http://www.turnu.ro/carti.htm

Despre Sfanta Impartasanie


De obicei, pentru cei pregatiti, dupa spovedanie urmeaza, ca o rasplata si incununare a infranarii si ostenelilor postului, Sfanta Impartasanie (sau Sf. Cuminecatura sau Sf. Euharistie), pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit-o ca Sfanta Taina la ultima Cina servita cu ucenicii Sai, joi seara, inaintea sfintelor Sale patimi, cand, luand painea, multumind, a binecuvantat-o, a frant-o si, dand-o celor 12, le-a zis: „Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor“... Apoi, binecuvantand vinul, a zis: „Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor...“, dand apoi porunca expresa de a o continua: „Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea...“ (Matei 26, 26-28). Sfintii Apostoli si urmasii lor, Arhiereii si preotii, implinesc porunca si aduc de veacuri, in Sfintele Altare, jertfa nesangeroasa a trupului si sangelui Domnului, la slujba Sfintei Liturghii, care este nucelul cultului crestin. A doua zi, vineri, pe altarul Sfintei Cruci, Domnul Iisus a adus Tatalui jertfa Trupului si Sangelui Sau, pret de rascumparare pentru intreg neamul omenesc; deci taina Sfintei Euharistii (a multumirii) adusa de Marele Arhiereu in chip sangeros, El fiind si Jertfa si Jertfitorul Cel fara de pacat. In jertfa euharistica nesangeroasa de pe Sfanta Masa a Sfintelor Altare, Mantuitorul Iisus Hristos este pururea prezent, si real, cu trupul cu care S-a nascut, a patimit, a inviat si S-a inaltat la cer. In taina/jertfa Sfintei Euharistii este o minune si un adanc de bunatate dumnezeiasca ce nu se poate cuprinde cu mintea omeneasca. Dumnezeu ne-a dat multe daruri si semne ale iubirii Sale; El ne-a zidit, ne sustine, ne rabda, ne iarta etc., dar nici unul nu se poate asemana cu Sfanta Cuminecatura. Aici Dumnezeu ni se da pe Sine Insusi, ca mancare; sa-L luam in trupul nostru, sa Se lege cu desavarsire cu noi, ca niciodata sa nu Se mai desparta de noi. Deci Sfanta Cuminecatura nu este numai cea mai mare minune a crestinatatii, ci si cea mai mare dovada a iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Dupa ce ne-a cinstit atat de mult prin faptul ca, Dumnezeu fiind, s-a smerit de S-a intrupat de la Duhul Sfant, imprumutand firea noastra omeneasca, dar fara de pacat, acum, in Taina Sfintei Impartasanii, ni se da chiar si spre mancare si bautura, ca sa ramanem mereu uniti cu El, sa ne sfinteasca, sa ne indumnezeiasca. O data implinita chemarea Sa pe pamant - ascultarea fata de Tatal - de a invata pe oameni si de a Se jertfi pentru ei, Domnul Iisus cu trupul trebuia sa paraseasca lumea: „Ma intorc la Cel ce M-a trimis“ (Ioan 16, 5). „Ma duc la ceruri, caci asa o cere gloria Mea; dar cum sa parasesc oamenii pe care ii iubesc? Sunt Dumnezeu, Ma sui de-a dreapta Tatalui Meu. Dar sunt si om adevarat si mi-i mila sa ramaie fratii Mei fara Mine, fara inima Mea, fara puterea Mea, fara mangaierea Mea. Ca sa Ma duc dintre oameni, si totusi sa nu-i las orfani, voi aseza o taina: voi preface painea in carnea Mea si vinul in Sangele Meu, le voi da oamenilor spre mancare, le voi inmulti aceste daruri peste toata fata pamantului si astfel credinciosii Mei Ma vor avea pururea in mijlocul lor“. Cum a zis Domnul Iisus, asa a si facut, si, in marea Sa intelepciune si nesfarsita Sa dragoste pentru noi, a asezat Taina Sfintei Cuminecaturi - a Impartasaniei cu Sfant Trupul si Sangele Sau.


Dar inca inainte de Cina cea de Taina, in sinagoga din Capernaum, Domnul Iisus Hristos a grait iudeilor si ucenicilor Sai, zicand: „Eu sunt painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit... Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din Cer. De va manca cineva din painea aceasta, viu va fi in veci. Si painea pe care Eu o voi da, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii“ (Ioan 6, 48-51). Aceste cuvinte au umplut pe apostoli de mirare si pe iudei de sminteala, care se priceau intre sine, zicand: „Cum poate Acesta sa ne dea trupul Sau sa-l mancam?“. Dar Mantuitorul le-a raspuns si mai limpede si mai hotarat: „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu viez prin Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este painea care S-a pogorat din cer; nu ca mana pe care au mancat-o parintii vostri si au murit. Cine mananca painea aceasta, va fi viu in veac“ (Ioan 6, 53-58). Desi cuvintele Domnului erau foarte limpezi, dar pentru ca iudeii si chiar apostoliii se mirau si chiar carteau: „Greu este cuvantul acesta, cine poate sa-l asculte?“ (Ioan 6, 60), Domnul le graieste din nou: „Aceasta va sminteste? Dar de veti vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai inainte (la cer)? Duhul este care da viata, trupul nu foloseste nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata. Dar sunt unii dintre voi care nu cred...“ (Ioan 6, 61-64). Prin aceste ultime cuvinte lamuritoare ale Domnului, trebuie sa intelegem ca Taina Sfintei Impartasanii este o minune dumnezeiasca, ce nu se poate intelege cu mintea - prin materie -, ci se primeste numai prin credinta, prin Duhul Sfant, Care preface painea si vinul in trupul si sangele Sau; nu se priveste cu ochii trupului, ci ai sufletului; nu se cerceteaza, ci se crede si se adora cu toata evlavia. Sa nu pretindem a judeca lucrurile dumnezeiesti cu slaba noastra minte, zice Sf. Ioan Gura de Aur; iar Sf. Ioan Damaschin ne incredinteaza: „ca painea si vinul se prefac in trupul si Sangele Domnului, prin puterea Duhului Sfant, cum painea si vinul se fac una cu trupul si sangele nostru prin mancare, si cum produce pamantul udat de ploi iarba verde, si cum s-a intamplat, tot prin puterea Duhului Sfant, zamislirea si intruparea Fiului din Sfanta Fecioara Maria“.


Daca Taina Sf. Cuminecaturi este asa de mare, de sfanta si infricosata, atunci si pregatirea pentru a o primi trebuie sa fie pe masura; sa ne pregatim in asa fel, incat sa fim vrednici de dansa. La Sf. Liturghie, cand preotul inalta Sf. Agnet (devenit dupa sfintire trupul Domnului), ca apoi sa-L franga pentru impartasire, este auzit rostind cu glas inalt: „Sa luam aminte Sfintele Sfintilor“; deci se intelege din acest anunt ca cei ce urmeaza sa se impartaseasca, trebuie sa fie cei ce merg pe drumul sfinteniei, al virtutilor, nu cei ce zac in pacate cu nepasare, deci fara pocainta si indreptare. Urmeaza apoi predica sau cazania, dupa care preotul este auzit rostind chemarea sau indemnul la Sfanta Impartasanie prin cuvintele: „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati“. Deci iata trei conditii pentru impartasire, care nici nu mai au nevoie de comentariu. Sf. Apostol Pavel a hotarat urmatoarea regula pentru cei ce se impartasesc: „Sa se cerceteze insa omul pe sine, si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda-si mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit“ (1 Corinteni 11, 28-30).


Deci fara cuviincioasa pregatire, adica fara post, rugaciune, indreptare si cainta sincera pentru toate pacatele si ratacirile avute, fara spovedanie si incuviintarea duhovnicului, sa nu va apropiati de Sf. Impartasanie, ca sa nu faceti din cel mai pretios dar al Mantuitorului prilej de osanda si blestem!


Stramtorat de spatiul limitat, inchei cu indemnul: Veniti la Cina Imparateasca! Gustati si vedeti ca bun este Domnul si El pe cei ce-L primesc cu credinta, curatie, smerenie si dragoste, ii indumnezeieste. Deci, sfintiti-va! Indumnezeiti-va! Dar cautati sa nu va pierdeti, cautati sa nu ardeti de focul dumnezeirii. Amin.



Arhim. Gavriil Stoica

Sfanta Manastire Zamfira
Lumea credintei, anul II, nr 4(21)

Pr. Arsenie Papacioc-O intamplare din tineretea parintelui

"Tinerilor, dati-mi mie varsta voastra daca nu stiti ce sa faceti cu ea!"

Un an de la moartea Parintelui Teofil Paraian ...

Scara Părintelui Teofil

Când urci pe treptele credinței,
Când vrei să îl primești pe Dumnezeu, în tine,
Când știi să-l simți pe Dumnezeu, în inima-ți fierbinte,
Când știi să îl asculți pe Iisus, Când îți vorbește,
Când raze de lumină, ți se revarsă, Drept în inimă,
Atunci să știi că, Altarul sufletului tău, S-a deschis spre Dumnezeu,
Altarul tău ceresc, La ales, Însuși Dumnezeu,
Și simți că ai fost rânduit să fii, Și Teopist, Și Teodul, Și Teognost,
Și afli că ai devenit, Și Teofil, cel fericit,
Ca Macarie cel iubit, De Însuși Dumnezeu, Cel Preamărit,
Și vezi că a venit la tine, Sfănta Treime, să-și reverse,
Pocalele pline de iubire, Să te sfințească, creștine,
Omule, lăsând în tine,
Doar iubirea cea Dumnezeiască,
Sfințenia Cerească vie, Vie Îndumnezeire.

Slava...Si acum - Paraclisul Maicii Domnului

CLEVETIREA



„Cel ce a cunoscut mirosul focului ceresc fuge de adunarea oamenilor ca şi albina de fum.”
Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului

Un el şi o ea stau de vorbă pe Internet. Scenariul este de acum unul clasic. Când am întrebat un distins părinte şi îndrumător spiritual dacă discuţiile lungi pe Internet constituie un păcat, mi s-a răspuns într-un mod ciudat, printr-o întrebare: Poţi oare cu cineva de sex opus, atunci când şi tinereţea îşi spune cuvântul, să vorbeşti ore în şir numai chestiuni duhovniceşti?
Mărturisesc că întrebarea asta m-a pus pe gânduri fie şi pentru că răspunsul, de departe, pare a fi unidirecţional, adică este imposibil ca într-o convorbire lungă şi nefolositoare să nu ajungi şi la păcat şi în special la clevetire. Ori clevetirea asta are nişte surori tare negre, cum ar fi limbuţia, înjurătura, hula, cuvântul deşert, bârfa, defăimarea, judecata aproapelui, nepăsarea, flirtul, zavistia, bancurile, apropourile cu tentă sexuală, râsul nebunesc, cinismul ş.a.
Păcatele care ni se par nouă mici contribuie decisiv la coborârea sufletelor noastre. Luminat de har, un dumnezeiesc părinte spunea că mare mirare este cum o corabie mare este mişcată încolo şi încoace de o cârmă atât de mică. La fel este şi păcatul pe care îl facem cu limba, când defăimăm, hulim, viclenim sau judecăm, pentru că-l facem cu cel mai mic dintre organele noastre – limba. Un organ mic care poate scufunda lesne corabia cea mare – trupul –, împreună cu sufletul. Prin păcat, le ducem pe ambele spre un sfârşit tenebros.
Dacă o apă aflată lângă un sat de oameni este tulbure, aduce numai boală, nu are pe maluri pic de vegetaţie şi nu are vietăţi prin ea care să mişune şi să fie spre hrană, nu se vor ruga, oare, mulţi ca acea apă să sece? Aşa este şi cu vorba lungă - e ca o apă tulbure, ce pare de nestăvilit, dar care trebuie stârpită, pentru că nu aduce nici un rod.
Dacă moara dintr-un sat face zgomot mare într-un an plin de roade, zgomotul acela va fi în urechea sătenilor cea mai plăcută melodie, cântare îngerească. Dar dacă într-un an cu secetă, moara merge în gol, macină în gol doar dintr-un capriciu al stăpânului, zgomotul acela va fi urât de toată suflarea şi mulţi se vor ruga ca mai bine moara să se dărâme decât să le chinuie simţirile.
Clevetirea este ruşinoasă, e apă tulbure, e moară care merge în gol, e căruţă fără piedică ce alunecă la vale.
Clevetirea este plonjon într-o apă vijelioasă, e pact cu ispititorul, rudă bună cu bârfa şi înjurătura.
Nu mi-a luat mult să găsesc peste patru mii de pagini web în limba română dedicate înjurăturilor şi nu mai puţin de douăsprezece mii de site-uri specializate în bârfă.
Cel care ne ispiteşte şi vrea să ne piardă nu este niciodată mulţumit cu puţin. Adică este amarnică înşelare să zici : „Ei da! Am stat şi eu acolo puţin de vorbă!”. Stai de vorbă, dar parcă ai simţi nevoia să vezi şi o poză, parcă ai vrea să auzi şi un cântec pe gustul tău şi, uite aşa, încet te dăruieşti cu totul Internetului! Ce e rău aici? Păi, miroase de departe a ispitire diavolească, şi ca să vă convingeţi că se doreşte acapararea simţurilor noastre cu totul, haideţi să cercetăm câteva noutăţi în materie de IT.
Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns că ne sunt acaparate şi dirijate atâtea simţuri, una dintre cele mai mari firme de echipamente electronice din lume a dat asigurări că s-a conceput tehnologia prin care utilizatorul jocurilor pe calculator şi pe Internet va putea mirosi, gusta şi chiar pipăi lucrurile cu care intră în contact în lumea virtuală. Va fi creat un dispozitiv prin care informaţia va fi transmisă în creier prin ultrasunete, ultrasunete care vor modifica diferite tipare ale zonelor vizate din creier. Mă iertaţi pentru sinceritate, dar nu cumva modificarea asta, cu care se laudă aceşti inovatori de soi, e rudă cu demenţa?
Vorbirea ne este dirijată, timpul ne este dirijat, toate cele cinci simţuri sunt sclave, şi atunci mai putem spune că Internetul este libertate?
Nu am să mă feresc să spun că sfinţii au ştiut dinainte căderea generaţiei lor, dar şi pe cea a generaţiilor viitoare. De aceea cuvintele lor ne mustră şi acum.
Cuvântul deşert[1] este spre pierzanie, clevetirea e păcatul în care se pică aşa de repede că nici nu realizezi când, cum şi de ce l-ai făcut. Un pustnic şi-a periclitat mântuirea, nevorbind nimic ani de zile, dar după ce l-a vizitat un frate mai puţin sporit şi a vorbit despre un om rău, numai atât a zis pustnicul: „Of, of, of!”. La câteva zile, s-a trezit cu îngerul Domnului în chilie: „Frate iubitor al Domnului nostru, m-a trimis Hristos să te întreb despre omul acela, pentru că ai aprobat că e rău, unde să-l băgăm? În iad sau în rai?”. Şi a dispărut îngerul de la faţa lui, lăsându-l pe bătrân în plângere multă.
Aici e tristeţea mare, că unora li se pare că prin vorbă deşartă, bârfă, hulă, defăimare se înalţă pe sine[2]. Prăpastia este fără fund şi singurele leacuri sunt blândeţea, iertarea, milostivirea, dreapta judecată, înfrânarea limbii, paza simţurilor, nesemeţia, smerenia, mustrarea celui ce te provoacă, vorbirea de bine a duşmanilor, iubirea aproapelui.
Să nu zicem că toate acestea sunt utopii, pentru că şi unii dintre sfinţii care frumos împodobesc în icoane bisericile ridicate în numele lui Hristos au avut neveste, dar au iubit cu iubirea cea bună, au avut căderi, dar au venit mereu la cărarea cea bună, au vorbit cu ai lor, dar au ales vorbirea cea bună, au avut supări, boli, ispite şi neputinţe, dar au rămas pe calea cea bună.

(Cristian Şerban
INTERNETUL
Tinerii în faţa provocării)


__________________________________

[1] Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. (Matei 12, 36)

[2] Începutul cuvintelor gurii lui [a nebunului] este prostia, iar sfârşitul graiului lui, nebunie curată. (Ecclesiast 10, 13)


cateva maxime de folos....

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bîrfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bîrfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamană buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fară nicio treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sînt leneşe, dar totodată ele sînt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fară îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bîrfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude 'trompeta' care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu ştii, de multe ori tu poţi fi subiectul bîrfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspîndesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bîrfa cea mizerabilă, pe care aproape niciun alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atît mai mari cu cît « călătoreşte » pe la mai mulţi oameni.”

Un gînditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sînt sursele bîrfei şi ale calomniei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirma: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt inţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fară îndoiala că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci cînd apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci cînd ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei. Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sînt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelînd astfel de multe ori percepţia corectă.”

Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm urmatoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţi după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci cînd un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvîrşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.” Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: „Nu este nimic mai « sufocant » decît apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atît de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decît aceasta. Nimic nu este mai curînd crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decît acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decît « zgomotul » pe care îl fac cei nebuni.”

Un gînditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”

În Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămîne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, pînă la urmă va pieri.”

Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării.”

Graţia cea tainică şi Binecuvîntarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bîrfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai tîrziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decît atît, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atîta timp cît ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

Cand un pacat pune stapanire pe sufletul tau, celelalte patimi se linistesc (Sf. Ignatie Brianceaninov)

Binele e discret, raul este spectaculos...
Chiar daca nu e intotdeauna negru, cu coarne si sef la cazanele infernului, diavolul e descris adesea ca fiind teribil de inspaimantator. Ei bine, oricat vi s-ar parea de hilar, caracterizarea cu pricina il subestimeaza pe cel rau. Si asta pentru ca impielitatul e capabil de abordari mult mai subtile decat am putea crede. Oricum, e suficient de inteligent incat sa stie ca nu poate cuceri sufletele oamenilor prin strategii teroriste.

Una din "calitatile" lui de capatai este perseverenta cu care isi abordeaza posibilele victime. Asemenea unui pescar blindat cu o rabdare inepuizabila, diavolul sta la panda asteptand sa ne apropiem curiosi de mreaja lui si eventual sa ne impleticim in ea.

Pe de alta parte, e un cosmetician si - daca vreiti - un designer foarte priceput. Stie sa fardeze si sa impacheteze raul astfel incat sa para interesant, demn de frecventat. Diavolul e specialist in a face formele sa minta. Raul e agresiv la vedere, e la indemana, sare in ochi; pe cand binele e ascuns, discreti, iti lasa libertatea de a alege si niciodata nu seduce mincinos prin forme. Raul e la suprafata (de fapt e numai suprafata), in vreme de binele e substrat si profunzime.

Diavolul insista exact pe acest raport intre exterior si interior, umbrind esentialul discret pentru a credita superficialul spectaculos. Experimentand pacatul, omul se trezeste in final mintit, plictisit si gol; dincolo de farmecul curtenitor al ispitei, nu poate gasi nimic care sa-l implineasca launtric. Si asta pentru ca regia tentatiei in care se lasa antrenat e doar in prilej nefericit de sustragere din comuniunea cu Dumnezeu.

Repertoriul jongleriilor prin care demonul incearca sa manipuleze mintile oamenilor e foarte variat. Daca pe unii reuseste sa-i pacaleasca inlanturandu-i prin vicii precum betia, minciuna, ura ori desfraul, pe altii ii castiga cu patimi subtile deviate din calitati, ca de pilda, evlavia satisfacuta de sine ori moralitatea trufasa ce osandeste pacatosenia semenilor, fara a incerca sa converteasca prin dragoste neoranduiala lor.

In fine, daca e sa-i dam dreptate lui Denis de Rougemont, cea mai mare smecherie a diavolului e sa ne convinga ca de fapt el n-ar exista. Asta pentru ca ulterior sa ne poata manipula nestingherit, in subsidiarul fiintei. Ei bine, pentru un crestin autentic negarea existente demonului e aproape sinucigasa. Pana la urma, demascarea diavolului e chiar esentiala; numai cunoscandu-l il putem re-cunoaste atunci cand ne da tarcoale dandu-se in spectacol ...

Forta demonului nu trebuie subestimata dar nici supraevaluata. Pentru ca orice fatalism in fata ispitei diavolului e o tradare a lui Hristos, Care a surpat puterea raului.

Elefantii lui Dali Printre picturile lui Salvador Dali, se numara una care infatisaza trupul ascetic al unui credincios ce inalta curajos o cruce mica drept pavaza impotriva asaltului unor elfanti ce se indreapta amenintatori spre el. Ceea ce surprinde la aceste animale uriase este faptul ca picioarele lor sunt subtiri si fragile ca de insecta. Parintele Nicolae Steinhardt interpreta acest tablou aratand ca respectivii elefanti reprezinta ispitele care par imposibile de invins dar, in realitate, nu sunt decat niste fantome ce se sprijina pe picioare firave. In concluzie, diavolul ameninta si pare cotropitor, insa lucrarile lui sunt cladite pe niste temelii tot atat de subrede ca si pisciorusele elefantilor din tabolul lui Dali. Asadar toata harmalaia demonica nu-i decat teatru si iluzie. Raul nu e atotputernic. Si de vreme ce omul e faptura a lui Dumnezeu, diavolul nu poate patrunde in inima lui decat pe ocolite, printr-o eventuala fisura a vointei omenesti. Atata timp ca diavolul nu ne poate sili sa pacatuim, tot asa cum Dumnezeu nu vrea sa ne sileasca la intruparea virturii, avem libertatea de a-l refuza pe saltimbacul vanzator de iluzii ...

E adevarat ca pana in ultima clipa a vietii pamantesti ne vom confrunta cu pescarul insistent al infernului. Sa nu ne fie insa prilej de teroare! Ci inarmati cu rugaciune si post, frecventandu-ne duhovnicul si pe Hristosul euharistic, sa urmam Celui ce "ne-a dat putere sa calcam peste toata puterea vrajmasului" (Lc. X, 19)

cand nu mai e cine sa ne ajute...ne ajuta sfantul Dimitrie Basarabov

Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a nascut in satul Basarabov, langa raul Lom, in sudul Dobrogei. A fost un om simplu, cu inima curata si viata cinstita, traita in simplitate si curatenie morala conform poruncilor Mantuitorului.
A devenit calugar la o manastire adapostita intr-o pestera din apropierea satului natal, unde a petrecut multi ani, in post, rugaciune si infranare, fiind invrednicit de Cel Atotputernic cu darul facerii de minuni inca din timpul vietii pamantesti. Dupa ce a trait multi ani intr-o pestera, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a retras pe malul raului Lom si s-a asezat intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, incredintandu-si sufletul curat lui Dumnezeu.
O multime de minuni s-au savarsit si se savarsesc la Catedrala Patriarhala, la racla Sf. Dimitrie, astfel ca procesiunile care se desfasoara an de an si care aduc in jur de 1 milion de credinciosi, nu sunt altceva decat dovada faptului ca oamenii il cinstesc si il iubesc pe Sfantul Dimitrie care se roaga pentru ei si cu ajutorul caruia acestia primesc putere si daruri de la Dumnezeu si vindecari de boli trupesti si sufletesti intr-o societate in care se pare ca singurul lor ajutor ramane numai Dumnezeu.

Viata Sfantului Dimitrie cel Nou

Nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabov, in sudul Dunarii, apartinand in vremea aceea regatului Bulgariei, Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima.

Apoi s-a atasat unei comunitati monastice, iar dupa ce a ucenicit cele ale ascultarii, s-a retras in padure unde si-a statornicit adapostul intr-o pestera, aproape de raul Lom, nestiut de oameni si aducand, zi si noapte rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.

Au trecut ani multi si lumea uitase de existenta acestui pustnic, pana intr-o zi, cand - la trei veacuri dupa moartea Sfantului - o inundatie a facut ca apele raului sa urce pana la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu purtat cu el, ingropat in noroi, trupul ramas nestricat.

Dupa alti o suta de ani, Sfantul ii aparu in vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul raului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, in frunte cu clericii din episcopie, a insotit familia fetitei pana la locul in care, mai inainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. S-au pus pe sapat si, de indata, au descoperit trupul Sfantului, intreg si stralucind de harul Duhului Sfant. Fetita se vindeca pe loc. Trupul sfantului fu transportat cu mare cinstire pana in satul Basarabov, unde alte vindecari se petrecura. Atunci, poporul veni din toate partile sa cinsteasca moastele Sfantului.

Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoti si sfetnici ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfant la Bucuresti, la biserica Curtii domnesti. L-au luat aceia pe Sfant si au purces spre Bucuresti, dar cand au ajuns aproape de Rusi, langa o fantana, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazand aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarat sa injuge la car doi junci tineri neinvatati, ca sa vada incotro vrea Sfantul sa mearga. Si asa s-a intors Sfantul la Basarabov in mijlocul satului si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au intors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul trimise alti oameni si puse sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica in sat. Asezat acolo, Sfantul facu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.

Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii.

In fiecare an, la 27 octombrie, o multime imensa se aduna la Bucuresti pentru a praznui, timp de trei zile, sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou si ca sa cinsteasca nepretuitele-i moaste, din care izvoraste mereu o mireasma delicata.



Troparul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)


Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioase Parinte Dimitrie, duhul tau.



Condacul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)


Aparator al sau, nebiruit si neinfrant, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbavit, te pune inainte orasul tau, Dimitrie; si, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, de toate nevoile izbaveste-l, ca sa strigam tie: Bucura-te, facatorule de minuni, Dimitrie!



Minuni ale Sfantului Dimitrie cel Nou



Moastele sale vor sa ramana intregi


Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.


Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic".





Vindecarea unui episcop

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslavei, Ioanichie, a cazut intr-o boala tare grea, fiind purtat pe targa de patru oameni. A fost dus atunci la biserica Sfantului Dimitrie, unde l-au puscu pat cu tot inauntru. Dupa slujirea sfintei liturghii s-a sculat sanatos, umbland pe picioarele sale si dand slava lui Dumnezeu.

ISTORIA ORTODOXIEI

The Path of The Saints

;)" Cate-un pahar , doua, "tri" c-ase beu morosenii.... "

Oana Tomoioaga - Cate Doruri Ma-nconjoara
Asculta mai multe audio diverse
OANA TOMOIOAGA - Mai mandrut, floare de crin
Asculta mai multe audio diverse
OANA TOMOIOAGA - Pe ulita n sus si n jos
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga - Multi feciori dac-ar putea
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga - Zis-o mama catre mine INVARTITA
Asculta mai multe audio diverse
Oana Tomoiaga
Asculta mai multe audio diverse

Orice om doreste in chip firesc stiinta, dar la ce foloseste oare stiinta fara teama de Dumnezeu? mai bun este negresit umilul taran care slujeste lui Dumnezeu decat mandrul filozof, care negrijiindu-se de sufletul sau, cerceteaza mersul stelelor. Cine se cunoaste bine pe sine insusi , acela vede cate este de mic si nu este incantat de laudele omenesti. Daca as sti toate cate sunt pe lume si nu as avea iubire, la ce mi-ar ajuta aceasta inaintea lui Dumnezeu care ma va judeca dupa faptele mele?
Potoleste-ti marea dorinta dupa stiinta fiindca in aceasta se afla mare sovaiala si amaraciune.
Invatatii vor cu placere sa se arate lumii sa fie numiti intelepti.Multe sunt lucrurile a caror cunoastere aduce sufletului prea putin folos, ba chiar deloc. Si tare nesocotit este cel ce nazuieste spre alte lucruri, decat spre cele ce slujesc la mantuirea sa. Vorbele multe nu satura sufletul, dar viata cuvioasa invioreaza mintea si un cuget curat aduce o mare incredere in Dumnezeu.
Cu cat stii mai mult si mai bine, cu atat vei fi mai aspru judecat, daca n-ai trait in mai mare sfintenie. Nu te mandri cu vreo indemanare sau cu stiinta ta , ci mai vartos teme-te de darurile ce ti s-au dat. Daca ti se pare ca stii multe si ca pricepi destul de bine, gandeste -te totusi ca sunt mult mai multe lucrurile pe care nu le stii. Nu gandi lucruri mari despre tine ci mai degraba da pe fata nestiinta ta. De ce vrei oare sa te socotesti mai presus ca altul de vreme ce se afla atatia mai invatati si mai iscusiti ca tine? Daca vrei sa stii si sa inveti ceva de folos, atunci sa ti fie drag sa traiesti nestiut si nebagat in seama. Cea mai inalta si cea mai folositoare invatatura adevarata este cunoasterea de sine si smerenia. Sa stii sa te socotesti pe tine ca un nimic, iar despre altii sa crezi totdeauna numai de bine si desavarsit.
Daca vei vedea pe cineva pacatuind la aratare ori savarsind fapte grele, nu trebuie sa te socotesti pe tine mai bun,fiindca nu stii cata vreme poti tu insuti sa staruiesti in bine. Toti suntem slabi din fire, dat tu sa socotesti ca nimeni nu e mai slab decat tine...
(,,Urmarea lui Hristos,, -Toma de Kempis)

Viata este un camp intins
Un loc de suferinta,
In care omul moare-nvins
De n-a avut credinta.

Tu salta-ti ochii spre Hristos
Si rabda-n viata toate
Caci numai singur cel de sus
Sa te-ntareasca poate...

Numai moartea e odihna,
Viata este numai munca
Cine-n viata odihneste
Viata-n moarte si-o arunca

BISERICI BUCURESTI CU SFINTE MOASTE



> Sf. Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştiului (prăznuit pe 27 octombrie; moaştele Sfântului se află în Catedrala Patriarhiei, Dealul Patriarhiei - Pta. Unirii)

> Sfinţii Constantin şi Elena (prăznuiţi pe 21 mai; părticele din moaştele Sfinţilor se află într-o raclă de la Catedrala Patriarhiei, Dealul Patriarhiei - Pta. Unirii)

> Sfinţii: Calinic de la Cernica (prăznuit pe 11 aprilie) şi Gheorghe de la Cernica (prăznuit pe 3 decembrie) - moaştele Sfântului Calinic se află în Biserica Mănăstirii Cernica, Com. Cernica, alături de o raclă cu părţi din moaştele Sf. Gheorghe de la Cernica)

> Sf. Mc. Mina (prăznuit pe 11 noiembrie; părţi din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Mina - Vergu”, aflată la cca. 300 m. de Magazinul Unirea, pe partea stg. a Căii Călăraşilor, Str. C.F. Robescu 18 A)

> Sf. Stelian, ocrotitorul copiilor (prăznuit pe 26 noiembrie) şi Sfinţii: Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Elefterie (prăznuit pe 15 decembrie), Onufrie (prăznuit pe 27 noiembrie) şi Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) – racla cu părticele din moaştele Sfinţilor se află în Biserica “Sf. Stelian-Lucaci” (Str. Logofăt Udrişte, lângă Poliţia Rutieră)

> Sf. Ciprian (prăznuit pe 2 octombrie, protector împotriva farmecelor; mâna Sfântului se află în Biserica “Zlătari”, vizavi de Magazinul Victoria, CEC-ul Mare, Cal. Victoriei 12)

> Sfinţii: Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Antipa (prăznuit pe 11 aprilie), Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) şi Nicanor (prăznuit pe 7 august) – caseta cu părticele din moaştele lor se află în Biserica “Sf. Dumitru - Poştă”, din spatele Muzeului de Istorie a României

> Sf. Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie; mâna Sfântului se află în Biserica “Sf. Gheorghe Nou”, din Piaţa Sf. Gheorghe, Bd. Brătianu 27 - Km 0, alături de mormântul ce conţine doar capul Sf. Mc. Constantin Brâncoveanu, care este prăznuit pe 16 august)

> Sf. Grigorie al Armeniei (prăznuit pe 30 septembrie; părticele din moaştele Sfântului sunt îngropate sub lespedea altarului Bisericii “Sf. Gheorghe Vechi”, din spatele Magazinului Cocor, Cal. Moşilor 36)

> Sf. Grigorie de Nissa (prăznuit pe 10 ianuarie; capul Sfântului se află în Biserica “Domniţa Bălaşa”, de lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti)

> Sf. Haralambie (prăznuit pe 10 februarie; un deget al Sfântului se află în Biserica “Sf. Arhangheli”, din Str. Oţetari – a 2-a str. la dr. de la Policlinica Batiştei)

> Sfinţii: Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie), Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie) şi Ioan cel Nou de la Suceava (prăznuit pe 2 iunie) – racla cu părticele din moaştele lor se află în Biserica Mănăstirii “Plumbuita”, Str. Plumbuita 58, aflată la 3 staţii de la Bucur Obor, pe Şos. Colentina - Lacul Plumbuita)

> Sfinţii: Mc. Acachie (prăznuit pe 7 mai), Mc. Neofit (prăznuit pe 21 ianuarie), Mc. Paraschevi (prăznuită pe 26 iulie) şi 40 de Mucenici de la Sevasta (prăznuiţi pe 9 martie) – racla cu părticele din moaştele lor se află în Biserica Mănăstirii “Sf. Antim Ivireanul”, de la Benzinăria “11 Iunie”, pe Str. Antim 29, lângă Palatul Parlamentului

> Sf. Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie; părticele din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Spiridon” a Mitropoliei de Bucureşti, de la Pţa. Unirii, pe Bd. “D. Cantemir”, Cal. Şerban Vodă 29)

> Sfinţii: Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie), Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Teodora de la Sihla (prăznuită pe 7 august), Teodor Tiron (prăznuit pe 17 februarie) şi Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) – caseta cu părticele din moaştele lor, alături de o a doua raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Andrei (prăznuit pe 30 noiembrie), Nifon (prăznuit pe 11 august), 40 Mucenici (prăznuiţi pe 9 martie), Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie), Mercurie (prăznuit pe 25 noiembrie), Ştefan (prăznuit pe 27 decembrie), Sava (prăznuit pe 5 decembrie), Eustaţie (prăznuit pe 20 septembrie), Auxenţiu (prăznuit pe 13 decembrie), Xenia Petrovna (prăznuită pe 24 ianuarie şi 11 septembrie), Mc. din Sinai şi Rait (prăznuiţi pe 14 ianuarie), Sf. Necunoscut de la Măn. Neamţ (prăznuit în a 2-a duminică de la Pogorârea Sf. Duh), Trifon (prăznuit pe 1 februarie), Anastasie (prăznuit pe 5 decembrie), Mc. Panaghiotis (prăznuit pe 24 iunie ?), Dionisie Zakintos (prăznuit pe 17 decembrie), Teofil cel Nebun ptr. Hristos (prăznuit pe 28 octombrie), Dimitrie Izvorâtorul de Mir (prăznuit pe 26 octombrie), 14000 Prunci Mucenici ucişi de Irod (prăznuiţi pe 29 decembrie), Stelian (prăznuit pe 26 noiembrie), Ciprian şi Iustina (prăznuiţi pe 2 octombrie), Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (prăznuit pe 5 august), 7 Tineri din Efes (prăznuiţi pe 4 august şi pe 22 octombrie), Ioan Botezătorul (prăznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie şi 29 august), Teodor Stratilat (prăznuit pe 8 februarie), Clement al Romei (prăznuit pe 24 noiembrie), Ignatie Zagorski, Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) şi Mc. Sevastiana (prăznuită pe 24 octombrie), de casete separate cu părticele din moaştele Sfinţilor: Mc. Revocatus (prăznuit pe 1 februarie) şi Mc. Pomponius (prăznuit pe 1 februarie), Constantin şi Elena (prăznuiţi pe 21 mai), Ana (prăznuită pe 9 septembrie), Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie, există şi un veşmânt de moaşte), Mc. Prov, Tarah şi Andronic (prăznuiţi pe 12 octombrie), Mc. Neofit (prăznuit pe 21 ianuarie) şi de o casetă cu părticele din moaştele Sf. Trei Ierarhi (prăznuiţi pe 30 ianuarie), măsura Sfântului şi un epitrahil ce a acoperit moaştele Sf. Ioan Rusul (prăznuit pe 27 mai), de o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina (prăznuită pe 25 noiembrie), de o icoană relicvar cu o bucăţică din stânca Golgotei, de o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie), de o părticică dintr-un Veşmânt al Mântuitorului (mantia lui Hristos) ş.a., precum şi de o masă / baldachin sub al cărei cristal se află părticele din Brâul Maicii Domnului (din veşmântul Sf. Fecioare, adusă de la Mân. Vatoped / Mt. Athos: sărbătorit pe 2 iulie, 31 august şi 1 octombrie) şi din piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) şi un veşmânt preoţesc sfinţit pe piatra Mormântului Maicii Domnului din Ţara Sfântă (Adormirea Maicii Domnului: 15 august) se află în Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4

> Sf. Siluan Athonitul (prăznuit pe 24 septembrie), Sf. Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Sf. Andrei (prăznuit pe 30 noiembrie) şi Sf. Iona de Kiev (prăznuit pe 31 martie) - părticele din moaştele Sfinţilor se află în 4 casete din Biserica “Sf. Nicolae - Rusă, a Studenţilor”, de la Universitate, Str. Ion Ghica 9)

> Sf. Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie; părticele din moaştele-relicvele Sfântului se află în crucifixuri de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot, de la Biserica Catolică „Bărăţie”, Str. Bărăţiei 27, lângă Mag. Cocor şi de la Biserica Catolică „Sf. Petru şi Pavel”, podul Băneasa-Aviaţiei, lângă fabrica de pâine Băneasa; se scot în faţa altarului marţea la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Sf. Rita (prăznuită pe 22 mai; părticele din moaştele-relicvele Sfintei se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului joia la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Fer. Ieremia Valahul (prăznuit pe 8 mai; părticele din moaştele-relicvele Sfântului se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului de ziua sa la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Spin din Cununa lui Iisus (o părticică se află într-o casetă de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului pe 14 septembrie de ziua “Înălţării Sf. Cruci”, la sfârşitul slujbei de la ora 10:30 sau după cea a „Căii Sf. Cruci” de la ora 18:00 )

> Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (o părticică se află într-un crucifix de la Catedrala Catolică “Sf. Iosif”, Str. Gral. Berthelot; se scoate în faţa altarului pe 14 septembrie de ziua “Înălţării Sf. Cruci”, la sfârşitul tuturor slujbelor zilei)

> (Copie binecuvântată lângă original a) Giulgiului Mântuitorului de la Torino – Biserica Catolică „Preasfântul Mântuitor”/Italiană (Bd. N. Bălcescu, Nr. 28, lângă Librăria „M. Sadoveanu”; rugăciunea „Calea Sfintei Cruci”, vinerea de la ora 17:30), tot aici aflându-se şi părticele din moaştele-relicvele Sf. Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie) într-un crucifix care se scoate în faţa altarului marţea la ora 18:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 18:00

> Sfinţii: Antonie de Padova (prăznuit pe 13 iunie) şi Tereza de Lisieux (prăznuită pe 1 octombrie) părticele din moaştele-relicvele Sfinţilor se află în crucifixuri de la Biserica Catolică “Sf. Tereza” – Bellu (se scot în faţa altarului marţea şi respectiv joia, la ora 17:40, la sfârşitul liturghiei de la ora 17:00)

> Sf. Silvestru (prăznuit pe 2 ianuarie; părticică din moaştele Sfântului se află în Biserica “Sf. Silvestru”, Str. Sf. Silvestru, zona Pţa. Gemeni)

> Sf. Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie; părticică din moaştele Sfântului se află în Biserica “Adormirea Maicii Domnului – Precupeţii Noi”, Str. Gral. Broşteanu 12, vizavi de ASE - intrarea din Cal. Dorobanţi)

> Sfinţii: Trifon (prăznuit pe 1 februarie), Haralambie (prăznuit pe 10 februarie), Teodor Tiron (prăznuit pe 17 februarie), Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie), Mc. Paraschevi (prăznuită pe 26 iulie), Elefterie (prăznuit pe 15 decembrie), 2 Sf. Necunoscuţi (prăznuiţi în Duminica a II-a după Pogorârea Sf. Duh), Sf. Ioan Botezătorul (prăznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie, 29 august) – racla cu părticele din moaştele Sfinţilor, precum şi o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie) se află în Biserica “Sf. Vasile”, din Calea Victoriei 198 (vizavi de Muzeul Enescu)

> Sfinţii: Pantelimon (prăznuit pe 27 iulie) şi Antonie de la Iezeru-Vâlcea (prăznuit pe 23 noiembrie) – cele 2 răcliţe cu părticele din moaştele Sfinţilor se află în Biserica “Sf. Antonie cel Mare” (Aleea Valea Boteni, din Str. Romancierilor, Dr. Taberei, pe traseul 137, 268, 90, 91, 93 etc)

> Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (prăznuit pe 5 august) – raclă cu părticele din moaştele Sfântului şi cu părticele de veşmânt ce a acoperit moaştele sale se află în Biserica Boteanu (Str. Boteanu, Nr. 8, vizavi de Scala), alături de părticele din moaştele unor Sfinţi Mucenici de la Măn. “Sf. Teodosie cel Mare” din Pustia Iordanului, piatră de pe Golgota, ceară din pecetea Sf. Mormânt (sâmbăta Mare), ceară şi mir de la Biserica din Lida / Israel, de la mormântul Sf. Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie)

> Sf. Ap. Simon Zelotul, mirele din Cana Galileii (prăznuit pe 10 mai şi 30 iunie, protector al căsătoriei) - părticele din mâna Sfântului se află într-o casetă din Biserica “Sf. Împăraţi – Podeanu” (Str. Dorna, nr. 70, Piaţa Chibrit, vizavi de Cinema Excelsior, capătul lui 300, Metrou “1 Mai”), alături de o a 2-a casetă, cuprinzând o părticică din Sf. Cruce pe care a fost răstignit Hristos (sărbătorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie şi 14 septembrie)

> Sfinţii: Cuv. Parascheva (prăznuită pe 14 octombrie), Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie), Haralambie (prăznuit pe 10 februarie) - părticele din moaştele celor 3 Sfinţi (şi părticică dintr-un veşmânt al Sfintei) se află într-o raclă din Biserica “Sf. Nicolae şi Sf. Parascheva – Sf. Vineri Nouă” (pe Bd. “N. Titulescu”, Nr. 151, de lângă staţia de metrou “Gara Basarab”), alături de o a doua raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor: Mc. Ucişi în Sinai şi Rait (prăznuiţi pe 14 ianuarie) şi Grigorie de Nazianz (prăznuit pe 25 şi 30 ianuarie)

Doua zone mai exista in tara asta care inca mai pastreaza traditia si valorile noastre romanesti: Tara Maramuresului si Tara Motilor. Sa nu ne pierdem trecutul, valorile si identitatea noastra nationala, sa nu pierdem adevarata noastra muzica pentru lalaituri tiganesti(MANELE), sa mai pastram traditia si obiceiurile strabune, deoarece pentru acestea au luptat bunicii si strabunicii nostrii. Sa respectam trecutul,sa ducem mai departe traditia sa nu ne pierdem identitatea nationala!!!

Catedrala Mantuirii Neamului from Patriarhia Romana on Vimeo.

Lord's Prayer in aramaic - Abun d'bashmayo

The Passion of the Christ (Score) SOUNDTRACK.. OLİVE GARDEN

Avem o tara-Radu Gyr



Avem o tara unde au stapanit odata

Vitejii daci, barbati nemuritori

Si unde stau de veacuri laolalta

Izvoare, vai si munti cu fruntea-n zari.


Avem troite sfinte, altare si icoane

Si candeli ard cu mii de palpairi.

Avem atatea lacrimi si prigoane

Ca ne e plin pamantul de martiri.


Avem la Putna, sfant si viu cu duhul,

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;

Si azi de-l vom chema sa-nfranga Apusul

Va rasturna cinci veacuri de pamant.


Avem pe Brancoveanu pilda tare,

Ca pruncii lui sub sabie-au cazut

Ca sa pazeasca fara de schimbare

Credinta dreapta-n care s-au nascut.


Avem Ardealul sfant, pamantul rastignirii,

Cu tunuri sfartecat de cel viclean;

Avem Ierarhii sfinti, pe Iancu si martirii,

Pe Horea tras pe roata pentru neam.


Azi iarasi te-au suit vrajmasii tai pe cruce,

Ardeal cu trei culori impodobit,

Scriind deasupra vina ta cu sange:

Aceea ca Ortodoxia ai iubit.


Avem un rai de sfinti in temniti dati la moarte

Si aruncati in groapa nestiuti;

Dar astazi, dand pamantul la o parte,

Ies moaste sfinte-n zeghe grea de detinuti.


E jertfa lor de veacuri marturia

Ce striga din morminte pan’ la noi

Sa aparam cu ravna Ortodoxia

Si-acest pamant de Sfinti si de Eroi


http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/maicile-la-diaconesti/avem-tara-3590.html

Dependenţa de computer, diagnosticată ca boală psihică

de Cristina Tache

Tot mai mulţi copii petrec ore întregi în faţa calculatorului, iar o parte dintre ei manifestă chiar o dependenţă faţă de această preocupare. Semnele vizibile ale ataşării excesive de calculator sunt: petrecerea unui timp îndelungat în propria cameră, izolarea de familie şi de prieteni, notele mici la şcoală, ignorarea orelor de masă.

Academia Americană de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a introdus dependenţa de calculator în manualele despre boli psihice. Conform unor studii recente, dependenţa apare în principal în cazul celor care încep să se joace pe calculator de la vârste fragede. Psihiatrii afirmă că se confruntă cu tot mai multe cazuri în care copiii se joacă în exces pe calculator, unii ajungând chiar să uite să mănânce, să facă duş sau să doarmă. Cercetătorii susţin că diagnosticarea dependenţei de calculator ca afecţiune psihică ar putea fi un lucru bun, deoarece ar atrage atenţia asupra gravităţii acestui comportament. Excesul înregistrat în cazul jocurilor video poate fi şi simptomul pentru alte afecţiuni precum anxietatea sau depresia.

Calculatorul si internetul si site-urile de socializare....................

Internetul afectează capacitatea creierului, dar şi abilitatea oamenilor de a comunica cu semenii, susţine o cercetătoare din Marea Britanie.

O femeie neurolog susţine că Internetul poate dăuna creierului, afectând modul în care trăiesc şi gândesc oamenii, această problemă fiind 'la fel de importantă ca schimbarea climatică'. Susan Greenfield este de părere că, deşi tehnologia a adus îmbunătăţiri lumii, chiar şi un IQ mai mare, ceea ce sacrifică oamenii care petrec foarte mult timp pe Internet îşi pierd capacitatea empatică. De asemenea, şi capacitatea de învăţare a oamenilor este diminuată, deoarece motoarele de căutare ne dau orice informaţie cu un singur click.

"Calitatea traiului este afectată. Trebuie să recunoaştem că Internetul ne afectează viaţa şi trebuie să stabilim dacă asta e rău sau bine. [...] Fiecare părinte cu care am vorbit până acum este îngrijorat pentru că micuţul petrece mult timp în faţa computerului", a afirmat specialista, conform The Telegraph.

Site-urile sociale dauneaza copiilor, afirma cercetatorii, citati de dailymail.co.uk.

Site-urile care functioneaza pe baza interactiunii dintre utilizatori cauzeaza schimbari alarmante in creierul celor mici. Despre site-uri precum Facebook, Twitter sau Bebo, cercetatorii spun ca au efecte de reducere a capacitatii de concentrare, incurajeaza recompensarea imediata, transformandu-i pe cei care le utilizeaza in persoane egocentrice.

Numerosi parinti se plang din cauza faptului ca adolescentii lor nu pot comunica eficient si nici nu se pot concentra prea bine daca nu se afla in fata computerului. Acestea sunt efectele timpului petrecut in exces pe site-urile sociale, este parerea neurocercetatorului Susan Greenfield.

Informatiile sunt mult mai ingrijoratoare, avand in vedere rezultatele unui studiu efectuat de Broadcaster Audience Research Board, care sustin ca adolescentii petrec in zilele noastre sapte ore si jumatate in fata computerului. Psihologul educational Jane Healy este de parere ca cei mici nu ar trebui lasati sa se joace pe calculator pana la varsta de sapte ani. Cele mai multe jocuri stimuleaza zona "lupta sau fugi" a creierului, in loc sa stimuleze zonele esentiale responsabile pentru gandirea rationala.

Calculatorul este foarte nociv pentru ochi. Iar efectele se resimt in termen scurt si sunt foarte suparatoare. Activitatea la calculator este foarte solicitanta pentru vedere. Din cauza oboselii oculare, viciile de refractie preexistente, chiar si foarte mici, se decompenseaza la persoanele tinere.

In lipsa activitatii la calculator, aceste probleme ar fi putut foarte bine sa nu se declanseze. "De aceea, foarte multe persoane se adreseaza medicului oftalmolog pentru a-si face ochelari la varste la care in mod normal nu ar fi avut nici o problema de vedere", atrage atentia dr. Oana Florescu, medic specialist oftalmolog la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

Oboseala oculara se manifesta prin dureri la nivelul ochilor si mai ales printr-o falsa scadere a vederii la distanta. Adica, pacientii tineri se plang ca nu mai vad la fel de bine la distanta, in schimb dupa o corectie corespunzatoare nu mai resimt aceasta problema. Deci este vorba despre o falsa miopie provocata de activitatea prelungita la calculator. In experienta sa, dr. Oana Florescu a observat ca persoanele cu vicii de refractie cu plus (astigmatismul hipermetropic) se decompenseaza cel mai repede din cauza petrecerii unui timp indelungat in fata calculatorului.

Acesti pacienti au nevoie de ochelari corespunzatori, pentru ca ochiul sa se odihneasca, sa se relaxeze, iar vederea la distanta sa revina la normal.

Incidenta mare a pacientilor cu astfel de probleme, toti relatand ca folosesc foarte mult calculatorul, duce la concluzia ca aceasta activitate este extrem de obositoare pentru ochi, considera dr. Oana Florescu.

Medicul ne asigura totusi ca modificari definitive ale vederii nu produc nici televizorul, nici calculatorul. "Nu apar dioptrii din cauza faptului ca ai stat prea mult in fata ecranului. Ideea este ca problemele pe care o persoana oricum le are devin evidente in momentul in care ochiul oboseste la calculator", apreciaza dr. Oana Florescu.

Persoanele care petrec un timp indelungat la calculator mai acuza senzatia de uscaciune a ochiului. In acest caz exista insa o solutie: lacrimile artificiale.

Inrosirea ochiului de care se mai plang utilizatorii calculatorului este cauzata de viciile de refractie decompensate. In momentul in care ai nevoie de ochelari, inrosirea ochiului iti semnaleaza acest lucru. Este vorba despre o conjunctivita cronica produsa de viciile de refractie.

Distanta optima de privit la televizor este de 5 metri, iar distanta fata de monitorul calculatorului trebuie sa fie mai mare decat cea de citit – 33 de centimetri. Astfel, este indicat sa pastram 80 de centimetri intre noi si ecran atunci cand lucram la calculator. De retinut ca exista lentile de corectie pentru citit care acopera o distanta mai mare de 33 de centimetri, pana la 80 de centimetri-1 metru, astfel incat pacientul are confort atat la citit, cat si la calculator cu aceeasi pereche de ochelari. Aceste lentile nu pot fi insa utilizate de varstnici, care au presbitie (scaderea vederii o data cu inaintarea in varsta). Ei au in continuare nevoie de o pereche de ochelari pentru citit si alta pentru privit la calculator sau la televizor.

Pentru a evita problemele de vedere provocate de calculator, medicul oftalmolog Oana Florescu recomanda in primul rand corectarea viciilor de refractie cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact. In al doilea rand, sunt indicate tratamentele antireflex ale lentilelor. Acum exista o multime de tratamente pentru lentile in scopul unei protectii mai bune a ochilor. De asemenea, este benefica utilizarea ecranelor de protectie pentru monitoare si televizoare. Nu trebuie neglijat programul ordonat de lucru la calculator. Este recomandat sa facem pauze de lucru o data la fiecare ora. Nu stam opt ore in fata monitorului fara intrerupere si apoi ne plangem ca ne dor ochii.

Nu este bine sa ne uitam la televizor intr-o camera intunecata. Pentru a diminua contrastul televizorului, obositor pentru ochi, este bine sa privim cu o veioza aprinsa, ce asigura lumina partiala.

Televizorul este totusi mai putin nociv pentru vedere decat calculatorul. Daca ne uitam la televizor de la o distanta medie de 5 metri, mai mica sau mai mare, in functie de diagonala aparatului, ochiul este relaxat si nu necesita efort de adaptare.

Principala acuzatie adusa televizorului este favorizarea sedentarismului, mai ales in randul copiilor. Tentatia de a petrece ore in sir vizionand diferite programe televizate si de a rontai in acelasi timp duce la obezitate, diabet, boli cardiovasculare precoce etc.

Sursa: Jurnalul National

de -ale omului....

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti aşa primeşti. Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile.

Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău.
Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.
Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..
Dac ă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă- cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă.

Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbiretelefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. Dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele)şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşam, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.
Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.
Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el.
Dependenţa de valorile umane ne va omorî în cet ul cu în cet ul şi spiritul şi sufletul.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă tepărăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit


Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.
Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.
Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.
Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.
&n bsp; Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.
Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge
Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.
Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să în cet eze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform
căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o
persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat.
Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Principala informaţie ereditarăse transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câ mpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă.
Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului,care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. În
timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative.. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu&nb sp;admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul.
Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mame copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei.
Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului.
Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui.
Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte dinkarmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur - vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice înt rucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentrucare omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absolvi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.
Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri.
Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o&nb sp;mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.
Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.
Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi.
Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia,rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu.
Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oamen i insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă.
Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el.
Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite b oli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele.
Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului.Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului.. În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.
Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.

Owl City - Fireflies

Romani de succes-ANASTASIA SOARE

Anastasia Soare este una dintre cele mai cunoscute românce, dar şi una dintre cele mai de succes. Este preferata vedetelor datorita salonului său din Beverly Hills. Anastasia mai este numită la Hollywood "Regina Sprâncenelor".

Cariera :

De 18 ani este plecată din România, iar în tot acest timp a reuşit să strângă o avere de zeci de milioane de dolari numai cu o pensetă. Ea este cosmeticiana la care toate vedetele cele mai importante şi mai bogate ale Hollywood-ului apelează atunci când vine vorba de a le pensa sprâncenele.

Româna s-a născut şi a crescut în Constanţa. Fiind influenţată de spiritul creativ al mamei sale, Victoria Babu, Anastasia a început din ce în ce mai mult să fie interesată de design şi de schiţele artistice. Tot acest talen
t şi l-a fructificat înscriindu-se mai târziu la Facultatea de Arhitectură. La patru ani după absolvirea facultăţii, Anastasia a luat o pauză de patru ani pe care a dedicat-o soţului şi fiicei sale.

În tot acest timp, a luat mai multe cursuri de cosmetică şi de estetică. Din dorinţa de a avea un trai mai bun, soţul acesteia a decis să emigreze în Statele Unite ale Americii, iar la doi ani de la plecarea sa, soţia şi fiica lui l-au urmat.

Ajunsă în America, la numai şase luni a reuşit să îşi găsească o slujbă la un mic salon cosmetic din Melrose Place unde făcea tratamente faciale şi epilări cu ceară. Aici salariul său era de 2.000 de dolari pe lună, reuşind să îşi câştige o numeroasă clientelă selectă.

Prima sa clientă faimoasă pe care a avut-o a fost Talisa Soto care, fiind atât de încântată de tratamentele oferite de Anastasia, le-a adus şi pe prietenele sale- Cindy Crawford şi Stephanie Seymour care au fost la fel de încântate. Treptat, Anastasia a ajut curajul de a-şi întreba clientele dacă nu doresc să le şi aranjeze sprâncenele, garantându-le o transformare spectaculoasă a feţei în numai 10 minute. Rezultatul pensatului a fost unul mai mult decât spectaculos.

După doi ani, Anastasia a luat decizia să îşi deschidă singură un salon. Iar această decizie a fost cât se poate de inspirată. Faima tratamentelor sale, dar mai ales a pensatului său ajunsese la urechile tuturor vedetelor.

Aşa că, într-un timp foarte scurt, printre clientele salonului său se numărau nume mari ca Madonna, Avril Lavigne, Kelly Osbourne, Brittany Murphy, Jennifer Lopez, Renee Zellweger, Debra Messing, Oprah Winfrey, Helen Hunt, Kim Cattrall, Reese Witherspoon, Julianna Margulies, Claudia Schiffer, Naomi Campbell, Kate Capshaw, Rita Wilson, Jada Pinkett Smith, Lauren Holly, Christine Lahti, Lucy Liu, Portia De Rossi, Lara Flynn Boyle, Chloe Sevigny, Melissa Etheridge, Debi Mazar, Elle MacPherson, Jamie Lee Curtis, Garcelle Beauvais, Kirstie Alley, Lisa Marie Presley, Penelope Cruz si Sharon Stone.

De ce ne place Anastasia Soare?

Anastasia Soare este vazuta ca o eroina de catre poporul roman deoarece ea a plecat in America pentru o viata mai buna. Ne place de ea pentru ca ea dat dovada de inteligenta si multa putere de munca.

De ce este Anastasia Soare faimoasa?

Anastasia Soare este faimoasa pentru ca a plecat din Romania in America unde si-a pornit propria afacere iar acum lucreaza cu personalitati precum Madonna, Naomi Campbell, Claudia Schiffer si multe alte vedete.

Pe scurt despre Anastasia Soare:

Nume: Anastasia Soare
Locul nasterii: Constanta, Romania
Parinti: Mama, Victoria Babu
Culoarea ochilor: Caprui
Culoarea parului: Bruneta
Nationalitate: Americana
Sot: Divortata
Copii: O fata
Ocupatie: Cosmeticiana
Studii: Facultatea de Arhitectura, cursuri de cosmetica


“Regina Sprancenelor”, a inaugurat vineri primul salon din Romania care ii poarta numele. Acesta se afla in cadrul Radisson Blu Hotel din Bucuresti iar pentru programari puteti suna la numarul de telefon: 0755.747.339. Pretul unei sedinte (ce include forma + pensat) costa aproximativ 150 de lei.

De ce purtam verigheta pe al patrulea deget...

Chinezii au o explicatie foarte frumoasa. Se crede ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din viata ta. Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul – fratii, mijlociul – pe tine insuti, inelarul reprezinta sufletul pereche si degetul mic – copiii.

Acum aseaza-ti degetele ca in poza de mai sus. Pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete.



Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea pentru ca copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sufletelor pereche este sa ramana impreuna pentru toata viata.

Sfantul Varsanufie de la Optina despre vremurile din urma si realitatile eshatologice:



* In Apocalipsa scrie: “Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia“. Si fiindca asa s-a scris, cu siguranta asa va fi, caci cuvintele Scripturilor sunt cuvintele Sfantului Duh. Totusi, ce inseamna aceasta fericire? Unii, care nu inteleg mai nimic din cele ce spune Scriptura, deznadajduiesc, cu toate ca stiu ca studiul cuvintelor dumnezeiesti da mangaiere. Ar face mai bine daca ar spune: “Ceea ce pentru noi este de neinteles acum, vom intelege mai tarziu, cand va veni vremea despre care ne spune Scriptura“. Spuneti-mi, unde se mai citeste azi Apocalipsa? Aproape numai in manastiri, in scolile teologice si in seminarii, iar in lume, foarte rar. Nimeni… Este dovedit ca cel ce citeste Apocalipsa, cand va ajunge acolo unde se spune despre sfarsitul lumii, va fi cu adevarat fericit, deoarece va intelege ceva din cele ce se vor petrece atunci si va incepe sa se pregateasca. Iar in cele pe care le descrie Apocalipsa va vedea toate intamplarile contemporane.
* Toata lumea se afla sub influenta unei puteri care stapaneste mintea, vointa si toate puterile sufletului. Si aceasta putere este vicleana, pentru ca izvorul ei este diavolul, iar uneltele lui sunt oamenii vicleni. Prin ei lucreaza Antihrist si inaintemergatorii lui. Apostolul spune: “Pentru aceea, Dumnezeu i-a predat duhului amagirii, al inselarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului“. Ceva intunecat si infricosator vine peste lume. Omul va ramane mai mult sau mai putin sub stapanirea lui si cu cat puterea celui viclean il are mai mult (pe om) in stapanirea sa, cu atat omul va fi mai putin constient de ceea ce face.
* Acum, in Biserica, nu avem profetii clare, dar avem totusi semnele timpului. Semnele acestea se vad clar numai de aceia care au “mintea lui Hristos“. Lor, toate le sunt descoperite in chip deslusit. Antihrist vine in lume si totusi lumea nu crede aceasta. De aici, din manastire, mrejele diavolului se vad mai bine. Aici ochii se deschid, iar in lume ei se inchid. Multumiti Domnului ca ati plecat din lume!
* In lume, cu tulburarea si obisnuintele ei, este foarte greu sa se mantuiasca cineva; si mai ales cand nu vrea sa asculte glasul Bisericii. Este greu sa se mantuiasca cineva cand traieste intr-o societate stricata. In Sfanta Scriptura citim: “Cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel nevinovat, nevinovat vei fi. Cu cel ales, ales vei fi. Si cu cel indaratnic, Te vei indaratnici“. Patimile exercita o influenta vatamatoare asupra trupului si sufletului. Citind in manastire pe Sfintii Parinti, pentru prima data am inteles ca patimile sunt atat de molipsitoare, asa cum sunt cele mai contagioase boli.
* Acum crestinismul este urat peste tot, pentru ca ii impiedica (pe oameni) sa traiasca cum vor, sa pacatuiasca nestingheriti. Noua generatie se dizolva, se strica, putrezeste. Vor sa traiasca fara Dumnezeu si urmarile sunt evidente.
* Stiti ca acolo unde exista Biserici si manastiri si, in general, locuri de inchinare, in vechime erau temple pagane. Adesea citim in Vietile Sfintilor ca, acolo unde la inceput era un templu, mai apoi se zidea o biserica. Adica Dumnezeu a facut de rusine pe diavol. Dar in vremurile din urma, bisericile se vor darama si in locul lor se vor construi temple pagane. Manastirile vor suferi prigoane grele si multe mahniri. Adevaratii crestini vor gasi refugiu in micutele biserici. Eu nu voi ajunge sa traiesc acele zile, dar voi veti trai. Veti merge la manastiri, care atunci vor suferi multe prigoane si lipsuri.
* Sa cititi acum Biblia, caci va veni vremea cand nu veti mai avea posibilitatea sa o cititi. Veti dori sa o cititi, dar nu va mai fi timp. Cititi de fiecare data cand vi se iveste ocazia, caci altfel va veti cai si mahni ca n-ati citit atunci mai mult. Prin citire vi se va intari vointa.
* Mahnirile monahilor vremurilor din urma vor fi foarte “subtiri”, caci daca le va privi cineva la suprafata, nici nu le va putea numi mahniri. Totusi ele sunt niste viclenii ale vrajmasului. Chinurile trupesti, aspre si brutale pricinuiesc crestinului o ravna inflacarata spre acceptarea lor. Vrajmasul insa a lasat acum chinurile aspre si le prefera pe cele mici si subtiri, dar care lucreaza mai eficace. Acestea nu aprind in inima ravna pentru marturisire, ci dimpotriva, tin pe om intr-o stare in care nu stie ce sa faca, intr-o ameteala duhovniceasca de ganduri. Ele (ispitele) biruiesc cu incetul puterile lui slabind cu totul rezistenta lui duhovniceasca si ducandu-l la DEZNADEJDE si la NEHOTARARE. Si astfel il arunca in pierzare, il fac salas al patimilor, deoarece il gasesc bolind de mahnire si de descurajare. Iar acest lucru este dovedit prin faptul ca monahii vremurilor din urma asteapta sa le vina o vreme mai buna, ca sa se nevoiasca asa cum trebuie. “Vom posti si ne vom ruga, spun ei, atunci cand se vor crea conditii potrivite“. Dar Domnul ne-a fagaduit ca ne va ierta pacatele daca ne pocaim, iar nu ca vom trai si maine. De aceea, este absolut necesar ca in oricare din situatii, bune sau rele, sa pazim poruncile si datoriile noastre, fara sa uitam vreodata cuvintele: “Iata, acum este vremea potrivita, iata, acum este vremea mantuirii“.
* Veti trai si veti vedea. Va veni vremea cand vor incepe iarasi sa fie chinuiti crestinii. – Si acum sunt chinuiti, dar nu atat de salbatic. – Nu. Eu nu vorbesc de acest fel de chinuri. Vorbesc de chinurile asemanatoare celor din primele veacuri.
* Chinuri de nedescris ii asteapta pe pacatosi in iad, asa cum pe cei drepti ii asteapta o fericire de negrait! “Ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit“. Cuvintele acestea ale Apostolului se potrivesc si pentru chinuri si pentru fericire. Noi ne gandim uneori cu foarte multa usurinta [usuratate, n.n.] la pedepsele din iad si de aceea le uitam. In lume ele nu sunt primite deloc. Diavolul ne aduce gandul ca nu exista nici diavol, nici iad. Totusi, Sfintii Parinti ne spun ca o pregustare a gheenei se face inca de pe pamant, precum si a fericirii vesnice. Pacatosii incep sa simta pedeapsa iadului, iar dreptii, bucuria raiului, dar cu deosebirea ca amandoua vor fi cu neasemanare mai mari in viata viitoare. Nu incape indoiala ca exista iad si-si va face si lucrarea sa. Sufletele dreptilor si ale pacatosilor vor fi si atunci imbracate in trup, insa acel trup nu va fi asa greoi, ci mai subtire si mai induhovnicit. Dar toate acestea se vor face mai inainte de Judecata. Dupa Judecata, nimeni nu stie ce va fi. Nici chiar ingerii. Aceasta este taina lui Dumnezeu. Toate cele pe care le invata Biserica sunt adevarate, precum si invatatura ca dupa moarte sunt chinuri. Dupa marturia Sfintilor Parinti, Judecata se va face la miezul noptii. Ceasul acela va veni pe neasteptate pentru toti cei ce traiesc pe pamant, intocmai ca un fur.
* In Rai nu vom intra datorita ostenelii si faptelor bune, ci pentru harul si vrednicia Jertfei rascumparatoare a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos. Faptele noastre bune, pazirea poruncilor Evangheliei sunt necesare doar ca o marturisire a dragostei noastre fata de Hristos. Fara dragostea fata de Hristos nu putem dobandi fericirea, nici Raiul.
* Mult timp n-am putut intelege cuvintele Psalmistului “Glasul Domnului, cel ce varsa para focului” (Ps. 28, 7). Apoi am inteles ca flacara, care pe pamant are si foc si lumina, dincolo se imparte intre rai si iad, astfel: LUMINA se afla in RAI si desfateaza pe cei drepti. In timp ce FOCUL, fara lumina, se afla in IAD si arde pe pacatosi. Scriptura spune: flacara din abisul iadului este in intuneric si pacatosii nu se vad unul pe altul. Doamne miluieste-ne si ne mantuieste! Pedepseste-ma, Doamne, cum vrei, numai miluieste-ma!
* Nu spun nimanui, nici nu arat spre lauda mea ca frica chinurilor iadului este mereu in mintea mea, ci o folosesc numai pentru a ma smeri. Si cat ma smereste acest simtamant al fricii! Inteleptii epocii noastre nu vor sa creada ca exista iad. Sa ne ridicam si sa facem o rugaciune ca Domnul sa ne izbaveasca de focul iadului! Si sa-I multumim ca suntem aici. Fie ca toata viata noastra sa fie o multumire ca Domnul ne-a povatuit aici. Desigur, locul singur nu mantuieste, dar cel putin stim ca ne aflam in corabie… (…) Vom trai zile infricosatoare, dar harul Domnului ne va acoperi.
* In primele veacuri ale crestinismului, ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos se impartaseau in fiecare zi si traiau o viata ingereasca. In fiecare clipa erau gata sa stea inaintea fetei Domnului. Si aceasta pentru ca atunci niciun crestin nu era in siguranta. Deseori se intampla ca un crestin sa se impartaseasca dimineata, iar dupa-amiaza sa fie prins si dus la Colosseum. Traind astfel intr-o permanenta primejdie, crestinii isi pironeau privirea numai asupra trairii lor duhovnicesti si traiau o viata curata si sfanta. Dar primele veacuri au trecut. Persecutiile din partea necredinciosilor au incetat. Permanenta primejdie a disparut. Dupa aceasta crestinii au inceput sa se impartaseasca o data pe saptamana. Si apoi, o data pe luna. Si in continuare Dumnezeiasca Impartasanie s-a redus la o data pe an. In Schitul nostru se tine tipicul Sfantului Munte. L-au randuit sfintii batrani si l-au predat monahilor spre neintrerupta lor zidire duhovniceasca. Asadar, in Schitul nostru se tine urmatoarea regula: toti monahii se impartasesc de cinci ori pe an. Si numai cu binecuvantare se mai impartasi si alta data. Ne-am obisnuit atat de mult cu aceasta, incat, daca cineva se impartaseste si intr-o alta zi oarecare, atrage atentia tuturor celorlalti:
*

- Ce inseamna aceasta? Parintele Ieronim s-a impartasit si azi? Intreaba un monah pe altul. – I-a dat binecuvantare staretul. – Dar de ce? – I-a aparut satana in chip simtit si bietul de el a slabit de frica. – A… Asa?

(din: Staretul Varsanufie de la Optina, “Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”, Editura Egumenita, 2003)