A sluji lui Hristos ....

         Prin exemplul Său, Mântuitorul ne-a învățat să nu trăim pentru a ni se sluji, ci să slujim noi înșine. Așa ceva nu este ușor de făcut. Deși oamenii vorbesc adesea despre cât de înaltă este slujirea aproapelui, totuși, pentru o slujire adevărată, lucrătoare, trebuie să fim pătrunși noi înșine de lucrarea Duhului Sfânt. Esența învățăturii lui Hristos constă în prilejul de a-l sluji pe cel cu care te-ai întâlnit.

Iubindu-l pe Dumnezeu din toată inima, nu putem să nu ne iubim aproapele, orice slujire către aproapele nostru este ca și cum am sluji lui Hristos Însuși. În parabola despre Înfricoșătoarea Judecată ni se spune limpede că așa este. Domnul primește El Însuși tot ceea ce facem pentru smeriții, sărmanii noștri frați. Toată viața noastră ar arăta altfel, dacă am reuși să-L vedem pe Hristos în fiecare om aflat în suferință, pe care îl întâlnim.

Uneori regretăm că nu ne-a fost dat să trăim pe timpul Mântuitorului, zicem în sinea noastră că am fi lăsat totul deoparte cu bucurie pentru a-L urma și a-I sluji. Dar să nu uităm că, și astăzi, credința noastră, slujirea noastră se pot bucura de mare preț înaintea Lui, la trecerea atâtor veacuri de la viețuirea Sa pe pământ. ”Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29), a spus Domnul.

Văzând în fiecare om pe Hristos, nu vom cuteza să ocolim pe nimeni, și nici să ne purtăm urât sau cu indiferență față de cineva. Se cuvine să fim mereu gata să slujim fiecăruia cu ce putem fără vanitate, fără zgomot. Nu ne înconjoară, din toate părțile, atâta răutate, atâta foamete morală și duhovnicească? Să nu găsim, oare, un teren de activitate pentru fapte de iubire, pentru lucru bine plăcut Domnului?

Nu scrie nicăieri că Domnul a ajutat pe cineva cu bani, dar ceea ce a oferit El a fost incomparabil mai de preț.  

Nu a respins pe nimeni, nu a umilit pe nimeni, nu a scăpat niciun prilej de a rosti un cuvânt de iubire și de mângâiere.În acest sens, fiecare poate să-l imite pe Hristos, purtându-se cu delicatețe, cu blândețe față de oricine i se adreseaza Având mereu în inimă dorința sinceră de a-i ușura aproapelui nostru povara, putem face multe, aducând folos și mângâiere oriunde apare un jug care nu este pe măsura puterii celui ce îl poartă
 Orice meschinărie măruntă, pornită din egoism și orgoliu, care ne-ar îndemna să așteptăm să primim ceva de la alții, va dispărea dacă vom avea în noi, cu adevărat, Duhul lui Hristos. Mulțumindu-ne să ocupăm în viață un loc cât se poate de modest, să ne străduim să stăm de veghe, având ”mijloacele-ncinse” (Luca 12,35) pentru a fi mereu gata ca, luând pildă de la Hristos, să spălăm picioarele fraților noștri mai mici.

Nici o muncă nu ni se va părea umilitoare, dacă vom avea în noi Duhul lui Hristos. Dimpotrivă, la gândul că El, Atotbunul, Sfântul, S-a aflat printre oameni ”asemenea celui ce slujește” (Luca 22, 27), ne vom strădui să ne apropiem de fiecare lucru cu smerenie, care înnobilează omul: ” Și cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru… și cel ce se va smeri pe sine va fi înălțat” (Matei 23, 11-12).

  Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – editura Sophia