Fecioară cu chipul topit în lumini,
Al tău creștet sfânt purtat-a crunt spinii,
Și mâinile-ți albe spre cer se-nălțau
În cruntele munci frumos se rugau,
De chingi și de bice nici când nu ai fugit,
Ca luna-n noaptea vieții ales ai strălucit,
În dansul frivol al flăcarilor
Horit-ai slăvit în hora fecioarelor,
Cu candela-n mână la nuntă intrai,
Pe Mirele păcii prin viața-ți Îl slăveai,
Cazut-a la pământ mîndria tuturor,
Când din trupul sfârtecat ieșit-a sfânt izvor,
Hristina, sfânt copil, cu viață sfărâmată
Acum tu treci biruitoare prin preaslăvita poartă.
La toți vestind cu graiul unduios,
Că ești mireasă sfântă a Domnului Hristos.
(Teophan Cristian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu