Obstei noastre,
"Acoperãmântul Maicii Domnului"
cu prilejul începerii Postului Mare anul 1954

7 spre 8 martie 1954
Sf. Mânãstire Ciolanu

Alese surioare si fiice duhovnicesti,

Cu seara zile de 7 spre 8 martie, anul acesta începe Postul Mare. Cu acest prilej sfânt voiesc sã vã adãp sufletele voastre însetate dupã adevãrurile eterne, prin aceste gânduri adunate în buchet de pe pajistea sufletului si a inimii pe care o cunoasteti. Flori alese, flori pline de mireasmã divinã si de roua lacrimilor pãrintesti. Flori rare si simple sãdite de Domnul din ceruri, la zile mari si grele ca cea de azi, când am prãznuit ziua ultimã a strãmosilor nostrii Adam si Eva în rai.

O, Adame, Adame, pãrintele nostru, ce-ai fãcut?

O, Eva, maica noastrã, cum de te-a înselat vrãjmasul...

Acesta este strigãtul întregului neam omenesc si eu mã înfricosez si mã cutremur la auzul lui, gândindu-mã cã fiecare dintre noi este un Adam si o Evã, care ne-am înselat cu multe feluri de pãcate, în viata noastrã de pânã aici, mâhnindu-L si mâniindu-L pe Dumnezeu, Cel ce ne-a dãruit cu o viatã atât de aleasã si sfântã. Cu o viatã de rai ne-a dãruit Dumnezeu, de pace si de fericire deplinã, iar noi ne-am îngreunat cunostintele cu lucruri si fapte ale veacului acestuia.

Toti am pãcãtuit si fãrãdelegi am fãcut si nu-i nimeni care sã nu-si simtã constiinta încãrcatã cu nimic. "Iar de zice cineva cã nu a gresit, acela mincinos este", spune Apostolul Domnului si ucenicul iubirii, cel ce s-a odihnit la Cina cea de Tainã pe pieptul Domnului.

Viata cãlugãreascã este viatã de culme, viatã de mare înãltime moralã si adâncã trãire lãuntricã, si cine nu se sileste sã o trãiascã dupã legile ei, acela mai bine ar fi fost sã nu se fi nãscut.

Viata cãlugãreascã este, mai înainte de toate, viatã de renuntare, de tãiere a voii si de mare înfrânare, si cine nu se sileste sã priceapã si sã împlineascã aceste precepte divine ale ei, mai bine i-ar fi fost de nu ar fi cunoscut-o.

Viata cãlugãreascã este viatã de totalã curãtie si de totalã dãruire de sine lui Dumnezeu, întelegând cã toatã fãptura ta, din cap si pânã în picioare, este afierositã si închinatã Domnului. De aceea, sã avem mare atentie la toate miscãrile si purtãrile noastre, ca sã nu-L mâniem pe Domnul si pânã la urmã sã fim dati afarã din rai, cu desãvârsire. Mare atentie la jugul pe care l-am luat, ca sã nu ne trezim ca niste robi netrebnici, în întunericul cel mai dinafarã, al tuturor ispitelor si necurãtiilor veacului acestuia.

Monah adevãrat înseamnã om înfrânat, care în mijlocul tuturor încercãrilor si ispitelor îsi pãstreazã sufletul curat si fruntea seninã. Monah adevãrat este numai acela care, fiind îmbrãcat în trup omenesc si stricãcios, urmeazã stãrii si vietii îngeresti, ca un fãrã de trup. Monah adevãrat este numai acela care se tine de cuvintele si poruncile lui Dumnezeu, în orice timp si în orice loc si cu ocazia oricãrei fapte. Monahul este o silire necurmatã a firii si o pãzire a simturilor fãrã de slãbire. Monah adevãrat este acela care are trupul curãtit, gura curatã si mintea luminatã. Monah este acela care necontenit vegheazã la cârma sufletului lui, ca nimic din valurile lumii acesteia sã nu-i tulbure constiinta. El este cel care îndeplineste toate poruncile Domnului: desãvârsire crestineascã, adânc de smerenie, stâlp de rãbdare, izvor nesecat de lacrimi, vistierii de curãtenie, dispretuitorul tuturor podoabelor si plãcerilor lumii acesteia, mucenic si jertfã bine plãcutã lui Dumnezeu de fiecare zi, minte luminatã, rugãciune iute alergãtoare, inimã curatã, gurã care necontenit laudã pe Dumnezeu, locas al Sfintei Treimi, priveliste a îngerilor si oamenilor si cel care-i sperie pe demoni.

Cãlugãr înseamnã chip frumos, chip duhovnicesc; el are altã activitate, alt veac, altã hranã, altã îmbrãcãminte si altã muncã. El se numeste purtãtor de haine negre, cãci toatã viata lui trebuie sã fie în pocãintã si în resemnare. El se numeste monah, adicã singuratic, pentru cã trebuie sã fie vesnic fãrã griji si singur, numai el cu Dumnezeu.

De aceea, ferice de cine iubeste tãcerea si însingurarea, adicã retragerea în sine si cugetarea la Dumnezeu, la legea Lui si la voia Lui, cum atât de frumos zice psalmistul. Mântuitorul a fost pildã de curãtenie si de ascultare, chiar pânã la moarte, iar moartea i-a fost de cruce. Urmând Domnului, cãlugãrul se fãgãduieste înaintea lui Dumnezeu - cu jurãmânt - cã va trãi în feciorie si curãtie adevãratã, sãrãcie de bunã voie si ascultare nefãtarnicã, ci sincerã si cu tot devotamentul.

Iatã, mult scumpele mele copile si fiice duhovnicesti, gândurile mele, adunate în buchet, despre viata noastrã cãlugãreascã, cu ocazia începerii Postului Mare - pe anul acesta - 1954 !...

Nu vroiam sã vi le astern chiar asa de aspru pe hârtie, dar Duhul Domnului mi-a dat tãria - ca asa sã le astern -, stiind bine cã este mai bunã o viatã mai asprã la vârsta noastrã si o viatã seninã la bãtrânete, decât o viatã dulce la tinerete si asprã la bãtrânete.

Luati aminte la cuvintele acestea si sã nu vã dedati niciodatã leneviei în împlinirea canonului ce vi l-am dat si nici sã vã abateti vreodatã de la calea sfintei curãtii, cu care ati fost împodobite de Sus, de Tatãl din cer.

Munciti pentru Domnul, lucrând ziua si noaptea cu fricã si cutremur mântuirea voastrã. Eu nu pot sã fiu mereu lângã voi, dar fiica adevãratã se cunoaste dupã plecarea mamei de acasã. Atunci se vede ce cap are.

Obisnuiti-vã cu ideea cã Domnul e lângã voi si vede toate faptele voastre, noaptea ca si ziua, în timp de veghe, ca si în timp de lucru sau de odihnã.

Împodobiti-vã sufletul cu cugetarea la Dumnezeu, cãci acesta-i adevãratul lucru cãlugãresc.

Nu puneti pret pe lucrurile lumii acesteia, cã toate sunt trecãtoare si mai neputincioase decât umbra.

Nu puneti pret pe prietenia cu nimeni, cãci prietenia cu lumea este vrãjmãsie împotriva lui Dumnezeu - zice Sfânta Carte.

Nu cãutati sã vã cãpãtati trecere în ochii nimãnui, cãci aceastã faptã este o desertãciune si cursã sataniceascã pentru a-i smulge florile curãtiei si nevinovãtiei tale, de fecioarã si aleasã mireasã a Domnului Iisus!

Nu cãutati sã vã cumpãrati haine scumpe si sã vã gãtiti ore întregi, cã aceasta duce la nebunie. Cu sigurantã cã de veti cãuta aceasta, vã veti pierde mintea si veti ajunge în prãpastia celei mai negre josnicii si necurãtii omenesti. Sã nu socotiti cã este ceva al vostru, ci totul al Domnului si al obstii din care faceti parte.

Smeriti-vã una înaintea alteia, ca darul lui Dumnezeu sã fie vesnic cu voi, stiind bine cã Domnul celor smeriti le dã har, iar celor mândri le stã împotrivã.

Ajutati-vã întru neputintele voastre si fiti una pentru alta ca niste bune mame. De la mine sã nu asteptati prea mult, cãci Domnul îmi stie si suferintele si scârbele mele si din ce pot sã vã ajut, vã ajut din toatã inima. Eu nu astept nimic de la voi - decât sã-mi dati si mai departe aceeasi ascultare pe care mi-ati dat-o pânã acum, ca sã putem sã ajungem la tinta pe care ne-am propus sã o atingem cu totii în aceastã viatã, adicã mântuirea si câstigarea Împãrãtiei lui Dumnezeu în noi.

Închei cu îndemnul ca pe Mirele vostru Cel ceresc, Iisus Hristos, sã-l încrustati în inimã cu litere de foc, ca sã nu se mai steargã niciodatã.

Amin.

Cu toatã cinstea si binecuvântarea,

Pãrintele Dometie