Timp de doua secole, manastirea a fost binecuvantata prin grija domnitorilor munteni care au ingrijit-o si inzestrat-o mereu dar odata cu venirea domniilor fanariote, manastirea a saracit si a decazut, lucru care nu s-a imbunatatit in secolul urmator. Atunci, incinta manastirii a inceput sa fie folosita in diverse alte scopuri: lagar de prizonieri (in timpul Razboiului de Independenta - 1877-1878) iar apoi scoala divizionara de ofiteri (1879-1883), ajungand la sfarsitul secolului al XIX-lea in ruina, fara obste si credinciosi.
Dupa 1900 este mutata aici Scoala copiilor de trupa iar in 1912 este infiintat Liceul militar "Nicolae Filipescu", mutat ulterior la Predeal. In tot acet timp, din vechiul ansamblu mai ramasesera doar fragmente, Biserica si paraclisul, cladirile perimetral fiind in mare parte inlocuite. Un amplu proiect de restaurare este desfasurat incepand din 1950, lucrari in timpul carora a fost refacut intreg ansamblul.
Incepand din anul 1958, restaurata si innoita, manastirea primeste o
alta utilizare, usor ironica dar nu surprinzatoare: Casa sanatoriala si
de odihna pentru preotii si calugarii in varsta a Casei de Pensii si
Ajutorare din cadrul Patriarhiei Romane. Abia in 1986, ansamblul a
redevenit manastire de maici
La cârma sfintei mânastiri se afla maicuta stareta Emanuela care vă va cuceri atat cu frumusetea sa sufleteasca cat si cu calitatea sa de bun manager al manastiri.
Totul intr-o perfecta ordine: manastirea, paraclisul, micul muzeu, chiliile si intreg peisajul interior. Programul bine stabilit este intocmai acelor de ceasornic, totul se repeta cu exactitate ,zilnic si la aceiasi ora. Slujbele seara si dimineata , mesele, vizitele, orele de lucru si orele de somn. Totul cum nu ne-am fi inchipuit niciodata , poate fi un exemplul de urmat pentru noi toti , intru-un cuvant dragoste, prietenie, respect , ordine si disciplina....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu