"Oricât de savant şi virtuos ar fi cineva, dacă nu a ajuns să iubească orice făptură omenească, inclusiv pe potrivnicii săi, e semn că nu este încă în Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate sălăşlui deplin întru el. Acolo, în iubire, ne cheamă Domnul cu toate neputinţele noastre. Sufletul nostru tânjeşte după Domnul, doar că noi îi astupăm glasul lăuntric prin grijile zilnice. Îl găsim pe Hristos în lacrimile vieţii şi în suspine, şi iarăşi Îl pierdem când nu ştim să iubim.
Iubirii nu îi este teamă de întunericul lumii acesteia. Iubirea este un laborator al Învierii, o icoană a Împărăţiei lui Dumnezeu. Iubirea lui Hristos revărsată asupra oamenilor naşte un pământ nou şi un cer nou… În iubire, arta privirii le vede pe toate bune. Mărimea unui suflet se măsoară prin ceea ce iubeşte, iar iubirea nu are margini !
Aşadar, puţine cuvinte, multă dragoste. Către toţi. Oricine ar fi ei !
Iubiţi mult, Hristos vă porunceşte !"

( Hrisostom Filipescu, Puţine cuvinte, multă iubire..., Iasi, 2013)