, 24 octombrie 2010

marți, 19 octombrie 2010

;)" Cate-un pahar , doua, "tri" c-ase beu morosenii.... "



Oana Tomoioaga - Cate Doruri Ma-nconjoara
Asculta mai multe audio diverse
OANA TOMOIOAGA - Mai mandrut, floare de crin
Asculta mai multe audio diverse
OANA TOMOIOAGA - Pe ulita n sus si n jos
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga - Multi feciori dac-ar putea
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga - Zis-o mama catre mine INVARTITA
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga
Asculta mai multe audio diverse

duminică, 17 octombrie 2010

Orice om doreste in chip firesc stiinta, dar la ce foloseste oare stiinta fara teama de Dumnezeu? mai bun este negresit umilul taran care slujeste lui Dumnezeu decat mandrul filozof, care negrijiindu-se de sufletul sau, cerceteaza mersul stelelor. Cine se cunoaste bine pe sine insusi , acela vede cate este de mic si nu este incantat de laudele omenesti. Daca as sti toate cate sunt pe lume si nu as avea iubire, la ce mi-ar ajuta aceasta inaintea lui Dumnezeu care ma va judeca dupa faptele mele?
Potoleste-ti marea dorinta dupa stiinta fiindca in aceasta se afla mare sovaiala si amaraciune.
Invatatii vor cu placere sa se arate lumii sa fie numiti intelepti.Multe sunt lucrurile a caror cunoastere aduce sufletului prea putin folos, ba chiar deloc. Si tare nesocotit este cel ce nazuieste spre alte lucruri, decat spre cele ce slujesc la mantuirea sa. Vorbele multe nu satura sufletul, dar viata cuvioasa invioreaza mintea si un cuget curat aduce o mare incredere in Dumnezeu.
Cu cat stii mai mult si mai bine, cu atat vei fi mai aspru judecat, daca n-ai trait in mai mare sfintenie. Nu te mandri cu vreo indemanare sau cu stiinta ta , ci mai vartos teme-te de darurile ce ti s-au dat. Daca ti se pare ca stii multe si ca pricepi destul de bine, gandeste -te totusi ca sunt mult mai multe lucrurile pe care nu le stii. Nu gandi lucruri mari despre tine ci mai degraba da pe fata nestiinta ta. De ce vrei oare sa te socotesti mai presus ca altul de vreme ce se afla atatia mai invatati si mai iscusiti ca tine? Daca vrei sa stii si sa inveti ceva de folos, atunci sa ti fie drag sa traiesti nestiut si nebagat in seama. Cea mai inalta si cea mai folositoare invatatura adevarata este cunoasterea de sine si smerenia. Sa stii sa te socotesti pe tine ca un nimic, iar despre altii sa crezi totdeauna numai de bine si desavarsit.
Daca vei vedea pe cineva pacatuind la aratare ori savarsind fapte grele, nu trebuie sa te socotesti pe tine mai bun,fiindca nu stii cata vreme poti tu insuti sa staruiesti in bine. Toti suntem slabi din fire, dat tu sa socotesti ca nimeni nu e mai slab decat tine...
(,,Urmarea lui Hristos,, -Toma de Kempis)
Viata este un camp intins
Un loc de suferinta,
In care omul moare-nvins
De n-a avut credinta.

Tu salta-ti ochii spre Hristos
Si rabda-n viata toate
Caci numai singur cel de sus
Sa te-ntareasca poate...

Numai moartea e odihna,
Viata este numai munca
Cine-n viata odihneste
Viata-n moarte si-o arunca
BISERICI BUCURESTI CU SFINTE MOASTE



> Sf. Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştiului (prăznuit pe 27 octombrie; moaştele Sfântului se află în Catedrala Patriarhiei, Dealul Patriarhiei - Pta. Unirii)

> Sfinţii Constantin şi Elena (prăznuiţi pe 21 mai; părticele din moaştele Sfinţilor se află într-o raclă de la Catedrala Patriarhiei, Dealul Patriarhiei - Pta. Unirii)

> Sfinţii: Calinic de la Cernica (prăznuit pe 11 aprilie) şi Gheorghe de la Cernica (prăznuit pe 3 decembrie) - moaştele Sfântului Calinic se află în Biserica Mănăstirii Cernica, Com. Cernica, alături de o raclă cu părţi din moaştele Sf. Gheorghe de la Cernica)

> Sf. Mc. Mina (prăznuit pe 11 noiembrie; părţi din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Mina - Vergu”, aflată la cca. 300 m. de Magazinul Unirea, pe partea stg. a Căii Călăraşilor, Str. C.F. Robescu 18 A)

> Sf. Stelian, ocrotitorul copiilor (prăznuit pe 26 noiembrie) şi Sfinţii: Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Elefterie (prăznuit pe 15 decembrie), Onufrie (prăznuit pe 27 noiembrie) şi Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) – racla cu părticele din moaştele Sfinţilor se află în Biserica “Sf. Stelian-Lucaci” (Str. Logofăt Udrişte, lângă Poliţia Rutieră)

> Sf. Ciprian (prăznuit pe 2 octombrie, protector împotriva farmecelor; mâna Sfântului se află în Biserica “Zlătari”, vizavi de Magazinul Victoria, CEC-ul Mare, Cal. Victoriei 12)

> Sfinţii: Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Antipa (prăznuit pe 11 aprilie), Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) şi Nicanor (prăznuit pe 7 august) – caseta cu părticele din moaştele lor se află în Biserica “Sf. Dumitru - Poştă”, din spatele Muzeului de Istorie a României

> Sf. Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie; mâna Sfântului se află în Biserica “Sf. Gheorghe Nou”, din Piaţa Sf. Gheorghe, Bd. Brătianu 27 - Km 0, alături de mormântul ce conţine doar capul Sf. Mc. Constantin Brâncoveanu, care este prăznuit pe 16 august)

> Sf. Grigorie al Armeniei (prăznuit pe 30 septembrie; părticele din moaştele Sfântului sunt îngropate sub lespedea altarului Bisericii “Sf. Gheorghe Vechi”, din spatele Magazinului Cocor, Cal. Moşilor 36)

> Sf. Grigorie de Nissa (prăznuit pe 10 ianuarie; capul Sfântului se află în Biserica “Domniţa Bălaşa”, de lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti)

> Sf. Haralambie (prăznuit pe 10 februarie; un deget al Sfântului se află în Biserica “Sf. Arhangheli”, din Str. Oţetari – a 2-a str. la dr. de la Policlinica Batiştei)

> Sfinţii: Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie), Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie) şi Ioan cel Nou de la Suceava (prăznuit pe 2 iunie) – racla cu părticele din moaştele lor se află în Biserica Mănăstirii “Plumbuita”, Str. Plumbuita 58, aflată la 3 staţii de la Bucur Obor, pe Şos. Colentina - Lacul Plumbuita)

> Sfinţii: Mc. Acachie (prăznuit pe 7 mai), Mc. Neofit (prăznuit pe 21 ianuarie), Mc. Paraschevi (prăznuită pe 26 iulie) şi 40 de Mucenici de la Sevasta (prăznuiţi pe 9 martie) – racla cu părticele din moaştele lor se află în Biserica Mănăstirii “Sf. Antim Ivireanul”, de la Benzinăria “11 Iunie”, pe Str. Antim 29, lângă Palatul Parlamentului

> Sf. Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie; părticele din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Spiridon” a Mitropoliei de Bucureşti, de la Pţa. Unirii, pe Bd. “D. Cantemir”, Cal. Şerban Vodă 29)

> Sfinţii: Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie), Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Teodora de la Sihla (prăznuită pe 7 august), Teodor Tiron (prăznuit pe 17 februarie) şi Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) – caseta cu părticele din moaştele lor, alături de o a doua raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Andrei (prăznuit pe 30 noiembrie), Nifon (prăznuit pe 11 august), 40 Mucenici (prăznuiţi pe 9 martie), Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie), Mercurie (prăznuit pe 25 noiembrie), Ştefan (prăznuit pe 27 decembrie), Sava (prăznuit pe 5 decembrie), Eustaţie (prăznuit pe 20 septembrie), Auxenţiu (prăznuit pe 13 decembrie), Xenia Petrovna (prăznuită pe 24 ianuarie şi 11 septembrie), Mc. din Sinai şi Rait (prăznuiţi pe 14 ianuarie), Sf. Necunoscut de la Măn. Neamţ (prăznuit în a 2-a duminică de la Pogorârea Sf. Duh), Trifon (prăznuit pe 1 februarie), Anastasie (prăznuit pe 5 decembrie), Mc. Panaghiotis (prăznuit pe 24 iunie ?), Dionisie Zakintos (prăznuit pe 17 decembrie), Teofil cel Nebun ptr. Hristos (prăznuit pe 28 octombrie), Dimitrie Izvorâtorul de Mir (prăznuit pe 26 octombrie), 14000 Prunci Mucenici ucişi de Irod (prăznuiţi pe 29 decembrie), Stelian (prăznuit pe 26 noiembrie), Ciprian şi Iustina (prăznuiţi pe 2 octombrie), Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (prăznuit pe 5 august), 7 Tineri din Efes (prăznuiţi pe 4 august şi pe 22 octombrie), Ioan Botezătorul (prăznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie şi 29 august), Teodor Stratilat (prăznuit pe 8 februarie), Clement al Romei (prăznuit pe 24 noiembrie), Ignatie Zagorski, Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) şi Mc. Sevastiana (prăznuită pe 24 octombrie), de casete separate cu părticele din moaştele Sfinţilor: Mc. Revocatus (prăznuit pe 1 februarie) şi Mc. Pomponius (prăznuit pe 1 februarie), Constantin şi Elena (prăznuiţi pe 21 mai), Ana (prăznuită pe 9 septembrie), Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie, există şi un veşmânt de moaşte), Mc. Prov, Tarah şi Andronic (prăznuiţi pe 12 octombrie), Mc. Neofit (prăznuit pe 21 ianuarie) şi de o casetă cu părticele din moaştele Sf. Trei Ierarhi (prăznuiţi pe 30 ianuarie), măsura Sfântului şi un epitrahil ce a acoperit moaştele Sf. Ioan Rusul (prăznuit pe 27 mai), de o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina (prăznuită pe 25 noiembrie), de o icoană relicvar cu o bucăţică din stânca Golgotei, de o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie), de o părticică dintr-un Veşmânt al Mântuitorului (mantia lui Hristos) ş.a., precum şi de o masă / baldachin sub al cărei cristal se află părticele din Brâul Maicii Domnului (din veşmântul Sf. Fecioare, adusă de la Mân. Vatoped / Mt. Athos: sărbătorit pe 2 iulie, 31 august şi 1 octombrie) şi din piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) şi un veşmânt preoţesc sfinţit pe piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) se află în Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4

> Sf. Siluan Athonitul (prăznuit pe 24 septembrie), Sf. Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Sf. Andrei (prăznuit pe 30 noiembrie) şi Sf. Iona de Kiev (prăznuit pe 31 martie) - părticele din moaştele Sfinţilor se află în 4 casete din Biserica “Sf. Nicolae - Rusă, a Studenţilor”, de la Universitate, Str. Ion Ghica 9)

> Sf. Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie; părticele din moaştele-relicvele Sfântului se află în crucifixuri de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot, de la Biserica Catolică „Bărăţie”, Str. Bărăţiei 27, lângă Mag. Cocor şi de la Biserica Catolică „Sf. Petru şi Pavel”, podul Băneasa-Aviaţiei, lângă fabrica de pâine Băneasa; se scot în faţa altarului marţea la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Sf. Rita (prăznuită pe 22 mai; părticele din moaştele-relicvele Sfintei se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului joia la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Fer. Ieremia Valahul (prăznuit pe 8 mai; părticele din moaştele-relicvele Sfântului se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului de ziua sa la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Spin din Cununa lui Iisus (o părticică se află într-o casetă de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului pe 14 septembrie de ziua “Înălţării Sf. Cruci”, la sfârşitul slujbei de la ora 10:30 sau după cea a „Căii Sf. Cruci” de la ora 18:00 )

> Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (o părticică se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului pe 14 septembrie de ziua “Înălţării Sf. Cruci”, la sfârşitul tuturor slujbelor zilei)

> (Copie binecuvântată lângă original a) Giulgiului Mântuitorului de la Torino – Biserica Catolică „Preasfântul Mântuitor”/Italiană (Bd. N. Bălcescu, Nr. 28, lângă Librăria „M. Sadoveanu”; rugăciunea „Calea Sfintei Cruci”, vinerea de la ora 17:30), tot aici aflându-se şi părticele din moaştele-relicvele Sf. Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie) într-un crucifix care se scoate în faţa altarului marţea la ora 18:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 18:00

> Sfinţii: Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie) şi Tereza de Lisieux (prăznuită pe 1 octombrie) părticele din moaştele-relicvele Sfinţilor se află în crucifixuri de la Biserica Catolică “Sf. Tereza” – Bellu (se scot în faţa altarului marţea şi respectiv joia, la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Sf. Silvestru (prăznuit pe 2 ianuarie; părticică din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Silvestru”, Str. Sf. Silvestru, zona Pţa. Gemeni)

> Sf. Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie; părticică din moaştele Sfântului se află în Biserica “Adormirea Maicii Domnului – Precupeţii Noi”, Str. Gral. Broşteanu 12, vizavi de ASE - intrarea din Cal. Dorobanţi)

> Sfinţii: Trifon (prăznuit pe 1 februarie), Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Teodor Tiron (prăznuit pe 17 februarie), Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie), Mc. Paraschevi (prăznuită pe 26 iulie), Elefterie (prăznuit pe 15 decembrie), 2 Sf. Necunoscuţi (prăznuiţi în Duminica a II-a după Pogorârea Sf. Duh), Sf. Ioan Botezătorul (prăznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie, 29 august) – racla cu părticele din moaştele Sfinţilor, precum şi o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie) se află în Biserica “Sf. Vasile”, din Calea Victoriei 198 (vizavi de Muzeul Enescu)

> Sfinţii: Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) şi Antonie de la Iezeru-Vâlcea (prăznuit pe 23 noiembrie) – cele 2 răcliţe cu părticele din moaştele Sfinţilor se află în Biserica “Sf. Antonie cel Mare” (Aleea Valea Boteni, din Str. Romancierilor, Dr. Taberei, pe traseul 137, 268, 90, 91, 93 etc)

> Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (prăznuit pe 5 august) – raclă cu părticele din moaştele Sfântului şi cu părticele de veşmânt ce a acoperit moaştele sale se află în Biserica Boteanu (Str. Boteanu, Nr. 8, vizavi de Scala), alături de părticele din moaştele unor Sfinţi Mucenici de la Măn. “Sf. Teodosie cel Mare” din Pustia Iordanului, piatră de pe Golgota, ceară din pecetea Sf. Mormânt (sâmbăta Mare), ceară şi mir de la Biserica din Lida / Israel, de la mormântul Sf. Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie)

> Sf. Ap. Simon Zelotul, mirele din Cana Galileii (prăznuit pe 10 mai şi 30 iunie, protector al căsătoriei) - părticele din mâna Sfântului se află într-o casetă din Biserica “Sf. Împăraţi – Podeanu” (Str. Dorna, nr. 70, Piaţa Chibrit, vizavi de Cinema Excelsior, capătul lui 300, Metrou “1 Mai”), alături de o a 2-a casetă, cuprinzând o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie)

> Sfinţii: Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie), Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) - părticele din moaştele celor 3 Sfinţi (şi părticică dintr-un veşmânt al Sfintei) se află într-o raclă din Biserica “Sf. Nicolae şi Sf. Parascheva – Sf. Vineri Nouă” (pe Bd. “N. Titulescu”, Nr. 151, de lângă staţia de metrou “Gara Basarab”), alături de o a doua raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Mc. Ucişi în Sinai şi Rait (prăznuiţi pe 14 ianuarie) şi Grigorie de Nazianz (prăznuit pe 25 şi 30 ianuarie)

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Doua zone mai exista in tara asta care inca mai pastreaza traditia si valorile noastre romanesti: Tara Maramuresului si Tara Motilor. Sa nu ne pierdem trecutul, valorile si identitatea noastra nationala, sa nu pierdem adevarata noastra muzica pentru lalaituri tiganesti(MANELE), sa mai pastram traditia si obiceiurile strabune, deoarece pentru acestea au luptat bunicii si strabunicii nostrii. Sa respectam trecutul,sa ducem mai departe traditia sa nu ne pierdem identitatea nationala!!!




miercuri, 13 octombrie 2010


Avem o tara-Radu Gyr



Avem o tara unde au stapanit odata

Vitejii daci, barbati nemuritori

Si unde stau de veacuri laolalta

Izvoare, vai si munti cu fruntea-n zari.


Avem troite sfinte, altare si icoane

Si candeli ard cu mii de palpairi.

Avem atatea lacrimi si prigoane

Ca ne e plin pamantul de martiri.


Avem la Putna, sfant si viu cu duhul,

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;

Si azi de-l vom chema sa-nfranga Apusul

Va rasturna cinci veacuri de pamant.


Avem pe Brancoveanu pilda tare,

Ca pruncii lui sub sabie-au cazut

Ca sa pazeasca fara de schimbare

Credinta dreapta-n care s-au nascut.


Avem Ardealul sfant, pamantul rastignirii,

Cu tunuri sfartecat de cel viclean;

Avem Ierarhii sfinti, pe Iancu si martirii,

Pe Horea tras pe roata pentru neam.


Azi iarasi te-au suit vrajmasii tai pe cruce,

Ardeal cu trei culori impodobit,

Scriind deasupra vina ta cu sange:

Aceea ca Ortodoxia ai iubit.


Avem un rai de sfinti in temniti dati la moarte

Si aruncati in groapa nestiuti;

Dar astazi, dand pamantul la o parte,

Ies moaste sfinte-n zeghe grea de detinuti.


E jertfa lor de veacuri marturia

Ce striga din morminte pan’ la noi

Sa aparam cu ravna Ortodoxia

Si-acest pamant de Sfinti si de Eroi


http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/maicile-la-diaconesti/avem-tara-3590.html

marți, 12 octombrie 2010

Dependenţa de computer, diagnosticată ca boală psihică

de Cristina Tache

Tot mai mulţi copii petrec ore întregi în faţa calculatorului, iar o parte dintre ei manifestă chiar o dependenţă faţă de această preocupare. Semnele vizibile ale ataşării excesive de calculator sunt: petrecerea unui timp îndelungat în propria cameră, izolarea de familie şi de prieteni, notele mici la şcoală, ignorarea orelor de masă.

Academia Americană de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a introdus dependenţa de calculator în manualele despre boli psihice. Conform unor studii recente, dependenţa apare în principal în cazul celor care încep să se joace pe calculator de la vârste fragede. Psihiatrii afirmă că se confruntă cu tot mai multe cazuri în care copiii se joacă în exces pe calculator, unii ajungând chiar să uite să mănânce, să facă duş sau să doarmă. Cercetătorii susţin că diagnosticarea dependenţei de calculator ca afecţiune psihică ar putea fi un lucru bun, deoarece ar atrage atenţia asupra gravităţii acestui comportament. Excesul înregistrat în cazul jocurilor video poate fi şi simptomul pentru alte afecţiuni precum anxietatea sau depresia.

Calculatorul si internetul si site-urile de socializare....................

Internetul afectează capacitatea creierului, dar şi abilitatea oamenilor de a comunica cu semenii, susţine o cercetătoare din Marea Britanie.

O femeie neurolog susţine că Internetul poate dăuna creierului, afectând modul în care trăiesc şi gândesc oamenii, această problemă fiind 'la fel de importantă ca schimbarea climatică'. Susan Greenfield este de părere că, deşi tehnologia a adus îmbunătăţiri lumii, chiar şi un IQ mai mare, ceea ce sacrifică oamenii care petrec foarte mult timp pe Internet îşi pierd capacitatea empatică. De asemenea, şi capacitatea de învăţare a oamenilor este diminuată, deoarece motoarele de căutare ne dau orice informaţie cu un singur click.

"Calitatea traiului este afectată. Trebuie să recunoaştem că Internetul ne afectează viaţa şi trebuie să stabilim dacă asta e rău sau bine. [...] Fiecare părinte cu care am vorbit până acum este îngrijorat pentru că micuţul petrece mult timp în faţa computerului", a afirmat specialista, conform The Telegraph.

Site-urile sociale dauneaza copiilor, afirma cercetatorii, citati de dailymail.co.uk.

Site-urile care functioneaza pe baza interactiunii dintre utilizatori cauzeaza schimbari alarmante in creierul celor mici. Despre site-uri precum Facebook, Twitter sau Bebo, cercetatorii spun ca au efecte de reducere a capacitatii de concentrare, incurajeaza recompensarea imediata, transformandu-i pe cei care le utilizeaza in persoane egocentrice.

Numerosi parinti se plang din cauza faptului ca adolescentii lor nu pot comunica eficient si nici nu se pot concentra prea bine daca nu se afla in fata computerului. Acestea sunt efectele timpului petrecut in exces pe site-urile sociale, este parerea neurocercetatorului Susan Greenfield.

Informatiile sunt mult mai ingrijoratoare, avand in vedere rezultatele unui studiu efectuat de Broadcaster Audience Research Board, care sustin ca adolescentii petrec in zilele noastre sapte ore si jumatate in fata computerului. Psihologul educational Jane Healy este de parere ca cei mici nu ar trebui lasati sa se joace pe calculator pana la varsta de sapte ani. Cele mai multe jocuri stimuleaza zona "lupta sau fugi" a creierului, in loc sa stimuleze zonele esentiale responsabile pentru gandirea rationala.

Calculatorul este foarte nociv pentru ochi. Iar efectele se resimt in termen scurt si sunt foarte suparatoare. Activitatea la calculator este foarte solicitanta pentru vedere. Din cauza oboselii oculare, viciile de refractie preexistente, chiar si foarte mici, se decompenseaza la persoanele tinere.

In lipsa activitatii la calculator, aceste probleme ar fi putut foarte bine sa nu se declanseze. "De aceea, foarte multe persoane se adreseaza medicului oftalmolog pentru a-si face ochelari la varste la care in mod normal nu ar fi avut nici o problema de vedere", atrage atentia dr. Oana Florescu, medic specialist oftalmolog la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

Oboseala oculara se manifesta prin dureri la nivelul ochilor si mai ales printr-o falsa scadere a vederii la distanta. Adica, pacientii tineri se plang ca nu mai vad la fel de bine la distanta, in schimb dupa o corectie corespunzatoare nu mai resimt aceasta problema. Deci este vorba despre o falsa miopie provocata de activitatea prelungita la calculator. In experienta sa, dr. Oana Florescu a observat ca persoanele cu vicii de refractie cu plus (astigmatismul hipermetropic) se decompenseaza cel mai repede din cauza petrecerii unui timp indelungat in fata calculatorului.

Acesti pacienti au nevoie de ochelari corespunzatori, pentru ca ochiul sa se odihneasca, sa se relaxeze, iar vederea la distanta sa revina la normal.

Incidenta mare a pacientilor cu astfel de probleme, toti relatand ca folosesc foarte mult calculatorul, duce la concluzia ca aceasta activitate este extrem de obositoare pentru ochi, considera dr. Oana Florescu.

Medicul ne asigura totusi ca modificari definitive ale vederii nu produc nici televizorul, nici calculatorul. "Nu apar dioptrii din cauza faptului ca ai stat prea mult in fata ecranului. Ideea este ca problemele pe care o persoana oricum le are devin evidente in momentul in care ochiul oboseste la calculator", apreciaza dr. Oana Florescu.

Persoanele care petrec un timp indelungat la calculator mai acuza senzatia de uscaciune a ochiului. In acest caz exista insa o solutie: lacrimile artificiale.

Inrosirea ochiului de care se mai plang utilizatorii calculatorului este cauzata de viciile de refractie decompensate. In momentul in care ai nevoie de ochelari, inrosirea ochiului iti semnaleaza acest lucru. Este vorba despre o conjunctivita cronica produsa de viciile de refractie.

Distanta optima de privit la televizor este de 5 metri, iar distanta fata de monitorul calculatorului trebuie sa fie mai mare decat cea de citit – 33 de centimetri. Astfel, este indicat sa pastram 80 de centimetri intre noi si ecran atunci cand lucram la calculator. De retinut ca exista lentile de corectie pentru citit care acopera o distanta mai mare de 33 de centimetri, pana la 80 de centimetri-1 metru, astfel incat pacientul are confort atat la citit, cat si la calculator cu aceeasi pereche de ochelari. Aceste lentile nu pot fi insa utilizate de varstnici, care au presbitie (scaderea vederii o data cu inaintarea in varsta). Ei au in continuare nevoie de o pereche de ochelari pentru citit si alta pentru privit la calculator sau la televizor.

Pentru a evita problemele de vedere provocate de calculator, medicul oftalmolog Oana Florescu recomanda in primul rand corectarea viciilor de refractie cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact. In al doilea rand, sunt indicate tratamentele antireflex ale lentilelor. Acum exista o multime de tratamente pentru lentile in scopul unei protectii mai bune a ochilor. De asemenea, este benefica utilizarea ecranelor de protectie pentru monitoare si televizoare. Nu trebuie neglijat programul ordonat de lucru la calculator. Este recomandat sa facem pauze de lucru o data la fiecare ora. Nu stam opt ore in fata monitorului fara intrerupere si apoi ne plangem ca ne dor ochii.

Nu este bine sa ne uitam la televizor intr-o camera intunecata. Pentru a diminua contrastul televizorului, obositor pentru ochi, este bine sa privim cu o veioza aprinsa, ce asigura lumina partiala.

Televizorul este totusi mai putin nociv pentru vedere decat calculatorul. Daca ne uitam la televizor de la o distanta medie de 5 metri, mai mica sau mai mare, in functie de diagonala aparatului, ochiul este relaxat si nu necesita efort de adaptare.

Principala acuzatie adusa televizorului este favorizarea sedentarismului, mai ales in randul copiilor. Tentatia de a petrece ore in sir vizionand diferite programe televizate si de a rontai in acelasi timp duce la obezitate, diabet, boli cardiovasculare precoce etc.

Sursa: Jurnalul National

de -ale omului....

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti aşa primeşti. Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile.

Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău.
Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.
Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..
Dac ă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă- cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă.

Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbiretelefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. Dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele)şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşam, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.
Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.
Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el.
Dependenţa de valorile umane ne va omorî în cet ul cu în cet ul şi spiritul şi sufletul.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă tepărăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit


Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.
Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.
Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.
Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
&n bsp; Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.
Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge
Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.
Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să în cet eze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform
căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o
persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat.
Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Principala informaţie ereditarăse transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câ mpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă.
Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului,care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. În
timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative.. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu&nb sp;admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul.
Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mame copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei.
Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului.
Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui.
Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte dinkarmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur - vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice înt rucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentrucare omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absolvi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.
Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri.
Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o&nb sp;mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.
Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.
Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi.
Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia,rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu.
Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oamen i insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă.
Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el.
Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite b oli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele.
Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului.Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului.. În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.
Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.

duminică, 10 octombrie 2010

Romani de succes-ANASTASIA SOARE


Anastasia Soare este una dintre cele mai cunoscute românce, dar şi una dintre cele mai de succes. Este preferata vedetelor datorita salonului său din Beverly Hills. Anastasia mai este numită la Hollywood "Regina Sprâncenelor".

Cariera :

De 18 ani este plecată din România, iar în tot acest timp a reuşit să strângă o avere de zeci de milioane de dolari numai cu o pensetă. Ea este cosmeticiana la care toate vedetele cele mai importante şi mai bogate ale Hollywood-ului apelează atunci când vine vorba de a le pensa sprâncenele.

Româna s-a născut şi a crescut în Constanţa. Fiind influenţată de spiritul creativ al mamei sale, Victoria Babu, Anastasia a început din ce în ce mai mult să fie interesată de design şi de schiţele artistice. Tot acest talen
t şi l-a fructificat înscriindu-se mai târziu la Facultatea de Arhitectură. La patru ani după absolvirea facultăţii, Anastasia a luat o pauză de patru ani pe care a dedicat-o soţului şi fiicei sale.

În tot acest timp, a luat mai multe cursuri de cosmetică şi de estetică. Din dorinţa de a avea un trai mai bun, soţul acesteia a decis să emigreze în Statele Unite ale Americii, iar la doi ani de la plecarea sa, soţia şi fiica lui l-au urmat.

Ajunsă în America, la numai şase luni a reuşit să îşi găsească o slujbă la un mic salon cosmetic din Melrose Place unde făcea tratamente faciale şi epilări cu ceară. Aici salariul său era de 2.000 de dolari pe lună, reuşind să îşi câştige o numeroasă clientelă selectă.

Prima sa clientă faimoasă pe care a avut-o a fost Talisa Soto care, fiind atât de încântată de tratamentele oferite de Anastasia, le-a adus şi pe prietenele sale- Cindy Crawford şi Stephanie Seymour care au fost la fel de încântate. Treptat, Anastasia a ajut curajul de a-şi întreba clientele dacă nu doresc să le şi aranjeze sprâncenele, garantându-le o transformare spectaculoasă a feţei în numai 10 minute. Rezultatul pensatului a fost unul mai mult decât spectaculos.

După doi ani, Anastasia a luat decizia să îşi deschidă singură un salon. Iar această decizie a fost cât se poate de inspirată. Faima tratamentelor sale, dar mai ales a pensatului său ajunsese la urechile tuturor vedetelor.

Aşa că, într-un timp foarte scurt, printre clientele salonului său se numărau nume mari ca Madonna, Avril Lavigne, Kelly Osbourne, Brittany Murphy, Jennifer Lopez, Renee Zellweger, Debra Messing, Oprah Winfrey, Helen Hunt, Kim Cattrall, Reese Witherspoon, Julianna Margulies, Claudia Schiffer, Naomi Campbell, Kate Capshaw, Rita Wilson, Jada Pinkett Smith, Lauren Holly, Christine Lahti, Lucy Liu, Portia De Rossi, Lara Flynn Boyle, Chloe Sevigny, Melissa Etheridge, Debi Mazar, Elle MacPherson, Jamie Lee Curtis, Garcelle Beauvais, Kirstie Alley, Lisa Marie Presley, Penelope Cruz si Sharon Stone.

De ce ne place Anastasia Soare?

Anastasia Soare este vazuta ca o eroina de catre poporul roman deoarece ea a plecat in America pentru o viata mai buna. Ne place de ea pentru ca ea dat dovada de inteligenta si multa putere de munca.

De ce este Anastasia Soare faimoasa?

Anastasia Soare este faimoasa pentru ca a plecat din Romania in America unde si-a pornit propria afacere iar acum lucreaza cu personalitati precum Madonna, Naomi Campbell, Claudia Schiffer si multe alte vedete.

Pe scurt despre Anastasia Soare:

Nume: Anastasia Soare
Locul nasterii: Constanta, Romania
Parinti: Mama, Victoria Babu
Culoarea ochilor: Caprui
Culoarea parului: Bruneta
Nationalitate: Americana
Sot: Divortata
Copii: O fata
Ocupatie: Cosmeticiana
Studii: Facultatea de Arhitectura, cursuri de cosmetica


“Regina Sprancenelor”, a inaugurat vineri primul salon din Romania care ii poarta numele. Acesta se afla in cadrul Radisson Blu Hotel din Bucuresti iar pentru programari puteti suna la numarul de telefon: 0755.747.339. Pretul unei sedinte (ce include forma + pensat) costa aproximativ 150 de lei.

De ce purtam verigheta pe al patrulea deget...



Chinezii au o explicatie foarte frumoasa. Se crede ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din viata ta. Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul – fratii, mijlociul – pe tine insuti, inelarul reprezinta sufletul pereche si degetul mic – copiii.

Acum aseaza-ti degetele ca in poza de mai sus. Pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete.



Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea pentru ca copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sufletelor pereche este sa ramana impreuna pentru toata viata.

sâmbătă, 9 octombrie 2010


Sfantul Varsanufie de la Optina despre vremurile din urma si realitatile eshatologice:



* In Apocalipsa scrie: “Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia“. Si fiindca asa s-a scris, cu siguranta asa va fi, caci cuvintele Scripturilor sunt cuvintele Sfantului Duh. Totusi, ce inseamna aceasta fericire? Unii, care nu inteleg mai nimic din cele ce spune Scriptura, deznadajduiesc, cu toate ca stiu ca studiul cuvintelor dumnezeiesti da mangaiere. Ar face mai bine daca ar spune: “Ceea ce pentru noi este de neinteles acum, vom intelege mai tarziu, cand va veni vremea despre care ne spune Scriptura“. Spuneti-mi, unde se mai citeste azi Apocalipsa? Aproape numai in manastiri, in scolile teologice si in seminarii, iar in lume, foarte rar. Nimeni… Este dovedit ca cel ce citeste Apocalipsa, cand va ajunge acolo unde se spune despre sfarsitul lumii, va fi cu adevarat fericit, deoarece va intelege ceva din cele ce se vor petrece atunci si va incepe sa se pregateasca. Iar in cele pe care le descrie Apocalipsa va vedea toate intamplarile contemporane.
* Toata lumea se afla sub influenta unei puteri care stapaneste mintea, vointa si toate puterile sufletului. Si aceasta putere este vicleana, pentru ca izvorul ei este diavolul, iar uneltele lui sunt oamenii vicleni. Prin ei lucreaza Antihrist si inaintemergatorii lui. Apostolul spune: “Pentru aceea, Dumnezeu i-a predat duhului amagirii, al inselarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului“. Ceva intunecat si infricosator vine peste lume. Omul va ramane mai mult sau mai putin sub stapanirea lui si cu cat puterea celui viclean il are mai mult (pe om) in stapanirea sa, cu atat omul va fi mai putin constient de ceea ce face.
* Acum, in Biserica, nu avem profetii clare, dar avem totusi semnele timpului. Semnele acestea se vad clar numai de aceia care au “mintea lui Hristos“. Lor, toate le sunt descoperite in chip deslusit. Antihrist vine in lume si totusi lumea nu crede aceasta. De aici, din manastire, mrejele diavolului se vad mai bine. Aici ochii se deschid, iar in lume ei se inchid. Multumiti Domnului ca ati plecat din lume!
* In lume, cu tulburarea si obisnuintele ei, este foarte greu sa se mantuiasca cineva; si mai ales cand nu vrea sa asculte glasul Bisericii. Este greu sa se mantuiasca cineva cand traieste intr-o societate stricata. In Sfanta Scriptura citim: “Cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel nevinovat, nevinovat vei fi. Cu cel ales, ales vei fi. Si cu cel indaratnic, Te vei indaratnici“. Patimile exercita o influenta vatamatoare asupra trupului si sufletului. Citind in manastire pe Sfintii Parinti, pentru prima data am inteles ca patimile sunt atat de molipsitoare, asa cum sunt cele mai contagioase boli.
* Acum crestinismul este urat peste tot, pentru ca ii impiedica (pe oameni) sa traiasca cum vor, sa pacatuiasca nestingheriti. Noua generatie se dizolva, se strica, putrezeste. Vor sa traiasca fara Dumnezeu si urmarile sunt evidente.
* Stiti ca acolo unde exista Biserici si manastiri si, in general, locuri de inchinare, in vechime erau temple pagane. Adesea citim in Vietile Sfintilor ca, acolo unde la inceput era un templu, mai apoi se zidea o biserica. Adica Dumnezeu a facut de rusine pe diavol. Dar in vremurile din urma, bisericile se vor darama si in locul lor se vor construi temple pagane. Manastirile vor suferi prigoane grele si multe mahniri. Adevaratii crestini vor gasi refugiu in micutele biserici. Eu nu voi ajunge sa traiesc acele zile, dar voi veti trai. Veti merge la manastiri, care atunci vor suferi multe prigoane si lipsuri.
* Sa cititi acum Biblia, caci va veni vremea cand nu veti mai avea posibilitatea sa o cititi. Veti dori sa o cititi, dar nu va mai fi timp. Cititi de fiecare data cand vi se iveste ocazia, caci altfel va veti cai si mahni ca n-ati citit atunci mai mult. Prin citire vi se va intari vointa.
* Mahnirile monahilor vremurilor din urma vor fi foarte “subtiri”, caci daca le va privi cineva la suprafata, nici nu le va putea numi mahniri. Totusi ele sunt niste viclenii ale vrajmasului. Chinurile trupesti, aspre si brutale pricinuiesc crestinului o ravna inflacarata spre acceptarea lor. Vrajmasul insa a lasat acum chinurile aspre si le prefera pe cele mici si subtiri, dar care lucreaza mai eficace. Acestea nu aprind in inima ravna pentru marturisire, ci dimpotriva, tin pe om intr-o stare in care nu stie ce sa faca, intr-o ameteala duhovniceasca de ganduri. Ele (ispitele) biruiesc cu incetul puterile lui slabind cu totul rezistenta lui duhovniceasca si ducandu-l la DEZNADEJDE si la NEHOTARARE. Si astfel il arunca in pierzare, il fac salas al patimilor, deoarece il gasesc bolind de mahnire si de descurajare. Iar acest lucru este dovedit prin faptul ca monahii vremurilor din urma asteapta sa le vina o vreme mai buna, ca sa se nevoiasca asa cum trebuie. “Vom posti si ne vom ruga, spun ei, atunci cand se vor crea conditii potrivite“. Dar Domnul ne-a fagaduit ca ne va ierta pacatele daca ne pocaim, iar nu ca vom trai si maine. De aceea, este absolut necesar ca in oricare din situatii, bune sau rele, sa pazim poruncile si datoriile noastre, fara sa uitam vreodata cuvintele: “Iata, acum este vremea potrivita, iata, acum este vremea mantuirii“.
* Veti trai si veti vedea. Va veni vremea cand vor incepe iarasi sa fie chinuiti crestinii. – Si acum sunt chinuiti, dar nu atat de salbatic. – Nu. Eu nu vorbesc de acest fel de chinuri. Vorbesc de chinurile asemanatoare celor din primele veacuri.
* Chinuri de nedescris ii asteapta pe pacatosi in iad, asa cum pe cei drepti ii asteapta o fericire de negrait! “Ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit“. Cuvintele acestea ale Apostolului se potrivesc si pentru chinuri si pentru fericire. Noi ne gandim uneori cu foarte multa usurinta [usuratate, n.n.] la pedepsele din iad si de aceea le uitam. In lume ele nu sunt primite deloc. Diavolul ne aduce gandul ca nu exista nici diavol, nici iad. Totusi, Sfintii Parinti ne spun ca o pregustare a gheenei se face inca de pe pamant, precum si a fericirii vesnice. Pacatosii incep sa simta pedeapsa iadului, iar dreptii, bucuria raiului, dar cu deosebirea ca amandoua vor fi cu neasemanare mai mari in viata viitoare. Nu incape indoiala ca exista iad si-si va face si lucrarea sa. Sufletele dreptilor si ale pacatosilor vor fi si atunci imbracate in trup, insa acel trup nu va fi asa greoi, ci mai subtire si mai induhovnicit. Dar toate acestea se vor face mai inainte de Judecata. Dupa Judecata, nimeni nu stie ce va fi. Nici chiar ingerii. Aceasta este taina lui Dumnezeu. Toate cele pe care le invata Biserica sunt adevarate, precum si invatatura ca dupa moarte sunt chinuri. Dupa marturia Sfintilor Parinti, Judecata se va face la miezul noptii. Ceasul acela va veni pe neasteptate pentru toti cei ce traiesc pe pamant, intocmai ca un fur.
* In Rai nu vom intra datorita ostenelii si faptelor bune, ci pentru harul si vrednicia Jertfei rascumparatoare a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos. Faptele noastre bune, pazirea poruncilor Evangheliei sunt necesare doar ca o marturisire a dragostei noastre fata de Hristos. Fara dragostea fata de Hristos nu putem dobandi fericirea, nici Raiul.
* Mult timp n-am putut intelege cuvintele Psalmistului “Glasul Domnului, cel ce varsa para focului” (Ps. 28, 7). Apoi am inteles ca flacara, care pe pamant are si foc si lumina, dincolo se imparte intre rai si iad, astfel: LUMINA se afla in RAI si desfateaza pe cei drepti. In timp ce FOCUL, fara lumina, se afla in IAD si arde pe pacatosi. Scriptura spune: flacara din abisul iadului este in intuneric si pacatosii nu se vad unul pe altul. Doamne miluieste-ne si ne mantuieste! Pedepseste-ma, Doamne, cum vrei, numai miluieste-ma!
* Nu spun nimanui, nici nu arat spre lauda mea ca frica chinurilor iadului este mereu in mintea mea, ci o folosesc numai pentru a ma smeri. Si cat ma smereste acest simtamant al fricii! Inteleptii epocii noastre nu vor sa creada ca exista iad. Sa ne ridicam si sa facem o rugaciune ca Domnul sa ne izbaveasca de focul iadului! Si sa-I multumim ca suntem aici. Fie ca toata viata noastra sa fie o multumire ca Domnul ne-a povatuit aici. Desigur, locul singur nu mantuieste, dar cel putin stim ca ne aflam in corabie… (…) Vom trai zile infricosatoare, dar harul Domnului ne va acoperi.
* In primele veacuri ale crestinismului, ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos se impartaseau in fiecare zi si traiau o viata ingereasca. In fiecare clipa erau gata sa stea inaintea fetei Domnului. Si aceasta pentru ca atunci niciun crestin nu era in siguranta. Deseori se intampla ca un crestin sa se impartaseasca dimineata, iar dupa-amiaza sa fie prins si dus la Colosseum. Traind astfel intr-o permanenta primejdie, crestinii isi pironeau privirea numai asupra trairii lor duhovnicesti si traiau o viata curata si sfanta. Dar primele veacuri au trecut. Persecutiile din partea necredinciosilor au incetat. Permanenta primejdie a disparut. Dupa aceasta crestinii au inceput sa se impartaseasca o data pe saptamana. Si apoi, o data pe luna. Si in continuare Dumnezeiasca Impartasanie s-a redus la o data pe an. In Schitul nostru se tine tipicul Sfantului Munte. L-au randuit sfintii batrani si l-au predat monahilor spre neintrerupta lor zidire duhovniceasca. Asadar, in Schitul nostru se tine urmatoarea regula: toti monahii se impartasesc de cinci ori pe an. Si numai cu binecuvantare se mai impartasi si alta data. Ne-am obisnuit atat de mult cu aceasta, incat, daca cineva se impartaseste si intr-o alta zi oarecare, atrage atentia tuturor celorlalti:
*

- Ce inseamna aceasta? Parintele Ieronim s-a impartasit si azi? Intreaba un monah pe altul. – I-a dat binecuvantare staretul. – Dar de ce? – I-a aparut satana in chip simtit si bietul de el a slabit de frica. – A… Asa?

(din: Staretul Varsanufie de la Optina, “Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”, Editura Egumenita, 2003)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

.........

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
http://www.youtube.com/watch?v=MJjhU3bccGM PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

Nu te lega de vreo obişnuinţă şi vei avea mintea paşnică.Nu te bizui pe puterea ta şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ţi va fi primită rugăciunea; să ai pace cu toţi, ca să te rogi cu îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)

Cine-şi aruncă sufletul înaintea lui Dumnezeu ajunge la răbdare, fără tulburare a ocărilor; lacrimile acestui suflet sunt străine de toate cele lumeşti.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)









* Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa (Pilde 4, 23)



Siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot face roadă, aşa şi nouă veacul această iarnă ne ieste. Şi Împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaş, fără numai prin multe necazuri şi ispite!

(AMMA THEODORA)



De-mi va fi cineva foarte iubit şi voi cunoaşte că mă duce în vreo greşală, îl înlătur de la mine.

(AVVA AGHATON)



Omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.

(AVVA AGHATON)



Calea strâmtă şi îngustă aceasta este, să-şi silească cineva gândurile sale şi să-şi taie voile sale pentru Dumnezeu. Şi aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: Iată noi am lăsat toate şi am venit după Tine(Matei XIX, 27.).

(AVVA AMONA)



Sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut dreaptă socoteală, departe de Dumnezeu s-au făcut.

(AVVA ANTONIE)



Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Că zice: ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.

(AVVA ANTONIE)



Cel ce bate bucata de fier, întâi socoteşte cu mintea ce va să facă: secere, cuţit sau topor ? Aşa şi noi trebuie să socotim, care faptă bună uneltim, ca să nu ne ostenim în deşert.

(AVVA ANTONIE)



De la aproapele este viaţa şi moartea, că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.

(AVVA ANTONIE)



Oriunde vei merge, pe Domnul să-L ai înaintea ta totdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi în orice loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui.

(AVVA ANTONIE)



Va veni vremea ca oamenii să înebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.

(AVVA ANTONIE)



De vom căuta pe Dumnezeu, se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.

(AVVA ARSENIE)



Când fecioara este în casa tatălui său, mulţi vor să se logodească cu dânsa. Iar după ce va lua bărbat, nu place tuturora; unii o defaimă, iar alţii o laudă şi n-are cinste aşa multă ca întâi când era ascunsă! Aşa şi cele ale sufletului: după ce se vor vădi, nu pot să încredinţeze pe toţi.

(AVVA ARSENIE)



Pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele din afară.

(AVVA ARSENIE)



Tâlharul pe cruce era şi duntr-un cuvânt s-a îndreptat. Şi Iuda cu apostolii era împreună numărat şi într-o noapte a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine, să nu se fălească, căci toţi cei ce s-au nădăjduit în sineşi, au căzut.

(AVVA XANTIE)



De nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.

(AVVA ALONIE)



De va voi omul, de dimineaţa şi până seara ajunge în măsură dumnezeiască.

(AVVA ALONIE)



Taie prieteşugurile celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştirii.

(AVVA DULA)



Adu-ţi aminte totdeauna de ieşirea ta şi nu uita judecata cea veşnică şi nu va fi greşeală în sufletul tău.

(AVVA EVAGRIE)



Mare lucru este cu adevărat a se ruga fără răspândire, dar mai mare este şi a cânta fără răspândire.

(AVVA EVAGRIE)



De va veni omul în smerenie şi neagoniseală şi neosândire vine la el frica lui Dumnezeu.

(AVVA EVPREPIE)



De voieşti să te mântuieşti, când vei merge la cineva, să nu apuci mai înainte să grăieşti, până nu te va întreba.

(AVVA EVPREPIE)



Cele trupeşti sunt materie. Cel ce iubeşte lumea, iubeşte sminteala şi împiedicările. Deci de se va întâmpla să se piardă cândva ceva, aceasta trebuie să o primim cu bucurie şi cu mărturisire, fiindcă ne-am izbăvit de griji.

(AVVA EVPREPIE)



Aceste trei lucruri cere Dumnezeu de la tot omul, care are sfântul botez, adică: credinţa dreaptă de la suflet, adevărul de la limbă şi înfrânarea patimilor, adică curăţenie, de la trup.

(AVVA GRIGORE TEOLOGUL)



Mai mare este a se înstrăina cineva decât a primi pe străini.

(AVVA IACOV)



Atunci când se laudă cineva de alţii, trebuie să socotească păcatele sale şi să pună în minte că nu este vrednic de laudele cele ce se zic.

(AVVA IACOV)



Precum lihnariul în cameră întunecată luminează, aşa şi frica lui Dumnezeu când va veni în inima omului, îl luminează şi-l învaţă toate faptele cele bune şi poruncile lui Dumnezeu.

(AVVA IACOV)



Oamenii au mintea sau la păcate, sau la Iisus, sau la oameni.

(AVVA ILIE)



De nu va cânta mintea împreună cu trupul, în zadar este osteneala. Că de iubeşte cineva necazul, mai pe urmă se face lui spre bucurie şi odihnă.

(AVVA ILIE)



Ce poate păcatul, unde este pocăinţa şi ce foloseşte dragostea unde este mândria?

(AVVA ILIE)



Deşi foarte proşti şi nebăgaţi în seamă suntem înaintea oamenilor, să ne bucurăm pentru aceasta, ca să ne cinstim înaintea lui Dumnezeu.

(AVVA IOAN COLOV)



Poarta cerului este smerenia şi părinţii noştri, prin multe ocări bucurându-se au intrat în cetatea lui Dumnezeu.

(AVVA IOAN COLOV)



De va voi împâratul să ia vreo cetate, apa întâi o opreşte şi hrana şi aşa vrăjmaşii de foamete pierind, se supun lui! Aşa şi patimile trupului: dacă cu post şi cu foamete va petrece omul, vrăjmaşii slăbesc către sufletul lui.

(AVVA IOAN COLOV)



Trei cete sunt cinstite înaintea Domnului: când omul este bolnav şi i se adaugă ispite şi cu mulţumire le primeşte. Iar a doua este când cineva îşi face toate lucrurile sale curate înaintea lui Dumnezeu şi nu are nimic omenesc. Iar a treia, când cineva şade sub supunerea unui părinte duhovnicesc şi se leapădă de toate voile sale. Aceasta are o cunună mai mult...

(AVVA IOSIF TEBEO)



Vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Şi după cum ramurile cele tinere se întorc şi se pleacă lesne, aşa fac şi noii începători, fiind întru supunere.

(AVVA ISAIA)



De va voi Dumnezeu să miluiască pe vreun suflet, iar el se smereşte şi nu suferă, ci îşi face voia sa, îl sloboadă pe el să pătimească cele ce nu voieşte, ca aşa să-l caute pe El.

(AVVA ISAIA)



De va voi cineva să răsplătească rău pentru rău, poate şi numai cu ameninţarea să vateme conştiinţa fratelui.

(AVVA ISAIA)



Nimic nu foloseşte pe noul începător aşa de mult ca ocara. Că precum este pomul, care se udă în toate zilele, aşa este noul începător, care se ocărăşte şi suferă.

(AVVA ISAIA)



Fiindcă mare este înălţimea smeritei cugetări şi căderea mândriei, vă sfătuiesc pe voi ca pe aceea să o iubiţi, iar întru aceasta să nu cădeţi.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Mulţi din oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa, pregetă să umble. Iar alţii nici faptă bună nu socotesc că este. Trebuie dar pe aceia să-i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceştia să-i învăţăm, că cu adevărat fapta bună este faptă bună.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a depărtat, şi pe unii de alţii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toată osârdia trebuie să fugim şi să alergăm după fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte. Iar a faptei celei bune şi a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Faptele cele bune cinsteşte-le, nu te închina desfătărilor. Că faptele cele bune sunt lucru fără de moarte, iar desfătările lesne se sting.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Patima cea cumplită şi prea îndrăzneaţă a iubirii de bani, saţiu neştiind, la răutatea cea mai de pe urmă mână sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la început să o gonim. Că de va stăpâni, nebiruită va fi.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



Viaţa fără de cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără de viaţă. Căci viaţa şi tăcând foloseşte, iar cuvâtul şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia.

(AVVA ISIDOR PELUSIOTUL)



A trăi după Dumnezeu, este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmerdări şi iubitor de argint.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne decât să se îngânfeze şi să se laude cineva.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă cineva se va da pe sine la băutura de vin, nu va scăpa de bântuiala gândurilor. Că şi
Lot, silit fiind de fetele lui s-a îmbătat de vin şi prin beţie diavolul spre păcatul cel fără de lege lesne l-a găsit.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele te duc la dânsa.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.

(AVVA ISIDOR PREOTUL)



Smerita cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de a fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai înainte de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul.

(AVVA LONGHIN)



De s-a făcut întru tine defăimarea ca laudă şi sărăcia ca bogăţie şi lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputinţă este cel ce crede bine şi lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăţia patimilor şi în înşelăciunea diavolilor.

(AVVA MACARIE)



Să nu dormi în chilia fratelui ce are nume rău.

(AVVA MACARIE)



Să nu faci rău cuiva nici să osândeşti pe cineva. Acestea păzeştele şi te vei mântui.

(AVVA MACARIE)



De ne vom aduce aminte de răutăţile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutăţile diavolilor, vom fi nerăniţi.

(AVVA MACARIE)



Dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlineşti patima ta; căci nu cumva pe alţii să-i mântuieşti şi pe tine să te prăpădeşti.

(AVVA MACARIE)



Nu ştie satana de ce fel de patimi se biruieşte sufletul. Seamănă adevăr, dar nu ştie de va secera unele gânduri, adică pentru curvie, iar altele pentru grăirea de rău şi asemenea, celelalte patimi. Şi la ce fel de patimă va vedea sufletul că se pleacă, aceea i-o dă lui.

(AVVA MATOI)



Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine păcătos, căci proorocul Isaia văzâd pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine.

(AVVA MATOI)



De nu se va uni fapta cu rugăciunea în zadar se osteneşte omul.

(AVVA MOISE)



De nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el.

(AVVA MOISE)



Robul care se leneveşte de lucrurile stăpânului său să se gătească spre bătăi.

(AVVA NIL)



Rugăciunea este este odraslă a blândeţii şi a nemânierii.

(AVVA NIL)



Nu voi după cum ţi se pare, să se facă lucrurile tale, ci după cum place lui Dumnezeu şi vei fi tulburat şi nemulţumit în vremea rugăciunii tale.

(AVVA NIL)



Orice vei face spre izbânda fratelui ce te-a nedreptăţit pe tine, toate spre sminteală ţi se vor face în vremea rugăciunii.

(AVVA NIL)



Făţarnic este cel ce învaţă pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, căci scris este: vezi paiul din ochii fratelui tău, şi iată, bârna din ochiul tău, şi celelalte.

(AVVA PIMEN)



Credinţa este a petrece cu smerita cugetare şi a face milostenii.

(AVVA PIMEN)



De îşi va aduce omul aminte de cuvântul cel scris că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi va alege mai mult tăcerea.

(AVVA PIMEN)



De te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihnă, ori în ce loc te vei afla.

(AVVA PIMEN)



De va greşi omul şi va tăgădui, zicând n-am greşit, nu-l mustra. Iar de nu, îi tai osârdia; iar de vei zice lui: nu te mâhni, frate, ci te păzeşte de acum înainte, îi ridici sufletul spre pocăinţă.

(AVVA PIMEN)



Nu locui în locul unde vezi pe unii că au zavistie asupra ta. Fiindcă nu sporeşti.

(AVVA PIMEN)



Cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face şi cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.

(AVVA PIMEN)



Omul are trebuinţă de smerită cugetare şi de frica lui Dumnezeu totdeauna ca suflarea ce iese din nările lui.

(AVVA PIMEN)



Precum fumul goneşte albinele şi atunci se ia dulceaţa lucrării lor, aşa şi odihna cea trupească goneşte frica lui Dumnezeu din suflet şi prăpădeşte toată lucrarea cea bună a lui.

(AVVA PIMEN)



A învăţa pe aproapele, aste ale unuia ce este sănătos şi nepătimaş, fiindcă ce trebuinţă este să zidească cineva casa altuia şi să o risipească pe a sa?

(AVVA PIMEN)



Orice nedreptate îţi va face fratele tău şi tu te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Chiar de îţi va scoate ochiul tău cel drept şi îţi va tăia mâna ta cea dreaptă şi te vei mânia pe el, în zadar te mânii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci să te mânii tare.

(AVVA PIMEN)



Precum dacă cineva va pune într-un vas şarpe şi scorpie şi îl va astupa, negreşit, cu vremea mor, aşa şi gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc.

(AVVA PIMEN)



A te arunca pe sine îinaintea lui Dumnezeu şi a nu te măsura pe sine şi a lepăda înapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.

(AVVA PIMEN)



Răutatea pe răutate nu o surpă nicidecum, ci dacă cineva îţi va face rău, fă-i tu bine, ca prin facerea de bine să surpi răutatea.

(AVVA PIMEN)



Urâciune este pentru Dumnezeu toată odihna trupească.

(AVVA PIMEN)



Oricine va răspunde cuvânt mai înainte de a auzi, neînţelepţie îi este lui şi defăimare. De vei fi întrebat, răspunde, iar de nu, taci!

(AVVA PIMEN)



Omul care învaţă, dar nu face cele ce învaţă, pe sine nu se poate curăţi, ci toată întinăciunea este plină şi toată necurăţenia într-însa se află.

(AVVA PIMEN)



In orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a noastră; şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

(AVVA PIMEN)



Lipeşte-te de omul care se teme de Dumnezeu şi apropiindu-te, te vei învăţa ;i tu a te teme de Dumnezeu.

(AVVA PIMEN)



David când s-a luat la luptă cu leul, de gâtlej la ţinut şi îndată l-a omorât. Deci dacă şi noi vom ţine gâtlejul şi pântecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevăzut.

(AVVA PIMEN)



Nu avem trebuinţă de nimic decât de minte trează.

(AVVA PIMEN)



Este om, care se pare că tace, dar inima lui osândeşte pe alţii. Unul ca acesta totdeauna grăieşte. Şi este altul care de dimineaţa până seara grăieşte şi tăcere ţine, adică fără de folos nimic nu grăieşte.

(AVVA PIMEN)



Intoarce-ţi ochii tăi, să nu vadă deşertăciuni; căci slobozenia omoară sufletele.

(AVVA PIMEN)



Aceste trei capete sunt folositoare: a te teme de Domnul, a te ruga neîncetat şi a face bine aproapelui.

(AVVA PIMEN)



Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit.

(AVVA PIMEN)



Toate cele peste măsură sunt ale dracilor.

(AVVA PIMEN)



De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul unde vei locui.

(AVVA PIMEN)



Mai mare decât acestă dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufletul pentru aproapele său. De va auuzi cineva un cuvânt rău, adică de mâhnire, putând şi el să zică asemenea şi se va lupta să nu-l zică, sau de i se va face strâmbătate şi va suferi şi nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul său pentru aproapele său.

(AVVA PIMEN)



A păzi şi a lua aminte de sine, şi socoteala cea dreaptă: aceste trei fapte bune sunt povăţuitoare ale sufletului.

(AVVA PIMEN)



Cel ce voieşte să se izbăvească de păcate, prin plâns se izbăveşte şi cel ce voieşte să agonisească fapte bune, prin plâns le agoniseşte. Căci plânsul este calea pe care ne-a dat-o nouă Scriptura şi părinţii noştri zicând: plângeţi că altă cale nu este decât aceasta!

(AVVA PIMEN)



De vei vedea câteva lucruri şi vei auzi cuvinte, să nu le povesteşti aproapelui tău, căci este surpare de război.

(AVVA PIMEN)

Mulţi în vremea aceasta au ales odihna mai înainte de a le-o da Dumnezeu.

(AVVA THEODOR AL FERMEI)



Altă faptă bună nu este, ca nedefăimarea.

(AVVA THEODOR AL FERMEI)



De nu va socoti Dumnezeu lenevirile cele întru rugăciuni şi robirile cele întru citirea psalmilor, nu putem să ne mântuim.

(AVVA THEODOR CEL DE LA ENNAT)



Fiindcă se depărtează mintea de la privirea spre Dumnezeu, pentru aceasta suntem robiţi de patimile trupeşti.

(AVVA THEONA)



Totdeauna bucuraţi-vă, neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi.

Aceasta faceţi şi puteţi să vă mântuiţi.

(AVVA VENIAMIN)



Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim.

(AVVA VISARION)



Cel ce voieşte ca să-i asculte degrabă Dumnezeu rugăciunea, când se scoală, să-şi întindă mâinile sale către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de sufletul său, să se roage pentru vrăjmaşii săi din suflet; şi prin această ispravă, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, îl ascultă pe el.

(AVVA ZINON)



Amestecul cu vorbele oamenilor tulbură inima şi o umple de ruşine în vremea rugăciunii, lipsind-o de îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ia aminte la gânduri şi ele se vor risipi, că cel ce se teme de ele, cade zdrobit sub greutatea lor. Cel ce se teme de uneltirile dracilor dovedeşte că nu are credinţă în Dumnezeu; dar cel ce se aruncă înaintea lui Iisus cu toată inima, stă neclintit înaintea lor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Săturarea de somn stârneşte patimile în trup; mântuirea sufletului este vegherea cu măsură. Somnul mult ingroaşă inima, iar vegherea cu măsură, subţiază. Este mai bine să dormi şi să taci cu ştiinţă, decât să veghezi în vorbă deşartă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cugetă la gheenă, ca să urăşti lucrurile ei.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cugetarea în frică de Dumnezeu păzeşte sufletul de patimi, iar grăirea cuvintelor lumeşti îl întunecă şi îl ţine departe de virtute. Iubirea celor materialnice tulbură mintea şi sufletul, iar lepădarea acelora, îl luminează.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndrăgeşte rugăciunea necontenită, pentru ca inima ta să se lumineze.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Pe cel ce se îngrijeşte să dea seamă lui Dumnezeu de toate faptele sale, Dumnezeu îl va curăţi de păcat în calea sa; dar cel ce este nepăsător, şi zice: "Voi merge până acolo", se va sălăşlui cu cei răi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Sunt patimi şi sunt virtuţi, şi dacă noi ne lăsăm biruiţi de patimi, suntem cu adevărat trădători.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Din cugetarea la înfricoşata judecată se naşte frica de Dumnezeu, iar nesocotirea conştiinţei izgoneşte virtuţiile din inimă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cei ce vor să dobândească virtuţile, chiar dacă se poticnesc, nu se slăbănogesc, ci se silesc necontenit.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi urechile ca să nu-ţi pricinuieşti singur război.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cercetează-te în fiecare zi şi afla ce patimi ai biruit şi nu te încrede în tine, căci cu milostivirea şi puterea lui Dumnezeu ai biruit.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ia aminte, frate, la duhul care aduce omului întristarea, că fără număr sunt cursele lui, pentru a te face neputincios. Întristarea după Dumnezeu e bucurie, dacă te afli în căile Lui. Iar cel ce-ţi zice: "Unde vei merge, că nu este pocăinţă pentru tine?", Acela este de la vrăjmaşul, care îndeamnă pe om să lase înfrânarea. Dimpotrivă, întristarea după Dumnezeu nu-şi pune nădejdea în om, ci zice: "Nu te teme, mergi înainte; Dumnezeu ştie că omul este neputincios, şi-l întăreşte".

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubeşte pe cei credincioşi, ca printr-înşii să fii şi tu miluit. Cinsteşte pe Sfinţi, ca râvna lor să te mănânce (Psalmul 68, 11).

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Precum rugina mănâncă fierul, aşa şi slava oamenilor roade inima celui ce o primeşte. Precum mărăcinii care cresc în vie îi nimiceşte rodul, tot aşa şi slava deşartă nimiceşte osteneala creştinului, dacă o primeşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce primeşte cunună, e încununat pentru că a biruit pe vrăjmaşii împăratului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Grăbeşte-te la lucrul tău, ca să nu te sfâşie fiarele sălbatice.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Fraţii tăi să vadă lucrurile tale cele bune şi să fie aprinşi de dorinţa de a le urma.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu căuta să deprinzi răutatea celui ce te-a mâhnit, ca să nu-i răsplăteşti cu rău in inima ta.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Dragostea de Dumnezeu izgoneşte nepăsarea, iar lipsa de frică o trezeşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Urăşte cuvintele lumii, pentru ca inima ta să vadă pe Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Împodobirea trupului este ruinarea sufletului, dar e bine a avea grijă de el, cu frică de Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce se osteneşte cu pricepere, taie toate patimile, căci scris este: Grija va veni la omul înţelept.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Trezvia este de mare ajutor sufletului, aşa cum acedia vine în ajutor răului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Traiul bun izgoneşte ştiinţa; înfrânarea pântecelui smereşte patimile, pe când căutarea mâncării le trezeşte fără osteneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndrăgirea răspândirii este cădere pentru suflet, iar ridicarea sa se face întru liniştirea cu ştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Milostenia făcută cu ştiinţă naşte prevederea şi duce la dragoste; nemilostenia, dimpotrivă, arată că eşti lipsit de virtute.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu te socoti drept, până la cea din urmă suflare. Nu gândi cu mândrie că eşti bun, fiindcă nu poţi avea încredere în vrăşmaşii tăi. Nu fi fără de grijă pentru tine, cât mai eşti în viaţă, până ce vei scăpa de toate puterile întunericului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi lenea, şi frica de Dumnezeu se va sălăşlui întru tine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Rugăciunea necontenită nimiceşte robia patimilor, iar nesocotirea ei este maica uitării.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



În fiecare zi, sculându-te dimineaţa, adu-ţi aminte că vei da seama lui Dumnezeu de tot lucrul şi nu vei greşi împotriva Lui, şi frica Sa se va sălăşlui întru tine. Pregăteşte-te pentru întâlnirea cu El şi vei face voia Lui.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Din nerănirea conştiinţei aproapelui se naşte smerenia. Slava de la oameni naşte câte puţin mândria.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Urăşte pofta mâncărurilor ca să nu te stăpânească amalicul patimilor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cine nu se osândeşte pe sine, nu va putea răbda mânia.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Lepădarea voii pentru aproapele este semn că mintea priveşte virtuţile; iar împlinirea voii sale este semn de neştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Împetrirea inimii stă în vieţuirea cu bogăţie.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Miluieşte cu dărnicie pe cel ce se află în nevoie, pentru ca să nu te ruşinezi în adunarea Sfinţilor şi de bunătăţile lor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Începutul virtuţiilor este smerenia, iar începutul patimilor este lăcomia pântecelui. Sfârşitul virtuţiilor este dragostea, iar sfârşitul patimilor este îndreptăţirea de sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce a fost bolnav, ştie ce e sănătatea.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi ochii şi inima ta nu va vedea cele rele. Cel ce se uită spre ceva cu poftă, acela curveşte(Matei 5, 28).

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Precum cariul nimiceşte lemnul, tot aşa răutatea din inimă întunecă sufletul.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Înainte de orice, în fiecare zi, gândeşte-te unde te afli şi unde vei merge la ieşirea din trup şi nu-ţi vei nesocoti nici un ceas sufletului tău; cugetă la slava Sfinţilor şi râvna lor te va îmboldi şi pe tine. Cugetă şi la ruşinea care acoperă pe cei păcătoşi, şi aceasta te va feri întotdeauna de rele.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce tace ca să nu-şi vădească cugetele, dovedeşte că umblă după cinstea oamenilor şi slava cea de ocară, pe când cel ce-şi descoperă sincer cugetele Părinţilor le izgoneşti departe de sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Osândeşte-te aici în fiecare zi, pentru lipsurile tale, şi nu te vei teme la înfricoşatul ceas al morţii.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Ostenelile trupeşti sunt uneltele virtuţilor, pe când nepăsarea, creşte lăstarii patimilor. Neosândirea aproapelui este cetatea de apărare pentru cei ce se luptă cu ştiinţă, pe când osândirea nimiceşte cetatea, prin neştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce nu se socoteşte pe sine a fi ceva şi cel ce nu ţine întristarea, arată că nu face voia patimilor, ci pe a lui Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubirea bunurilor lumeşti întunecă sufletul, iar nesocotirea lor în toate, aduce ştiinţă.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Îndeletniceşte-te cu lucrul mâinilor, ca şi săracul să aibă pâine, căci nelucrarea este moarte şi pustiire sufletului.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Adu-ţi aminte de împărăţia cerurilor, pentru ca dorirea ei să te tragă la ea.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cui îi place să vorbească înaintea oamenilor dovedeşte că este lipsit de frică de Dumnezeu; căci frica de Dumnezeu este paznic pentru suflet, ajutor şi străjer pentru minte, care ucide pe toţi vrăjmaşii săi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce caută slavă de la Dumnezeu se sileşte să izgonească necurăţia de la sine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Paza limbii înalţă mintea la Dumnezeu, dacă se face cu ştiinţă, iar vorbăria naşte acedia şi nebunia.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Plânsul izgoneşte degrabă toate patimile.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Păzeşte-ţi limba pentru ca inima ta să se lumineze.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Iubirea de osteneală izgoneşte patimile, iar trândăvia degrabă le naşte.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Grija de limbă arată pe nevoitor, iar nestăpânirea limbii arată că virtutea nu se află în tine.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cum este o casă fără uşi şi fără ferestre, în care intră în voie animalele cele necurate, aşa este omul care lucrează şi nu-şi păzeşte osteneala sa.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cere întotdeauna sfatul Părinţilor şi vei avea oduhnă de-a pururi.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cel ce mereu îşi aşteaptă moartea, nu păcătuieşte mult, dar cel ce nădăjduieşte viaţă lungă, se va încurca în multe păcate.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi trândăvia, ca să nu te întristezi când vei ajunge la învierea morţilor.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu te lega de vreo obişnuinţă şi vei avea mintea paşnică.Nu te bizui pe puterea ta şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu. Nu urî pe nimeni, că nu-ţi va fi primită rugăciunea; să ai pace cu toţi, ca să te rogi cu îndrăzneală.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Nu iubi vinul, ca să nu te lipseşti de bucuria lui Dumnezeu.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Cine-şi aruncă sufletul înaintea lui Dumnezeu ajunge la răbdare, fără tulburare a ocărilor; lacrimile acestui suflet sunt străine de toate cele lumeşti.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



Bunătatea naşte curăţia, iar răspândirea naşte patimile.

(CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL)



De nevoie este câştigarea cărţilor creştineşti la cei ce pot să le dobândească. Că şi singură vederea cărţilor mai pregetători către păcat ne face pe noi şi către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Greşale-le drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar a păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: pune, Doamne, strajă gurii mele şi
uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Dumnezeu cu foarte puţin preţ vinde dreptăţile la cei ce se sârguiesc să le cumpere: pe o bucăţică de pâine, pe o haină proastă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănişor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare vânzare a mântuirii este a nu şti nici una din dumnezeieştele legi.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Omul împrumutâdu-se de la om pentru sărăcie, sau pentru trebuinţa înmulţirii şi dând înapoi, mulţumeşte cu adevărat, dar dă înapoi întru ascuns, fiindcă se ruşinează. Iar stăpânul Dumnezeu dimpotrivă, întru ascuns împrumutându-se, răsplăteşte înaintea îngerilor şi a arhanghelilor şi a drepţilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)



Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor.

(SFANTUL EPIFANIE, EP. CIPRULUI)






<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->













"Cel care isi vede pacatele, este mai mare decat cel care inviaza mortii. Cel care isi vede pacatele, nu mai are vreme sa vada pacatele celui de langa el. Nu il osandi pe aproapele tau, caci tu ii cunosti pacatul, dar pocainta nu i-o stii. Asa trebuie sa marturisim: indreptand degetul spre noi, iar nu spre celalalt. Fii prieten cu toti oamenii, dar cu gandul petrece singur."
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
„Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a făcut cerul şi pământul »
***

„Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!« God, take that liberty which enslaves my soul and give me that bondage which free my heart»(Valeriu Gafencu)

***
« Să nu întorci Faţa Ta de la sluga Ta !/ Când mă necăjesc, degrab mă auzi ! Ia aminte spre sufletul meu/ Şi-l izbăveşte pe el./ Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească !
***
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate"

CARTI PERSONALIZATE PT COPILASUL TAU...

CARTI PERSONALIZATE PT COPILASUL TAU...
Tu Ce Amintiri Sădeşti în Sufletul Copilului Tău?
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane...

“Întoarceţi-vă către Mine şi Mă voi întoarce către voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorăciunea, ca zăpada vă voi albi, şi de vor fi ca roşeala, ca luna le voi face de albe şi nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.”

Parafrază după Isaia I:18 într-o cuvântare a Părintelui Cleopa despre Sfânta Spovedanie


28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Evanghelia după Matei 11, versetele 28-30


2. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

Evanghelia după Ioan, cap 17, versetul 3


4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, Versetele 4-8


„«dară şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi… dară nu s-au căutat»”.

cuvinte rostite în veacul al XVII-lea de Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei


6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
11. Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
12. Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 1, versetele 6-12



10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 6, versetele 10-18


„Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu?

Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi.

Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.“

Sfântul Maxim Mărturisitorul (epistola 12: PG91, 465C)



PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Postul adevarat este doar postul tinut cu motivatii crestine, rugaciune si in Biserica. Orice altceva este o dieta care ... in cel mai bun caz esueaza si in cel mai rau caz te pune in contact direct cu vrajmasul.

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Let’s Do It, Romania!
Ajutati un suflet - Sorin Gologan
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

"Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential."
"Nu invidia gloria celui pacatos, caci nu stii care va fi sfarsitul lui. (...)

Judecata este fara mila pentru cel ce n-a facut mila."


"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora."


"Faptele savarsite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire. Fireasca este pacea, impotriva firii este dusmania si mai presus de fire, sunt iertarea si binele dezinteresat."


"Nu trebuie sa ne ingrijim de ale noastre, ci de ale altora."


"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!"


"Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii; odata intrat, il intampina bucuria;

odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea."


"Unicul adevar este iubirea.

Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

Iubirea explica lucrul mainilor Sale."


"Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi.

Nimeni nu s-a urcat vreodata la cer prin comoditate."


"Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!"


"Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fara Dumnezeu."


"Dragostea - radacina si izvorul binelui."


"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."


"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna."


"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har."


"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!

Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"


"Nadejdea mea este Tatal,

Scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Duhul Sfant.

Treime Sfanta, marire Tie!”


"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"


"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."


"Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine."


"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul."


"Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile omului, daca omul asculta poruncile Domnului."

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

http://www.ortodoxradio.ro/

Rugaciuni pentru diferite trebuinte

http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
FIDIAS, PHEIDIAS / Am fost sculptor si arhitect in Grecia antica si am trait in secolul 5 i.e.n. Am fost unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai perioadei clasice din cultura greaca. Creatiile mele se disting prin echilibru si armonie, o proportionalitate perfecta si o nuantare a volumelor si structurilor. Unii imi atribuie vestitul "numar de aur". Am realizat multe statui celebre, din pacate astazi nu se mai pastreaza decat copii ale lor. Am fost insarcinat de Pericle sa conduc lucrarile de constructie a Acropolei Ateniene. Am indrumat realizarea si decorarea Parthenonului. Lucrarile mele au influentat atat artistii din generatia mea, cat si pe cei care m-au urmat. Lucrarile mele: "Zeus din Olimpia", "Athena Promachos", "Athena Parthenos".
Ghiciti ce varsta am !? Smile !
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
"Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor." (avva Antonie - Patericul)

Hristos ne-a interzis să numim pe cineva dintre oameni nebun. Pedeapsa pentru această simplă imprecatie este chiar iadul. Pentru că toată nebunia apartine demonului, iar a nu face diferenta dintre oameni si demoni este o confuzie fatală.

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Calatoria spre Emaus si cina de la Emaus

PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela

iata omule balsam pentru ranile sufletului tau........

"Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit.”Sf Ioan Gura de Aur
"Eu sunt Lumina Lumii. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 8:12, 14:6)

"Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi! Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre." (Matei 11:28-29)

"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul în schimb pentru sufletul sau?
(Matei 8:34-38)

Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. (Ioan 13:34) Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. (Matei 5,44-45) Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. (Matei 6,14-15)

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt si, dând ucenicilor, a zis: "Luati, mâncati, acesta este trupul Meu." Si luând paharul si mulţumind, le-a dat, zicând: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor". (Matei 26,26-28)


"Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."
(Matei 18:20)

Spune cele care trebuie și când trebuie și să nu auzi cele care nu trebuie.
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
PACE CELOR CE VIN! BUCURIE SI SANATATE CELOR CE RAMAN SI BINECUVANTARE CELOR CE PLEACA! Candela
Candela



Pace celor ce vin,
bucurie celor ce raman,
binecuvantare celor ce pleaca!


Un om pios stătea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul..
Dumnezeu l-a condus pe om către doua uşi. A deschis una dintre uşi, iar omul a privit înăuntru.
În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotunda. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a facut pe om să îi lase gura apă.
Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi, păreau a fi înfometaţi.
Ţineau linguri cu mînere foarte lungi care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza manerelor mai lungi decît propriile mîini, nu puteau duce la gură lingurile pline.

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai văzut Iadul"

Au mers apoi către cealalată cameră şi au deschis uşa .
Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lăsa gura apă.
Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii, rîdeau şi vorbeau între ei.

Omul pios a spus: "nu înţeleg"
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu.
"Este nevoie însă de abilitate. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalţi se gîndeau doar la ei înşişi"
Cînd Iisus a murit pe Cruce, El se gîndea la tine.

Şi ţine minte că eu mereu voi împărţi lingura cu mîncare cu tine....



Pilda 1

Cel ce înşală




Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:

- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?

- Sigur, boierule, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac?

- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? Ei, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!

Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.

Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.

În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

(Pilde Ortodoxe şi Povestiri) Cele patru piersici

PILDA 2
O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuvi¬inţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor.

- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă...
- Şi apoi?

- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă". Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? - 1-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.

- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.

În sfârşit, ţăranul 1-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?
- Nici eu nu ştiu, tătucă.

- Cum, şi tu ai vândut-o?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi I-a spus:
- Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă, dar ştiu că, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.
„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
(Sfânta Scriptură)

PILDA 3
Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:.
- Mamă, de ce plângi?

- Fata mea, sunt zile grele nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din acest loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea…

- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?
Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţeles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor."


Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”
„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)



sf Siluan Atonitul

sf Siluan Atonitul
Candela

Din scrierile Cuviosului Marcu Ascetul

"Dumnezeu este si inceputul, si mijlocul si sfarsitul oricarui bine. Adevaratul bine este cu neputinta sa fie primit altfel decat prin credinta si nu poate fi savarsit decat in Hristos Iisus si Duhul Sfant". "Credinta cea vie este stalp intarit; Hristos se face toate celui ce crede".

Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra sunt inimii zdrobire neprimejdioasa si folositoare numai daca nu imprastiem tovarasia lor printr-o exagerata ravna de izbanda duhovniceasca. Caci cel ce rabda in acestea si in celelalte va fi ajutat. Cel ce nu se arata sarguincios in lucarea acestor trei nevointe, ci este nepasator si imprastiat, la sfarsitul zilelor sale cumplit se va chinui".

Inima iubitoare de placeri in vremea obstescului sfarsit i se face sufletului temnita si lant iar cea iubitoare de osteneli ii este poarta deschisa".

Inima invartosata este asemenea portii de fier zavorate, la intrarea in Ierusalim; celui ce duce o viata de nevointa si rabda raul i se deschide de la sine ca si Apostolului Petru (Fapt, 12, IO)".

Cat timp lucreaza in tine gandul la Dumnezeu, inmulteste rugaciunea pentru ca si Dumnezeu sa se gandeasca la tine, cand vei uita de el".

Inima milostiva va primi, de buna seama, milostivire, iar cea care nu este asa, pe cele dimpotriva".

"Legea libertatii spirituale invata tot adevarul. Multi o cunosc prin cunostinta superficiala, dar putini o inteleg pentru ca intelegerea se masoara totdeauna prin implinirea prin fapte a poruncilor".

"Desavarsirea legii duhovnicesti este ascunsa in crucea lui Hristos".

"Prin necazuri si-au gatit oamenii cele bune, dupa cum prin slava desarta si iubire de placeri, cele rele".

Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mahnirii sale afla sprijin".

"Cel ce crede in rasplata lui Hristos acela cu osardie, pe masura credintei sale, rabda toata nedreptatea".

"Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc ii inspaimanta pe draci; este insa inspaimantat de draci cel ce se ridica impotriva oamenilor ce-i fac nedreptate".

" Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie inimii celui ce o rabda".

"Primeste necazurile atunci cand traiesti in indestulare, ca intru nimic nu te pagubeste in cele ce le ai de mai inainte, si, ca unul care vei avea de dat socoteala, leapada si fereste-te de lacomie".

Intamplarea dureroasa face pe intelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si intristeaza, pe masura ei, pe cel ce a uitat de Dumnezeu".

"Nu cugeta si nu face nimic fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni in zadar.".

"Arata-te Stapanului cu cugetul tau; "caci omul cauta la fata, pe cand Dumnezeu priveste in inima" (1 Regi 16, 7)19.

"Orice suferinta fara voie sa te invete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; in acest caz, nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta".

"Ia seama la pacatele tale nu la cele ale altuia si nu ti se va lua izbanda duhovniceasca".

"Cel ce nu poarta grija, dupa puterea lui, de toate virtutile, savarseste un pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia intorc pe cei ce nu poarta de grija".

"Orice intristare dupa Dumnezeu face parte din fiinta evlaviei. Caci ade-varata dragoste se probeaza prin cele ce-i stau impotriva".

"Nu zice ca se poate castiga virtute fara necazuri, caci virtutea nepro-bata in necazuri nu este intarita".

"Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului".

"De vrei sa primesti lauda de la oameni, iubeste, mai intai, mustrarea pentru pacate".

"Oricata batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi insutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare".

"Cel ce lauda pe aproapele in chip fatarnic, il va osandi dupa o vreme si va fi el insusi rusinat".

"Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor, usor va cadea".

Cel ce a implinit o porunca, sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se probeaza prin cele potrivnice".

"Cand te incearca un gand care sa-ti tagaduiasca slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine".

"Vrajmasul"cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea cauta numai sa castige consimtirea cugetului. Caci asa, fie ca-1 va face pe cel cazut in puterea lui sa se supuna ostenelilor pocaintei, fie ca, nepocaindu-se, il va impovara cu necazuri fara voie. Ba se intampla, uneori, ca il face sa lupte si impotriva necazurilor, ca in viata aceasta sa-i inmulteasca durerile, iar la iesirea sufletului sa-l dovedeasca necredincios din pricina lipsei de rabdare ".

"Fata de incercarile care vin, multi s-au impotrivit in multe chipuri. Dar fara rugaciune si pocainta, nimenea n-a scapat de asuprire".

"Cele rele isi primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una printr-alta si pe cel partas de ele il mana si mai mult inainte".

"Diavolul dispretuieste pacatele cele mici, caci altfel nu poate conduce spre cele mai mari".

"Cel ce se manie pe aproapele pentru avutie, pentru slava sau placere, inca n-a cunoscut ca Dumnezeu chiverniseste lucrurile intru dreptate".

"Daca cineva, pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se, n-a patimit nimic pana la moarte, atunci sa inteleaga din acestea ca judecata lui va fi fara mila".

"Cel ce se roaga intru cumintenie rabda cele ce vin asupra-i. Iar cel ce tine minte raul, inca nu s-a rugat curat".

"De ai fost pagubit, sau ocarat, sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de fata, ci asteapta cele viitoare, si vei afla ca acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor".

"Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste pelinul amar, asa celor cu puteri pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dintai ii fac sanatosi, iar pe ceilalti ii pregateste pentru pocainta".

"De nu vrei sa patimesti raul, sa nu vrei nici sa-1 faci, pentru ca lucrul dintai urmeaza neaparat celui de-al doilea. "Caci ce seamana fiecare, aceea va secera"" (Cf. Gal. 6, 8).

"Semanand de buna voie cele rele, si secerandu-le fara de voie, trebuie sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu".

"Dar fiindca s-a randuit o vreme oarecare intre semanat si seceris, nu vedem rasplata pentru raul facut; unii nu cred in rasplata tocmai din aceasta pricina; noi sa fim convinsi ca ea va veni la timpul sau".

"Cel ce in acelasi timp, lauda pentru unele pe aproapele, iar pentru altele il vorbeste de rau e stapanit de slava desarta si de pisma. Prin laude incearca sa-si ascunda pisma, iar prin vorbele rele se infatiseaza pe sine mai bun decat acela".

"Precum nu pot paste la un loc oile si lupii, asa nu poate avea mila cel ce il lucreaza cu viclenie pe aproapele. Precum nu se ingaduie apa cu focul laolalta, asa nu se ingaduie niciodata justificarile prin vorbe cu smerenie"

"Cel care cere iertare de pacate iubeste smerita intelepciune. Iar cel ce osandeste pe altul, isi pecetluieste relele sale".

"Nu lasa pacatul nesters, chiar daca ar fi cat de mic, ca sa nu te traga pe urma la rele mai mari".

"De vrei sa te mantuiesti, iubeste cuvantul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea".

"Mai bine este a ne ruga, cu evlavie, pentru aproapele decat a-1 mustra pentru tot lucrul".

"Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine e luat in ras de cei fara de minte. Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu".

"De-ai fost inaltat prin laude, asteapta ocara".

"Cel ce cauta lauda e supus patimii si cel ce se plange de necaz, iubeste placerea".

"Gandul celui impatimit de placere oscileaza ca o balanta. Aci plange si se tanguieste pentru pacatele sale, aci se lupta cu aproapele si i se impotriveste, aparandu-si placerile".

"Barbatul indelung rabdator are multa cumintenie; de multa cumintenie are parte si cel ravnitor cu toata inima sa invete intelepciunea dumnezeieasca".

"Fara aducere aminte de Dumnezeu nu poate fi constiinta adevarata. Caci fara cea dintai, cea de a doua e mincinoasa".

"Cel ce uraste mustrarea se supune patimilor cu voia. Cel ce iubeste mustrarea, chiar daca se mai supune patimilor, o face numai din obisnuinta".

"Nu vor auzi rautatile straine, caci printr-o asemenea vointa de a auzi se intiparesc in tine trasaturile rautatilor".

Necazurile de-acum pune-le alaturi cu bunatatile viitoare si nicicand descurajarea nu-ti va molesi nevointa (asceza)".

"Primeste impletirea celor bune si a celor rele cu gand egal si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

Variatiile si oscilatiile sufletesti sunt determinate de gandurile care ajung sa se aseze intr-o stare stabila - de echilibru; Dumnezeu a randuit ca dupa cele de voie sa urmeze, in mod natural, cele fara de voie". Faptele savarsite cu trupul sunt continuarea celor savarsite cu duhul, fiind o fireasca si legitima consecinta a acestora, dupa voia lui Dumnezeu".

"Zaboveste in cuget si nu vei osteni in incercari. Iar plecand de-acolo rabda necazurile ce vin asupra-ti".

"Roaga-te sa nu-ti vie incercare; iar cand vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina".

"In satisfacerea grijilor trupesti abtine-te de la lacomie ca si de la orice lucru de prisos, ca sa poti vedea uneltirile diavolului".

"Cand mintea iese din grijile trupesti incepe sa vada, in masura in care a iesit, lucraturile vrajmasilor nevazuti".

"Se poate intampla ca unul, implinind pe fata o porunca, sa slujeasca, in ascuns, patimii si, prin ganduri pacatoase, sa strice fapta buna".

"Lasandu-te prins de vreun pacat nu te grabi sa spui: pe mine nu ma va birui. Caci, intrucat ai fost prins de el, ai si fost biruit".

"Marile pacate incep toate printr-un mic tribut platit acestora in faza lor incipienta. Ele cresc treptat si pe masura ce sunt hranite sporesc in putere".

"Mestesugirea pacatului e ca o mreaja, bine impletita! Cel ce s-a incurcat intr-o parte, de va fi cu nepasare, va fi prins intreg".

"Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor, caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte, mananca roadele planuirii lor".

"Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni pentru pacatele lor. Sunt incercati si unii bineplacuti lui Dumnezeu. E drept ca s-a scris:

"Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti" (Cf. Ps. 36,28); Dar tot asa s-a scris: "Cei ce voiesc sa traiasca cucernic in Hristos prigoniti vor fi"(2Tim. 3, 12).

In vreme de necaz, ia seama la momeala placerii, caci intrucat alina necazul putem sa-i cedam".

"Unii numesc intelepti pe cei ce inteleg si talcuiesc lucrurile sensibile, dar intelepti sunt cei ce stapanesc voile lor".

"Cand vezi poftele ce zac inlauntru ca se misca cu putere si cheama pe cel ce vietuieste in liniste la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat inainte cu aceasta si le-a adus la fapta si le-a asezat in inima".

"De nu vom mai face voile trupului, cum zice Sfanta Scriptura, vor sfarsi, cu ajutorul Domnului cele ce zaceau mai inainte in noi" "Dumnezeu ne judeca si faptele si intentiile; caci zice Scriptura:

"Va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Mt. 16, 27) si mai zice inca: "Sa-ti dea tie Domnul, dupa inima ta"" (Ps. 19, 4; p)

"Cel ce nu staruie in cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti pentru credinta".

"Cel ce nu ia asupra sa, de buna voie, nevointele pentru binecinstirea lui Dumnezeu fi-va mai vartos si fara voie cercat de necazuri".

"Constiinta este o carte a legii naturale. Cel ce o citeste, indeplinind cu fapta ce scrie in ea, afla din experienta, ca Dumnezeu il ajuta pe om in toate".

"Cel ce cunoaste voia lui Dumnezeu si o indeplineste cu putere, prin osteneli mici, scapa de cele mari".

"Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa de la sine, ci mai tare se va incalci in ele".

"Constiinta buna se afla prin rugaciune, iar rugaciunea curata prin constiinta. Caci una are trebuinta de alta, prin fire".

"Iacob a facut lui Iosif haina pestrita (Cf. Gen. 36, 3). Iar Domnul daruieste celui bland cunostinta adevarului, precum s-a scris: "Domnul va invata pe cei blanzi caile Sale" (Cf. Ps. 24, IO).

"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El Il gasesc pe masura implinirii poruncilor Lui".

"Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.

"Domnul, vrand sa arate ca orice porunca e o datorie, iar pe de alta parte ca infierea se da oamenilor in dar, pentru sangele Sau zice: "Cand veti fi facut toate cele poruncite voua, ziceti: slugi netrebnice suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut" (Le. 17,10).

Deci imparatia cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapanului, gatit slugilor credincioase".

Dupa Scripturi, "Hristos a murit pentru pacatele noastre" (1 Cor. 15, 3) si celor ce ii slujesc bine, le daruieste slobozirea. Caci zice Domnul: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune: intra intru bucuria Domnului tau" (Mt. 25, 21-23).

"Cel ce cinsteste pe Stapanul, implineste poruncile Lui. Iar gresind sau neascultand, rabda urmarile care i se cuvin".

Incercarile care ne vin pe neasteptate ne invata, cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. Aceasta se intampla prin purtarea de grija a lui Dumnezeu".

Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune".

"Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea aceasta, nutrita de slava desarta, au socotit-o mangaietoare. Altii, mustrati pentru pacat s-au umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului".

"Cel ce vrea sa" strabata marea spirituala rabda indelung, cugeta smerit, vegheaza si se infraneaza. De va incerca sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu va putea".

Linistirea consta in a te infrana de la tot raul. Iar de-si va lua cineva cu sine, pe langa rugaciune, si cele patru virtuti despre care am vorbit, nu va avea alt ajutor mai sigur pentru dobandirea nepatimiritm.

"Nu se poate linisti mintea fara trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune".

"Nu exista rugaciune desavarsita fara concentrarea mintii in ea. Iar cugetul care striga neimprastiat, va fi auzit de Domnul".

"Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si infrange inima; iar inima "infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 17). Rugaciunea inca se numeste virtute, desi e maica virtutilor. Caci ea naste pe acelea prin unire cu Hristos".

"Tot ce am savarsi fara rugaciune si fara nadejde buna in Dumnezeu ne este pe urma vatamator si fara pret".

,,Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti suparat, in diferite chipuri, de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile infricosate, dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decat sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos".

"Nu e infranat cel ce se nutreste cu fel de fel de ganduri. Caci chiar daca ne sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca rugaciunea".

"Cel ce face binele si cauta rasplata nu slujeste lui Dumnezeu, ci voii sale".

"Cel ce a pacatuit nu va putea scapa de rasplata decat printr-o pocainta corespunzatoare cu greseala".

"Cel ce socoteste necazurile venite din afara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea Lui si cunostinta".

"Daca vei intelege ce zice Scriptura ca: "in tot pamantul stapanesc judecatile lui Dumnezeu" (Ps. 104, 7), orice intamplare ti se va face invatator spre cunostinta de Dumnezeu".

"Fiecare intampina ceea ce ii vine, dupa ideea sa (adica dupa cum se pricepe). Dar numai Dumnezeu stie cum i se potriveste fiecaruia ceea ce ii vine".

"Cand suferi vreo ocara de la oameni gandeste-te indata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa neintristat si netulburat, iar slava te va lasa credincios si nesupus osandei, cand va veni".

"Cand esti laudat de multime, dupa bunavointa lui Dumnezeu, sa nu amesteci nimic semet, in ceea ce ti-a harazit Domnul, ca nu cumva, schimbandu-te, sa cazi in starea contrarie".

"Cand mintea, dobandind barbatie in Domnul, desface sufletul de obisnuinte invechite, atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag incoace si incolo".

"Nimenea nu e atat de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iarta pe cel ce nu se pocaieste".

"Multi ne intristam pentru pacate, dar primim cu placere cauzele lor".

"Cand sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile care vin asupra-i, atunci ingerii zic despre el: "Am doftoricit Babilonul si nu s-a vindecat" (Ier. 51,9)'".

"Mintea care a uitat de cunostinta adevarata alege cele vatamatoare omului, ca si cand i-ar fi fost de folos".

"Patima ajungand stapana peste fapte, cu ajutorul vointei, se impune pe urma zilnic chiar si daca nu vrea cel partas la ea".

"Cand diavolul vede ca mintea s-a rugat din inima, aduce ispite mari si rautacios uneltite; caci vrea sa stinga chiar si virtutile mici prin ispite mari".

"Trei sunt locurile spirituale la care se incumeta mintea cand se schimba: cel dupa fire, cel mai presus de fire si cel impotriva firii. Cand vine la locul dupa fire, se descopera pe sine ca pricina gandurilor rele si-i marturiseste lui Dumnezeu pacatele, recunoscand pricinile patimile"-Cand coboara la locul cel impotriva firii, uita de dreptatea lui Dumnezeu si se razboieste cu oamenii, pe motiv ca o nedreptatesc. Iar cand e ridicata

la locul mai presus de fire, afla roadele Duhului Sfant, pe care le-a aratat Apostolul: "Iubire, bucurie, pace" (Cf. Gal. 5, 22) si cele urmatoare; si stie ca daca alege grijile trupesti, nu poate ramane acolo. Dar daca se desparte de locul acela, cade in pacat si in necazurile care urmeaza pacatului, chiar daca nu indata, dar desigur, la vremea sa, cand stie dreptatea lui Dumnezeu".

"Atata adevar se cuprinde in cunostinta fiecaruia, cata siguranta ii dau blandetea, smerenia si dragostea".

"La orice lucru si in orice imprejurare, roaga-te lui Dumnezeu cu staruinta ca sa dobandesti in toate ajutorul Sau".

"Nimic nu ajuta mai mult lucrarii ca rugaciunea; pentru a castiga bunavointa lui Dumnezeu, nimic nu e mai de folos ca ea".

"Toata lucrarea poruncilor se cuprinde in rugaciune; dragostea de Dumnezeu, exprimata in rugaciune este cea mai inalta dintre virtuti si chintesenta lor".

Rugaciunea neimprastiata este semnul iubirii de Dumnezeu, care constituie esenta rugaciunii. Negrija de rugaciune si imprastierea ei e dovada iubirii deplaceri".

"Bine este sa-i ajutam prin cuvinte pe cei care intreaba; dar mai bine este sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce prin acestea se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapele".

"Daca vrei sa-l folosesti, fara vorba multa, pe iubitorul de invatatura, indeamna-l la rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se dobandesc toate celelalte virtuti".

"Cel ce intr-o oarecare imprejurare, cere cu nadejde ajutorul lui Dumnezeu, nu va intra in galceava cu aproapele, de se va nimeri acela atunci langa el".

"Daca, potrivit Scripturii, tot ce ni se intampla fara voie isi are pricina in cele savarsite cu voia, nimeni nu e atat de dusman omului, ca el insusi".

"Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te impotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic".

"Cel bland pentru Dumnezeu e mai intelept decat cei intelepti si cel smerit cu inima e mai puternic decat cei puternici. Caci acesta poarta jugul luiHristos intru cunostinta".

"Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune, ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare si ne dovedesc lipsiti de cunoastere, lucrurile care urmeaza".

"Unul singur e Drept din fapte, din cuvinte si din ganduri: Iisus Hristos. Din credinta insa, din har si din pocainta sunt multi drepti: toti sunt oameni sfinti.

"Precum celui ce se pocaieste ii e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de buna voie ii e cu neputinta cugetarea smerita".

"Cugetarea smerita nu e o osandire a omului si nici o osardie din partea constiintei; este harul lui Dumnezeu, este cunoasterea milosardiei duhovnicesti".

"Cel ce uraste patimile starpeste pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboi de patimi, chiar fara voia lui".

"Cel ce nu iubeste pricinile patimilor nu se va lasa supus patimilor nici cu gandul".

"Cel ce dispretuieste rusinea lasa-se-va oare cuprins de slava desarta? Cine iubeste umlinta tulbura-se-va oare de ocara? Cine are inima zdrobita si smerita primi-va oare placere trupeasca? Cine crede in Hristos ingriji-se-va pentru cele vremelnice?".

"Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se galceveste cu el nici cu cuvantul, nici cu gandul, a dobandit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapanului".

"Daca nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra si deci in desert se tulbura".

"Cand vezi pe cineva indurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de ganduri de-ale slavei desarte, secera acum cu scarba spicele semintelor din inima".

"Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult decat trebuie va plati prisosul cu osteneli insutite".

"Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu-i ascultat, sa-i vesteasca venirea relelor".

"Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la el ceea ce ii datoreaza vadeste prin aceasta credinta in Hristos si va lua insutit in veacul acesta si va mosteni viata vesnica"

Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca in inima osteneala si durerea pentru cinstirea Lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu va cadea negresit in patima placerilor si se va lipsi de mantuitoarea zdrobire a inimi?

"Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele"

Daca vrei sa-ti amintesti neincetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca fiind nedrepte, ci rabda-le, ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si invioreaza amintirea prin fiecare intamplare. Iar respingerea lor micsoreaza durearea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea".

"Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati virtutile oamenilor. Caci ceea ce facem noi cu virtutile aceea va face Dumnezeu cu pacatele noastre".

"Nu te bucura cand faci bine cuiva, ci cand rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum zilelor urmeaza noptile, asa rautatile urmeaza binefacerilor".

In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice".

"Frica de muncile vesnice si dragostea imparatiei dau puterea de a indura necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce cunoaste gandurile noastre".

"Cel ce crede in cele viitoare se infraneaza de la placerile de aici; cel ce nu crede este cautator de placeri si fuge de zdrobirea inimii".

,,Daca vrei "sa te mantuiesti si sa vii la cunostinta adevarului" (1 Tim. 2,4), incearca intotdeauna sa te ridici peste lucrurile ce cad sub simturi si sa te lipesti de Dumnezeu numai prin nadejde. Indeparteaza-te de orice perceptie senzoriala! Vei descoperi lucrarea nevazuta a Domniilor si Stapaniilor, razboindu-te prin atacurile ce le vor da asupra ta. Dar biruindu-le prin rugaciune si ramanand cu buna nadejde, vei dobandi harul lui Dumnezeu care te va izbavi de urgia viitoare".

"Cine intelege ceea ce a spus in chip tainic Apostolul Pavel ca: "Lupta noastra este impotriva duhurilor rautatii" - (Efes. 6, 12) va intelege si parabola Domnului prin care a aratat ca trebuie "Sa ne rugam neincetat si sa nu lenevim" (Cf. Le. 18, l)".

"Cel ce cunoaste adevarul nu se impotriveste necazurilor care vin asupra lui. Caci stie ca-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu". Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osanda, nu pomeni, in special dupa chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor" , intamplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai inainte, fiecare greseala aducand dupa sine ceea ce se leaga dupa firea ei". "Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savarsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma.

"Cand respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului, chiar si prin virtuti".

"Precum virtutile obisnuiesc sa se nasca din dureri si din ocari asa pacatele se nasc din placeri si laude".

"Orice placere trupeasca vine dintr-o desfatare de mai-nainte. Iar desfatarea vine din necredinta".

"Cel ce nu-si uneste voia sa cu Dumnezeu se poticneste in faptele sale si cade in mainile vrajmasilor".

"Cel ce asculta cu dragoste de adevar" scoate folos din amandoua partile: pentru cele bune primind marturie, se face si mai grabnic lucrator al acestora; pentru cele rele fiind mustrat e silit sa se pocaiasca"

"Bine este sa tinem porunca de capetenie si sa nu ne ingrijim de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ingrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfarsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: "Fara Mine nu puteti face "nimic"".

"Cel ce nesocoteste porunca rugaciunii cade in neascultari si mai rele, una predandu-1 alteia, ca legat in lanturi".

"Cel ce primeste necazurile de acuma, in nadejdea bunatatilor de mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi repede de manie si intristare.

"Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, luand crucea si incingandu-se cu lanturi. Iar cel ce incearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade in ispitele si cursele diavoluluiu.

"Cel ce se lupta cu oamenii de frica relei patimiri si a ocarilor, fie va patimi aici necazuri si mai multe, fie va fi muncit fara mila in veacul viitor"

"Cel ce vrea sa fie ferit de orice intamplare rea e dator sa-si incredin teze toate trebuintele lui Dumnezeu, prin rugaciune, apoi mintea lui sa s tina strans de nadejdea in El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor sa o nesocoteasca, cu toata puterea".

Candela

ganduri.....

A recunoaste cand ai gresit, inseamna ca ai evoluat, inseamna ca azi esti mai intelept decat ieri.


E clar, si de stiut ca numai cei zgirciti ingramadesc avere langa avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori si indiferenti cheltuiesc ca si cum ar muri maine.

A strange averi nu inseamna indepartarea mizeriei, in cel mai fericit caz este doar inlocuirea unor mizerii cu altele...

Aproape ca orice lucru este considerat imposibil, asta inainte de a fi realizat


Nici un om nu este distrus atunci cand este invins; ci se distruge atunci cand renunta.


Omul care crede ca banii rezolva orice problema, eu zic, ca poate fi banuit de faptul ca rezolva orice problema pentru bani...






*ATUNCI CAND AI AJUNS ATAT DE JOS, CA NU MAI AI UNDE SA COBORI, ITI RAMANE UN LUCRU DE FACUT - FA ORICE EFORT SI URCA IAR...

*TOTI STIM CITATUL SCRIPTURISTIC CARE ZICE: "DUMNEZEU DA HAR CELOR SMERITI..." - DE CE FUGIM ATUNCI CIND AJUNGEM SA NI SE CEARA SA FIM SMERITI..?

*CAND UN CREDINCIOS INGENUNCHIAZA, EL VEDE VIITORUL MAI CLAR CA UN ATEU CARE SE RIDICA PE VARFUL DEGETELOR SA VADA..

*SUNT MULTI CARE TRAESC IN SCOLI, JUMATATE DIN VIATA LOR, SI PE CAND AU AJUNS SA INVETE CEVA MARE, NU MAI AU VIATA DE TRAIT..

*SE ZICE CA DUSMANII CEI MAI MULTI NI-I FACEM SINGURI - DECI SA FIM BUNI CU EI

*CAND AI O RELATIE CU DUMNEZEU, AUZI VOCEA LUI, IN CIUDA GALAGIEI DIN JUR

*CAND FACI UN BINE, NU UITA CA NU TOTI CATI IL VAD, VOR RECUNOASTE ASTA CA BINE

*CE TRIST E, CA IN GENERAL SUNTEM BUNI NUMAI CU NOI, ...SI ASTA NU NE FACE CU NIMIC MAI BUNI CA TOTI RAII.

*SUNT MULTI CARE ZIC: "EU NU FAC RAU NIMANUI" - DAR CAUTIND MAI ADINC, NICI BINE NU FACE NIMANUI.

*DE CE OARE CEI CE VORBESC DESPRE ADEVAR, NU IL TRAIESC DELOC?

*FARA INCREDERE, CINSTE SI TOLERANTA, NICI O PRIETENIE NU DAINUIE..

*CAND IN PRITENIE, VEZI OPORTUNITATE - INSEAMNA CA NU ESTI DECIT UN ALT OPORTUNIST...


*CAND VREI SA CUNOSTI CE FEL DE CARACTER ARE CINEVA, URMARESTE SA VEZI CUM REACTIONEAZA LA SCHIMBARI.


*NU PROFESIA TE FACE FERICIT... FERICIREA E O STARE DE MULTUMIRE CE VINE IN URMA IMPLINIRII

*DRUMUL ADEVARATEI IUBIRI, NU E NICIODATA PRESERAT NUMAI CU PETALE DE TRANDAFIRI..


*INTR-O PRIETENIE ADEVARATA, FII GATA SA SLUJESTI MAI REPEDE DECAT SA TE INGRIJESTI DE PRETENTIILE TALE...

*CAUTIND FERICIREA, CHIAR DACA NU O GASESTI - AI ELAN TOATA VIATA

*NU CAUTA SA FII PE PLACUL TUTUROR, NU TOTI TE CUNOSC LA FEL DE BINE..

*CAND NU AI.... ASTEPTA...


*NU POTI IERTA, PENTRU CA URASTI



*NU UITI TRECUTUL, CATA VREME IL TRAIESTI. FIE SI IN MEMORIE..


*CAND NU AI ASTEPTARI, NU AI NICI DEZAMAGIRI..


*CIND SPUII CEEA CE GINDESTI, NU INSEAMNA CA STII CEEA CE SPUI..

*....pana si o singura floare schimba ambianta...

*DACA VIATA ESTE:
- O POVOCARE - INDRAZNESTE.
- UN DAR - PRIMESTE-O.
- O AVENTURA - INCEARCA.
- O AMARACIUNE - NU TE PLINGE.

*DRAGOSTEA ADEVARATA VEDE SI CALITATILE SI DEFECTELE TALE, SI LE ACOPERA

*UN PREIETEN BUN IL CUNOSTI ATUNCI CAND, FIIND IN LOCURI NU PREA BUNE, EL TE AJUTA SI ACOLO..

*CEL CE SE IUBESTE NUMAI PE SINE, NU ARE PE CINE SA FIE GELOS

*CRED CA CEL CE NU E MULTUMIT CU ORICAT DE MULT ARE, E MAI SARAC CA CEL CE NU ARE MAI NIMIC..


*ORICIT S-AR INCERCA PRIN RATIUNE SA SE INTELEAGA INIMA OMULUI, SI INCLINATIILE EI - NU SE POATE.




Grupul Constantin Brancoveanu-Marie,bucura-te
Asculta mai multe audio Muzica
Candela

cuvinte de folos.... Sf Isaac Sirul

Daca smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.


Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Liniştea este misterul lumii ce va veni.


Crucea este poarta tainelor.


Nu orice om care petrece în linişte este smerit cugetător, dar orice smerit cugetător petrece în linişte.


Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vor împăca cu tine.


Împărăţia minţii presupune răstignirea trupului.


Rugăciunea este o bucurie care înalţă mulţumire.


Dragostea e din rugăciune.


Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!


Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.


Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har.

de cate ori cand am spus ,, painea noastra cea de toate zilele....,, m-am gandit si la el?

de cate ori cand am spus ,, painea noastra cea de toate zilele....,, m-am gandit si la el?

Biserica sfintii-apostoli-din-Constantinopol

Cel mai bine e să fie omul oală de lut, care e bună pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare zi. Pe când vasul de aur stă încuiat şi se foloseşte numai la zile mari. Aşa şi omul smerit, care nu caută cinste şi dregătorie. El rămâne nebăgat în seamă, dar pe toţi îi foloseşte, îi ajută, îi odihneşte şi toţi îl caută şi se bucură de el." (Părintele Paisie Olaru)

caci El este ,,Cel ce sterge lacrima de pe obrazul tuturor...,,

caci El este ,,Cel ce sterge lacrima de pe obrazul tuturor...,,
Candela

Catedrala-Sfanta-Sofia


20 iunie 2009

Ce-mi poate da stiinta ca sa sporeasca iubirea intre mine si celalalt ? Ce-mi poate da stiinta pentru intelegerea profunzimii si complexitatii sufletului ? Ce-mi poate da stiinta ca sa inteleg bogatia raporturilor dintre mine si cel de langa mine ? Stiinta nu ne poate lamuri asupra sensului ultim al existentei. Pentru aceasta trebuie sa apelam la credinta. ( ... )

Savantii mari, adevarati, nu se pot opri la planul strict material. Urmandu-si cu consecventa si fara prejudecati firul gandirii lor stiintifice, e imposibil ca ei sa nu ajunga la pragul credintei si sa-L descopere pe Dumnezeu. Istoria stiintei este plina de exemple de mari personalitati, care au fost, in acelasi timp, oameni profund credinciosi.

pr. prof. Dumitru Staniloae

RAZBOIUL NEVAZUT....

Muzica

,,Când am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodatã nu i-am refuzat, nici i-am întristat cu ceva; ci am facut tot ce mi-a stat în putere sã-i folosesc, sã-i mãrturisesc, sã-i împac cu Dumnezeu si cu oamenii.,, Pr Sofian







Nu taia din cruce
de Costache Ioanid

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti...
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns...
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli...
"Gandeste-te bine... Dar dacaz te-nseli?...
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala ...ochii te mint...
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea."
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar...
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou...
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

"Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc."
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
"Mi-e peste putere. Aicea raman."
Si zace-n tarana sarmanul batran.
"Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras...
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn...
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!"
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic... inc-un pic.
O pune pe umar... incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor"
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos...
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata ... Au toate un rost...
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas...
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata... se duce-n abis...
Si cade bartanul in golul temut...
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata...ce taina! El nu stie cum...
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!...
Acum, el va spune oricui: catre Rai
din crucea credintei nimic san u tai!
Cu crucea intreaga, Iisus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El..."


http://mihai-eminescu.ro/

"Pasiti incet, cu grija tacuta, fetii mele Sa nu-i calcati nici umbra, nici florile de tei… Cel mai tacut din toti s-aline cel mai teafar Si-a inmuiat condeiul de-a dreptul in Luceafar" T. Arghezi

Drama sacrificarii....


Candela
Candela

Candela


Te hypermacho stratego ta niketeria
hos lythrotheisa ton dei-non eucharisteria
anagrapho soi he polis sou Theotoke.
Auhos echousa to kratos aprosmacheton,
ek pantoion me kindynon eleutheroson
hina krazo soi: Chaire Nymphe anympheute!

Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ τὰ νικητήρια,
Ὡς λυτρωθεῖσα τῶν δεινῶν εὐχαριστήρια,
Ἀναγράφω σοι ἡ Πόλις σου Θεοτόκε.
Ἀλλ᾿ ὡς ἔχουσα τὸ κράτος ἀπροσμάχητον,
Ἐκ παντοίων με κινδύνων ἐλευθέρωσον,
Ἵνα κράζω σοι· Χαῖρε, Νύμφη ἀνύμφευτε.

Aparatoare Doamna,multumiri izbavindu-ne din nevoi aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii Tai

Aparatoare Doamna,multumiri izbavindu-ne din nevoi aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii Tai

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie: bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!
Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracililor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, imbracamintea celor fara de indrazneala;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce te roaga;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, temei intaritor al credintei noastre;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, ca ai slujit lui Dumnezeu cu bunavoire;
Bucura-te, ca te-ai asemanat Lui prin buna ta vietuire;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Fiind inaltat Sfantul Dimitrie in vazduhurile ceresti, priveste catre cei ce-l roaga pe dansul si, cu bunatate parinteasca, tinde milostiva izbavire din toate nevoile, tuturor celor ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!
Candela




Candela







Rugaciune

Ingaduie-ma, Doamne
Primeste-ma
in linistea albastrului
Tau
si odihneste-ma
de prigoana pacatelor mele.
Alina-mi ranile cuvintelor
ajuta-ma sa Te strig
din adanc de inima.
Invata-ma sa Te iubesc
Si lasa-ma, Doamne,
sa tes din lacrimi
trepte pentru inaltarea sufletului
la poarta milostivirii Tale!
Ce-mi poate da stiinta ca sa sporeasca iubirea intre mine si celalalt ? Ce-mi poate da stiinta pentru intelegerea profunzimii si complexitatii sufletului ? Ce-mi poate da stiinta ca sa inteleg bogatia raporturilor dintre mine si cel de langa mine ? Stiinta nu ne poate lamuri asupra sensului ultim al existentei. Pentru aceasta trebuie sa apelam la credinta. ( ... )

Savantii mari, adevarati, nu se pot opri la planul strict material. Urmandu-si cu consecventa si fara prejudecati firul gandirii lor stiintifice, e imposibil ca ei sa nu ajunga la pragul credintei si sa-L descopere pe Dumnezeu. Istoria stiintei este plina de exemple de mari personalitati, care au fost, in acelasi timp, oameni profund credinciosi.

pr. prof. Dumitru Staniloae

sa citim....The Book of Tea...


Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. - Octavian Paler
Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. - Aristotel
A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. - Nichita Stanescu
Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati. - Nichita Stanescu
Placerea adevarata este de a sta cu cineva la masa. - Antoine de Saint-Exupery
Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare. - Antoine de Saint-Exupery
Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om. - Antoine de Saint Exupery
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery
Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi. - Antoine de Saint Exupery
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. - Antoine de Saint Exupery

Nu are nici o noima sa cersesti prietenia. - Antoine de Saint Exupery
Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine. - Abraham Lincoln
Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare. - Titu Maiorescu
Prietenul nu iubeste prietenul, ci obiectivul prieteniei. - Platon
Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimic despre cei vechi. - Oscar Wilde




Prietenia este egalitate armonioasa. - Pitagora
Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini. - Victor Hugo
Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain. - Dimitrie Cantemir
E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. - Arthur Schopenhauer
Candela

Sf Siluan Atonitul

Sf Siluan Atonitul

Sf Ioan Gura de Aur

Viata sfântului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis, dupa Sinaxarul Parintelui Macarie de la


Sf Parinte Dimitire roaga -te pentru noi!

Sf Parinte Dimitire roaga -te pentru noi!

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale

PSALTIREA-PSALMII LUI DAVID

ORTODOXIA TINERILOR...INTREBARI SI RASPUNSURI PT TINERI

Candela


Candela
Candela

“Nădejdea mea este Tatăl,
Scăparea mea este Fiul,
Acoperământul meu este Duhul Sfânt.
Treime Sfântă, mărire Ţie!”

Sfântul Ioanichie

“Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
Sfânta Scriptură

“Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă
a se cerne şi a se curăţi prin foc până ce vede că străluceşte,
tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri,
până ce se curăţă şi se lămuresc. De aceea, o astfel de cercetare
a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cine este bun mai bun să se facă
şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.”

părintele Paisie Olaru

“Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastră.”
Sfântul Teodor Studitul

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el.”
Sfânta Scriptură

“Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.”
Sfântul Ambrozie

“La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă,
nu printr-un anume fel de a gândi.”

Christos Yannaras

“Intră în Biserică şi te căieşte!
Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse.
El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.”
Sfântul Atanasie cel Mare

“După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”
Fericitul Ieronim

“Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult
ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin,
ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire.
Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea,
o vom aştepta noi oriunde şi oricând.”

Fericitul Augustin

“Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu,
iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta,
ca bine să-ţi fie ţie şi ani mulţi să trăieşti pe pământ!”

Sfânta Scriptură - Cele zece porunci

“Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală, ci gândeşte că toată fiinţa sa
se mărgineşte la viaţa aceasta, aceluia nu-i va păsa prea mult de faptele bune.
Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile
şi cu greutăţile vieţii. Nici un om nu trebuie să deznădăjduiască.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mă străduiesc să am un cuget curat
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Sfânta Scriptură

“Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face bine.”
Sfântul Grigorie de Nazianz

“Cel ce uită de iad, va ajunge acolo.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii;
odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşte omenia.
Pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa,
iar pe cel tulburat, dragostea.”

Sfântul Ambrozie

“Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu.
Acatistul Sfintei Cruci

“Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi înţelepciunea Domnului!”
Sfânta Scriptură

“Ispitele sunt de două feluri: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile,
vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşi chip de ispită.
E la fel de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi,
cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Unicul adevăr este iubirea. Iubirea este aceea care dă viaţă şi căldură,
care inspiră şi călăuzeşte. Iubirea este sigiliul pus creaţiei, semnătura Creatorului.
Iubirea explică lucrul mâinilor Sale.”

părintele Theoklitos

“Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu!
Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!”

Sfântul Maxim Mărturisitorul

“Învaţă-te, fiule, să fii totdeauna simplu şi fără răutate! “
Sfântul Efrem Sirul

“Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră,
dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou.”

Sfântul Grigorie

“Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi.
Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.”

Sfântul Isaac Sirul

Dialogul

“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.”
Sfântul Isaac Sirul

“Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri,
otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit.
Dar, tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii,
viaţa şi Împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii,
cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate.”

Sfântul Macarie

“Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie.”
Sfântul Ioan de Kronstadt

“Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul, adică cu blândeţe, nu cu asprime.
Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon.”

părintele Paisie Olaru

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.”
Sfântul Simeon Noul Teolog

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică
şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor.”

Sfântul Nicodim

“Înţelepciunea este izvor de viaţă.”
Sfânta Scriptură

“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu
şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.”

Sfântul Tihon

“Dumnezeu nu se uită la binele ce l-ai făcut şi la cum arată acest bine,
ci la intenţia cu care l-ai făcut.”

Sfântul Ioan Damaschin

“Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri:
conform firii, mai prejos de fire şi mai presus de fire.
Firească este pacea, împotriva firii este duşmănia
şi mai presus de fire, sunt iertarea şi binele dezinteresat.”

Sfântul Atanasie cel Mare

“Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup,
dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.”

părintele Kallistos Ware

“E uşor a te însura, dar greu a face o familie.”
Proverb

“Nu trebuie să lăsăm în seama lui Dumnezeu ce stă în puterea noastră.”
Dicton patristic

“Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.”
Sfânta Scriptură

“Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile
primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi.”

Sfântul V asile cel Mare

“Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână,
dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă,
aceea rămâne acolo pentru totdeauna.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Când vă veţi curăţa sufletele voastre, atunci ele vor străluci şi se vor împărtăşi
de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire.
Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, îndreptate spre
lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.”

Sfântul Dionisie Areopagitul

“Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă.
Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Unde nu este răbdare, nu este nici iubire.”
Sfântul Grigorie Dialogul

“Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător. Nici prea mult, nici prea puţin!”
Avva Moise

“Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu.”
Sfântul Irineu

“Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Suferiţi de pe urma unui om rău?
Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!”

Fericitul Augustin

“Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele.”
Avva Iacov

“Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”
Sfântul Teofan Zăvorâtul

“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alţii,
a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA,
dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului,
dacă omul ascultă poruncile Domnului.”

Avva Isaia

“Sfinţenia vine din dragoste.
Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Iertaţi-vă unul pe altul, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu pe toţi, în Hristos!”
Sfânta Scriptură

“Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu,
Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu.”
Sfânta Scriptură

“Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial.”
Sfântul Marcu Ascetul

“Pe calea binelui mai repede oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te.”
Sfântul Vasile cel Mare

“Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri.”
Proverb

“În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul.
În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune.”
Fericitul Augustin

“Păcatul este nedreptate.
Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

“Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”
Fericitul Augustin

“Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (...)
Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă.”

Sfânta Scriptură

“Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine.”

Sfântul Vasile cel Mare

“Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

“Eşti bogat ? Foarte bine! Eşti zgârcit ? Foarte rău! (...)
Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei ce slujesc bogăţiei.


Sfântul Ioan Gură de Aur

“Să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit Eu!”
( Sfânta Scriptură )

Candela

Institutul Teologic Ortodox Saint Serge

DE FOLOS....

CENTRU DE FORMARE SI CONSILIERE SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL

ORTODOX TV

OrtoTV - Ortodox TV Online

Candela Bisericii arde pentru toti!

Candela

O VĂPAIE
de Sebastian Filipescu

Astăzi cămaşă albă am îmbrăcat,
Şi doar şosete am încălţat.
Stau în pridvor sub mantia Bătrânului,
Aştept chemarea la începutul drumului.

Încep să-mi cânte „Braţele părinteşti”,
M-aplec uşor să lepăd cele lumeşti.
Pornesc agale odată cu bătrânul,
Lăsând din loc în loc tot spinul.

Lume multă a venit,
Eu nu-i văd căci sunt acoperit.
Au lumânările aprinse,
Şi plâng, plâng… cu glasurile stinse.

Merg mai departe să mă logodesc,
Primind chipul cel îngeresc.
Cântarea-i dulce şi amară,
Şi maica plânge iară… iară…

Bătrânul strâns mă-mbărbătează,
Şi sufletul aievea-mi oftează.
Ajung în faţa Sfântului Altar,
Să primesc dumnezeiescul har.

Aici mă aşteaptă un cuvios părinte,
Mă întreabă dulce „de ce i-am venit dinainte ?!”
Îi răspund supremul ţel,
„Siluan” îmi spune şi-mi tunde din păr.

Dar mai întâi mă făgăduiesc,
Ascultare, sărăcie, curăţie să păzesc.
Când am depus voturile monahale,
Mamele plângeau cu jale.

Îmi dă paraman să pun pe spate,
Să rabd totul pân´ la moarte.
Apoi dulamă lungă-n pământ,
Şi face cu mine legământ.

Binecuvintează şi-mi dă cingătoare,
Să am în toate înfrânare.
Mă-ncalţă cu sandale,
Apoi cu rasă neagră şi mare.

Camilafca îmi este coiful mântuirii,
Iar mantia haina de mire.
Iau metaniile - sabia rugăciunii,
Crucea, Psaltirea, lumânarea şi spinii.

La sfârsit smerit mă binecuvintează,
Iar inima e mult mai trează.
Presar lacrimi de jaratic, fără glas,
Rugăciunea e tot ce mi-a rămas.

Deodată totul a dispărut,
În pat întins am apărut.
A fost un vis, o văpaie,
Sunt tot eu în a mea odaie.

AJUTA SI TU!

„Roaga-te lui Dumnezeu, fa bine oamenilor, infraneaza-ti natura sensibila; fa-te launtric chip al Dumnezeu-Omului Hristos; recunoaste prezenta Lui reala in Biserica si fa-ti un scop din a extinde Duhul Lui in toate sferele vietii umane si naturale, pentru ca prin noi sa se inchida inelul divino-uman al edificiului lumii iar cerul sa se uneasca cu pamantul.” Vladimir Soloviov
Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-
şi schimbe purtările. Socotiţi acum care de cine să asculte mai întâi? ...

AJUTA -L PE IUSTIN!

"Toti oamenii pacatuiesc, dar se pot izbavi prin dragoste nepamanteasca; toti sunt vinovati fata de toti , de aceea nu exista pacat de neiertat si nimeni n-are caderea sa-si judece semenul, ci doar sa-si incarce sufletul cu toate pacatele oamenilor, socotindu-se singurul vinovat si laudand numele Domnului pentru pedepsele si suferintele pe care i le harazeste.Cu cat mai cumplite sunt nelegiuirile, cu atat va fi pocainta mai desavarsita.
Un sfant nu poate fi decat un pacatos rascumparat prin puterea atotbiruitoare a dragostei, infernul asimilandu-se chinului dea nu mai putea sa iubesti" Ion Ianosi
in comentariul
la Fratii Karamazov(Dostoievski)
Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru... Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Ieromonah Savatie Baştovoi
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că a făcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şi nemeritos. Sf. Ioan Gura de Aur

http://savatie.wordpress.com

Despre smerenie...cu pr. Sofian

Radio CrestinOrtodox.ro

SA O AJUTAM PE ALEXANDRA!

Sf Scriptura On Line

Canonul Sfantului Dimitrie Basarabov

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


EMINESCU....