Un frate oarecare, petrecand multe ispite de la neprietenul, cadea totdeauna in curvie si petrecea nevoindu-se a nu-si lasa chipul calugaresc, ci facea cate putina slujba si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicand: "Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mantuieste-ma!". Si zicea acestea in toate zilele, si de cadea in curvie, si de nu cadea. Odata a cazut in obiceiul pacatului noaptea si s-a sculat si indata a inceput a canta un canon. Iar dracul se mira de nadejdea lui si de nemahnirea lui si i s-a aratat in vederea ochilor si i-a zis cand canta: "Cum nu te rusinezi cu totul a sta inaintea lui Dumnezeu, sau a pomeni numele Lui?".
I-a zis fratele: "Stii ca limba aceasta este nicovala, odata vei lovi cu ciocanul si odata vei lua, iar eu voi rabda luptandu-ma cu tine pana la moarte, oriunde te voi ajunge in ziua de apoi si cu juramant iti fac tie incredintare, ca asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe pacatosi, ca nu voi inceta parandu-te pe tine lui Dumnezeu pana ce vei inceta a te lupta cu mine, si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu". Daca a auzit dracul acestea, a zis catre dansul: "Intr-adevar, de acum nu ma voi mai lupta cu tine, ca sa nu-ti agonisesc tie cununa, luptandu-ma pentru rabdarea ta". Si s-a dus dracul. (29-299)
Iar fratele auzind, sezand cu rabdare, facea cum l-a invatat batranul. Si cu darul lui Dumnezeu a aflat odihna. (13-393)
Zis-a un batran: "Un frate era ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea zicand: ''Mi-am pierdut mantuirea'' . Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al ispitei. Mai pe urma, ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de mantuirea sa, a zis: ''voi pleca in lume de vreme ce m am pierdut''. Iar dupa ce a dat sa se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand: '' De 9 ani te ostenesti cu acest gand si de aceea ai primit cununi, deci intoarce te inapoi''. .Si intorcandu-se, fratele a aflat odihna. De unde intelegem ca razboaiele pricinuiesc cununile". (13-403)
A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe, de un drac. Si a vazut batranul ca a cazut. Dar, sculandu-se, si-a intins mainile la cer, zicand: "Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa de nu-l vei tamadui". Si indata s-a tamaduit ucenicul. (12-208)
Un frate, biruindu-se de curvie, in toate zilele se afla savarsind pacatul si in toate zilele il imblanzea pe Stapanul sau cu lacrimi si cu rugaciuni. Si asa facand, amagindu-se de obiceiul cel rau, savarsea pacatul. Apoi iarasi, dupa savarsirea pacatului, se ducea la biserica. Si vazind Cinstita Icoana a Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca inaintea ei cu amare lacrimi, zicand: "Miluieste-ma, Doamne, si ridica de la mine aceasta vicleana ispita, ca ma trudeste cumplit si ma raneste cu amaraciunea dezmierdarilor! Ca nu am obraz, Stapane, a cauta si a vedea Chipul Tau cel sfant si mai stralucit decat soarele, ca sa se indulceasca inima mea si sa se veseleasca".
Acestea zicand si iesind din biserica, cadea in noroi, dar nu se deznadajduia de mantuirea sa. Caci de la pacat intorcandu-se la biserica, striga catre iubitorul de oameni Dumnezeu, zicand: "Pe Tine, Doamne, Te pun chezas ca de acum nu voi mai face pacatul acesta! Numai iarta-mi mie, Prea Bunule, cele ce dintru inceput si pana in ceasul acesta Ti-am gresit!". Si, dupa ce facea el aceste ?nfricosate fagaduinte, iarasi se afla intru acel pacat rau. Si se vedea iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea prea dulce si nemarginita Lui bunatate, ca suferea in toate zilele calcarea si necunostinta fratelui cea neindreptata si rea. Din multa mila cauta si astepta pocainta si intoarcerea lui. Ca nu un an a facut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, rabdarea cea nemasurata si iubirea de oameni cea nemarginita a Stapanului, cum totdeauna indelung rabda, suferind faradelegile si pacatele noastre cele cumplite! Ca de acel lucru trebuie sa ne inspaimantam si sa ne minunam: de indurarile cele bogate ale lui Dumnezeu, ca, fagaduindu-se fratele ca nu va mai face altadata pacatul, se afla mincinos.
Deci, intr-una din zile, facand fratele pacatul, a alergat la biserica, plangand, suspinand, tanguindu-se si silind indurarile Prea Bunului Stapan ca sa se milostiveasca spre dansul, sa il scape da noroiul inversunarii. Si cum Il ruga el pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, vazand incepatorul rautatii si pierzatorul sufletelor noastre, diavolul, ca nimic nu foloseste, ci cele ce el prin pacat alcatuia, fratele prin pocainta le risipea, nerusinandu-se, i s-a aratat de fata, cautand in obrazul lui si strigand catre cinstita icoana a Domnului nostru Iisus Hristos:
"O, ce-mi este mie si Tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruieste si ma surpa, caci primeste pe acest curvar, care in toate zilele minte inaintea Ta, defaimand stapanirea Ta! Pentru ce nu-l arzi, ci indelung rabzi si suferi? Caci Tu vei judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti pacatosii o sa-i pierzi. Cu adevarat, nu esti Drept Judecator, ci, unde vrea stapanirea Ta, treci cu vederea, si pe mine, pentru o mica calcare a inaltarii, din ceruri m-ai aruncat jos, iar acestui mincinos fiind si curvar, fiindca zace inaintea Fetei Tale, usor ii daruiesti blandetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine Judecator Drept? Precum vad si Tu primesti fapturi din multa Ta bunatate si treci cu vederea dreptatea". Si acestea zicea diavolul, iutindu-se de multa amaraciune si para de foc scotand din nari, apoi a tacut.
Si s-a facut glas ca de la jertfelnic, zicand: "O, balaure prea viclean si pierzatorule, nu te-ai saturat de socoteala ta cea rea, ca ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespusa te silesti sa-l hranesti si sa-l sorbi? Ai at?tea greseli ca sa pui si sa traga intocmai cu S?ngele cel scump pe care l-am varsat pe Cruce pentru el? Iata, junghierea Mea si moartea Mea a afundat faradelegile lui. Cand pacatuieste, nu il gonesti, ci il primesti cu bucurie si nu-l opresti, nadajduind sa-l dobandesti, si Eu, Cel atat de milostiv si iubitor de oameni, care am poruncit verhovnicului Meu, lui Petru apostolul, sa ierte celui ce greseste in fiecare zi pana la saptezeci de ori cate sapte, oare nu il voi ierta pe el, oare nu-l voi milui? Asadar, cu adevarat, de vreme ce alearga la Mine, nu Ma voi intoarce de la el pana ce il voi mosteni. Caci pentru pacatosi M-am rastignit si preacuratele Mele palme pentru ei le-am intins, ca cel ce va voi sa se m?ntuiasca, sa alerge si sa se m?ntuiasca. De la nimeni nu ma intorc, pe nimeni nu alung, macar de va gresi de nenumarate ori intr-o zi si de tot atatea ori va veni catre Mine, nu va iesi afara scarbit. Caci nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta". Si auzindu-se glasul acesta, diavolul sta tremurand si neputand sa fuga.
Apoi iarasi s-a facut glas, zicand: "Asculta, amagitorule, pentru ce zici ca sunt nedrept? Caci Eu cu toti sunt drept. In ceea ce aflu pe cineva, in aceea il judec. Iata deci, pe acesta l-am aflat stand inaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine aratandu-se. Il voi lua si-i voi mantui sufletul, fiindca n-a deznadajduit de mantuire. Iar tu vezi cinstea lui si crapa de zavistie si rusineaza-te".
Fratele, stand cu fata in jos si tanguindu-se, si-a dat duhul. Si indata urgie mare ca focul a cazut peste satana si l-a mistuit.
De aici sa cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni cea nemasurata a lui Dumnezeu si niciodata sa nu deznadajduim de m?ntuirea noastra. (2-388)
Un frate, suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis: "Parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui". Zis-a lui batranul: "Asculta-ma, fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu dinadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit, si degraba te vei izbavi de patima". Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre batranul. (24-385)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu