“In Pateric scrie ca sfintii Parinti ai Schitului au profetit despre neamul cel de pe urma.

„A intrebat unul: Ce lucram noi? Si raspunzand unul dintre dansii, Marele Ava Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Si iarasi intreband a zis: Cei de dupa noi ce vor face oare? Si a zis: vor face numai pe jumatate din cat am lucrat noi. Dar cei de dupa dansii ce vor face? Si a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispita si cei care se vor afla incercati in vremea aceea vor fi mai mari decat noi si decat parintii nostri.“

Ce ispita infricosatoare va fi oare, sa se arate lamuriti cu toate ca nu vor avea nicio lucrare si vor fi mai mari decat pustnicii cei mai minunati?

Ispita neamului celui de pe urma a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi.

Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi.Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile crestinilor. Acestia sunt ispita cea mai mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: „Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela“ (Matei 24, 5).

Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, de fapta buna, de smerenie si de virtute si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele „filosofice” si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste ‘om’. (…)

De multe ori insala rautatea, prefacandu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sfantul Dorotei:

„Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi Diavolul nu poate sa insele pe cineva, decat daca se preface in chipul faptei bune. Dupa cum si Sfantul Apostol zice ca insusi Diavolul se inchipuie un inger luminat. Neghina numeste Sfantul Vasile cel Mare pe ereticii care strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca, fiind neobservati, sa faca vatamare“.

(“Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum“, Editura Cartea Ortodoxa, Alexandria, 2005)