Dar Domnul Hristos care a vrut si care vrea întruna… Sã stiti cã bunãtatea Domnului Hristos nu se sfârseste niciodatã si nu se fãrâmiteazã, nu-i «de-aici pân-aici», e o bunãtate vesnicã, e o bunãtate care nu se sfârseste în lumea aceasta. Si dacã noi vrem sã fim cu Domnul Hristos, Domnul Hristos vrea sã ne acopere cu bunãvointa Sa cum adunã gãina puii sãi sub aripi,  ati vãzut cum gãina îsi adunã puii ei sub aripile ei: când îi de ploaie, când se face searã îi acopere si dorm puii sub aripile gãinii. Gânditi-vã iubiti credinciosi cã dacã lucrurile astea se întâmplã în firea înconjurãtoare, în naturã, oare Dumnezeu sã nu ne primeascã, sã nu ocroteascã, sã nu iubeascã, oare sã ne respingã pe noi cumva Dumnezeu, se poate asa ceva? Nu se poate! Domnul Hristos, care si-a vãrsat sângele pentru noi, nu se poate sã nu ne ajute! Domnul Hristos care a zis cã a vrut sã adune pe fiii Ierusalimului, pe acei ucigasi de oameni a vrut sã-i adune sub aripile lui cum adunã gãina puii sãi sub aripi, oare nu ne va primi si pe noi? Eu cred cã ne-o primit deja; de acuma suntem sub aripile Domnului Hristos; de acuma suntem sub ocrotirea Lui; de acuma suntem învãluiti de bunãtatea Lui; de acuma suntem cu Domnul Hristos; de acuma am început viata care urmeazã sã o trãim dincolo de lumea aceasta; de acuma suntem în împãrãtia lui Dumnezeu spre plinirea împãrãtiei cerurilor; de acuma avem îndrãznealã cãtre Dumnezeu, nu pentru binele pe care l-am fãcut noi – nu, ci pentru bunãtatea Domnului Hristos. Noi credem în bunãtatea Domnului Hristos.


Arhimandritul Teofil Pãrãian de la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus,
8 septembrie 2000, Nasterea Maicii Domnului,
Cuvânt tinut la Mãnãstirea Rafaela, Vaslui

V-as ruga, când mai vedeti câte-o closcã întinzându-si aripile peste puisorii sãi, sã vã gânditi cã Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit sã adun pe fiii tãi, cum adunã pasãrea puii sãi sub aripi” (Luca 13, 34). Niciodatã nu putem fi singuri când Îl avem pe Dumnezeu. Niciodatã nu suntem singuri când o avem pe Maica Domnului. Niciodatã nu suntem singuri când îi avem pe sfintii lui Dumnezeu. Niciodatã nu suntem pãrãsiti când Dumnezeu este cu noi, când Maica Domnului este cu noi.Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sã ne ocroteascã asa cum gãina îsi întinde aripile peste puii ei. Ati vãzut clostile, cum îsi adunã, seara, puisorii în jurul lor, cum îi acoperã si le dau cãldurã din trupurile lor? Asa face mama closcã, asa face mama mamã si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomandã si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si cãrora Domnul Hristos le-a fãcut vin din apã (cf. Ioan 2). De ce? Pentru cã a mijlocit Maica Domnului.
Sigur cã ne ajutã Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim cã suntem pãcãtosi si cã nu suntem vrednici sã se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne lasã niciodatã! Nu ne lasã niciodatã, prin oricât de grele împrejurãri am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputinciosi, Dumnezeu nu ne lasã. Nu ne lasã nici Maica Domnului.

Maica Domnului este cu noi si ne ajutã, ne întãreste, se roagã pentru noi, ne ocroteste si ne mângâie. “Lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, mângâierea si bucuria mea“. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut si vrea sã ne ocroteascã, sã ne ajute si sã ne acopere cum acoperã gãina puii sãi.
Sã aveti mai multã încredere în Dumnezeu, mai multã încredere în Maica Domnului, mai multã încredere în bunãtatea lui Dumnezeu si în bunãtatea Maicii Domnului. „Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântãri cinstind-o sã o mãrim“. Sã o mãrim cum a mãrit-o Dumnezeu când a ales-o. Sã o mãrim cum a mãrit-o Fiul sãu când S-a sãlãsluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Sã o mãrim cum a mãrit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei” (Luca 1, 28). Sã o mãrim cum a mãrit-o Elisabeta, plinã de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu” (Luca 1, 42). Sã o mãrim cum a mãrit-o femeia care a ridicat glas din popor si a zis cãtre Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt”

(Luca 11, 27). Sã o mãrim cum au mãrit-o îngerii si toti sfintii, cum a mãrit-o Biserica în toatã vremea si sã nu ne lãsãm încurcati în gândurile noastre si în simtirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Sã-i lãsãm în pace, sã ne rugãm pentru ei, sã-i ocolim când ne spun cã nu facem bine când o cinstim pe Maica Domnului. Dumnezeu sã ne ajute, Maica Domnului sã ne ocroteascã si sã ne întelepteascã, pentru ca sã avem bucuria pe care o dã Maica preacuratã, Maica bucuriei. Amin!