Lacrimile lui Hristos
Un tanar monah era tare mahnit ca
niciodata nu i se aratase Domnul, in vis sau altfel, ca niciodata nu
vorbise macar cu unul din Sfintii lui Dumnezeu. El auzise ca Dumnezeu
s-a aratat tuturor fratilor si ca multi frati vorbeau zilnici cu sfintii
si atunci hotari sa renunte la calugarie.
A lepadat hainele calugaresti, apoi in lume, intr-o singura zi s-a imbatat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogatas beat apoi a cerut o slujba unui carciumar. Carciumarul i-a dat o slujba de ajutor la bucatarie si i-a dat si o camera. Aici calugarul adormi dar se trezi la miezul noptii dupa obiceiul pe care si-l facuse, caci intotdeauna se ruga la miezul noptii cand era monah. Si-a dat seama ca poate rugaciunea il va ajuta sa mai spele din pacatele pe care le-a facut in acea zi si s-a dus intr-un colt ingenunchind. Acolo rugandu-se l-a podidit plansul. Nu a bagat de seama la lacrimile care ii curgeau, si acolo – dupa atata oboseala si dupa atata pacat - adormi din nou. A dormit adanc si trezindu-se dimineata, a vazut ca locul era patat de sange acolo unde el a plans. S-a uitat peste tot, chiar si in oglinda; si-a cercetat fiecare parte a corpului.
Vazu ca nu are nici cea mai mica zgarietura, ca sangele nu era al lui. S-a uitat mai bine si iar s-a apropiat de locul unde facuse rugaciunea si vazu din nou stropii de sange. Atunci a inteles ca pentru pacatele lui, Hristos plansese odata cu el, dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sange.
Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010
A lepadat hainele calugaresti, apoi in lume, intr-o singura zi s-a imbatat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogatas beat apoi a cerut o slujba unui carciumar. Carciumarul i-a dat o slujba de ajutor la bucatarie si i-a dat si o camera. Aici calugarul adormi dar se trezi la miezul noptii dupa obiceiul pe care si-l facuse, caci intotdeauna se ruga la miezul noptii cand era monah. Si-a dat seama ca poate rugaciunea il va ajuta sa mai spele din pacatele pe care le-a facut in acea zi si s-a dus intr-un colt ingenunchind. Acolo rugandu-se l-a podidit plansul. Nu a bagat de seama la lacrimile care ii curgeau, si acolo – dupa atata oboseala si dupa atata pacat - adormi din nou. A dormit adanc si trezindu-se dimineata, a vazut ca locul era patat de sange acolo unde el a plans. S-a uitat peste tot, chiar si in oglinda; si-a cercetat fiecare parte a corpului.
Vazu ca nu are nici cea mai mica zgarietura, ca sangele nu era al lui. S-a uitat mai bine si iar s-a apropiat de locul unde facuse rugaciunea si vazu din nou stropii de sange. Atunci a inteles ca pentru pacatele lui, Hristos plansese odata cu el, dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sange.
Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010
Un tânăr monah era tare
mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că
niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu.
El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi
vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.
A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a
îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a
cerut o slujbă unui cârciumar.
Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o
cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după
obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii
când era monah.
Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajuta să mai spele din păcatele
pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind.
Acolo rugându-se l-a podidit plânsul. Nu a băgat de seamă la lacrimile
care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat –
adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că
locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns.
S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a
corpului. Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietura, că sângele nu era
al lui. S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse
rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge.
Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el,
dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.
Nestemate duhovniceşti , Editura Cristimpuri 2010
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Un tânăr monah era tare
mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că
niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu.
El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi
vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.
A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a
îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a
cerut o slujbă unui cârciumar.
Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o
cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după
obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii
când era monah.
Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajuta să mai spele din păcatele
pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind.
Acolo rugându-se l-a podidit plânsul. Nu a băgat de seamă la lacrimile
care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat –
adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că
locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns.
S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a
corpului. Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietura, că sângele nu era
al lui. S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse
rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge.
Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el,
dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.
Nestemate duhovniceşti , Editura Cristimpuri 2010
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Un tânăr monah era tare
mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că
niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu.
El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi
vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.
A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a
îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a
cerut o slujbă unui cârciumar.
Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o
cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după
obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii
când era monah.
Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajuta să mai spele din păcatele
pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind.
Acolo rugându-se l-a podidit plânsul. Nu a băgat de seamă la lacrimile
care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat –
adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că
locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns.
S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a
corpului. Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietura, că sângele nu era
al lui. S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse
rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge.
Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el,
dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.
Nestemate duhovniceşti , Editura Cristimpuri 2010
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/lacrimi-ale-lui-hristos/
Moldova Ortodoxă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu