http://www.filocalia.ro

I-am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau spunând ca fac aceasta din dragoste si purtare de grija, iar eu le-am zis sa înceteze cu o astfel de dragoste caci nu minte Cel ce a zis: Pe cel ce cleveteste în ascuns pe aproapele lui, alunga-l.(Psalmi 100,5) Daca spui ca-l iubesti, roaga-te în taina pentru el si nu-l lua în bataie de joc, caci acesta este felul iubirii primit de Domnul. (Neosândirea aproapelui tine un zid de respect între mine si el, sau o comunicare cu el în iubire, cu voia lui. Prin clevetire pornesc asupra lui cu sila, fara iubire, voind sa-l tavalesc în noroi ca pe un obiect, dar de fapt prin aceasta nu reusesc sa intru în ceea ce e mai intim si mai adevarat în el.)

Când voiesti sa-l îndemni pe cineva la bine, odihneste-l mai întâi trupeste si cinsteste-l pe el cu un cuvânt de iubire, ca nimic nu-l face pe om sa se rusineze si sa se schimbe de la rautatea lui spre cele bune ca bunatatile trupesti si ca cinstirea pe care o primeste de la tine.

Sa nu osândesti chiar de-ai vedea cu ochii tai, caci nu arareori acestia te înseala.

Ascultati-ma pe mine toti cei care osânditi faptele altora, daca este adevarat, cum de fapt chiar este, ca: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati, negresit, în cele în care-l vom judeca pe aproapele, în acelea vom cadea, fie sufletesti, fie trupesti si altfel nu va fi. Contabilii nemilosi si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus niciodata aminte în chip nemincinos si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, înlaturând valul iubirii de sine, nu s-ar mai îngriji de nimic din cele dinafara ,ci ar socoti ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plânge pe sine, chiar daca ar trai o suta de ani si de-ar vedea lacrimile ce-i curg din ochi devenind un adevarat Iordan. (Daca mintea n-ar parasi luarea aminte de sine, lasând pe cele ale sale si râzând de ale altora, n-ar ajunge sa judece, caci judecarea si cercetarea altora este de fapt uitare de sine.)Daca te tii rigid si nu te pleci sa-i spui dusmanului macar niste cuvinte bune îndulcind astfel câtusi de putin relatia, adaugi la patima tinerii de minte a raului si patima mândriei

Cel ce a dobândit iubirea s-a înstrainat de nebunia mâniei; cel ce însa dusmaneste, îsi îngramadeste dureri fara rost.

Ţinerea de minte a raului este o vicleana tâlcuitoare a Scripturii, ca una ce tâlcuieste dupa propria stiinta cuvintele lui Dumnezeu

http://www.filocalia.ro/referat/50/Dragoste_-_Bunatate_-_Mila

Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvântul Domnului. (Marcu Ascetul)

Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este îngaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)


Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)


Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii

Cunoscător de inimi, nici Sfinţii n-au jignit niciodată pe vreun om păcătos înain­tea lumii, ci au ajutat să se îndrepte răul cu dragoste, cu fineţe duhovnicească şi în chip tainic.Noi însă, cu toate că suntem păcătoşi, facem dimpotrivă, ca făţarnicii. Trebuie să luăm aminte să nu ne smintim uşor şi să credem că tot ceea ce fac alţii este rău...

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, "Trezire duhovniceasca", Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003).