preocuparea
principală a omului trebuie să fie grija pentru mântuirea sufletului,
pentru eliberarea lui de păcate, pentru creşterea omului în virtuţi, în
lumina iubirii lui Hristos
http://www.scribd.com/doc/94870078/Urmarea-Lui-Hristos-Toma-de-Kempis
- suntem bogati sau saraci ?
Era un om foarte bogat, iar la marginea domeniului său locuia un
familist sărac, care făcea eforturi să supraviețuiască. Acesta muncea cu
ziua și avea mulți copii, însă bucuria împărățea în mijlocul acestei
case. La un moment dat, bogatul s-a hotărât să-l ajute pe sărac. A luat
un săculeț plin cu bani de aur și i l-a dus.
De obicei, în fiecare seară, în casa săracului,
după masă, copiii cântau, râdeau și se jucau. În seara aceea se
așternuse o tăcere adâncă. Casa săracului ajunsese asemenea unui mormânt
tăcut. Bogatul, obișnuit să audă strigătele copiilor, râsetele și
cântecele lor, era derutat că nu se mai auzea nimic. Și-a ascuțit
urechile, aștepta, aștepta... dar, degeaba.
După puțin timp, în
loc să audă cântece, a auzit țipete, certuri. Începuseră să se facă
auzite tot felul de proteste, bombăneli. Tatăl spunea: „Cu banii ăștia o
să cumpărăm o casă mare, mai încăpătoare, pentru noi”. Mama spunea:
„Să-i păstrăm pentru când se vor mărita fetele”. Cel mai mare dintre
copii, care avea o barcă de pescuit, spunea: „Renunțați la toate
acestea, ca să-mi pot lua o barcă mai bună, cu care să prind pește mai
mult!”. Celălalt frate își dorea altceva.
Și așa, în puțină
vreme, au ajuns să se bată, cărându-și unul altuia pumni cu nemiluita,
moment în care tatăl a strigat: „Opriți-vă o clipă! Să ne liniștim.” A
apucat săculețul, s-a dus la bogat și i-a spus: „Ia-l înapoi, fratele
meu. Mi-ai adus bani și ai aruncat bucuria din familia mea.” Și săracul
s-a reîntors la casa sa. În seara următoare, s-au auzit din nou
glasurile voioase și cântecele copiilor.
De multe ori, bogăția și grijile aduse de ea răpesc bucuria vieții pe care bogații cred că o au...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu