Părintele PAISIE DUHOVNICUL

Volum de ziceri, apoftegme si relatări editat de Părintele Ioanichie Bălan si apărut la Editura Trinitas (Colectia "Credintă si cultură" nr.1), în 1993

†

Din scrisorile Părintelui Paisie către ucenicii săi călugări şi mireni

Ascultarea este scară la cer. Să faci ascultare cu dragoste, nu de silă, ci din milă. Să ai milă de bolnavi si Dumnezeu va avea milă si de noi.
Doamne ajută, că Hristos a înviat si pe noi ne va învia!

* * *

Iubitoare de Hristos, fiica si sora G.

Având ocazie, vă trimit câteva rânduri, prin care aş vrea să vă mai împrospătez si să vă asigur sfânta mântuire.
Dragul tatei, răbdare, răbdare, răbdare. Dar răbdare, nu cu noduri; ci răbdare si îndelungă răbdare cu dragoste. Ca dacă ai dragoste, dragostea le rabdă pe toate pentru Domnul, pentru mântuirea ta. Să nu zici că această ascultare îmi este dată ca o pedeapsă, fie ea si pedeapsă, sau ca o răzbunare. Dar să stii că şi sfinţii au pătimit, dar dacă au pătimit cu dragoste, s-au încununat.
Aşadar, scopul se întreabă. Pentru ce faci un lucru? Vrei să câstigi ceva lucruri sau bani? Nu! Ci, vrei să te mântuiesti. Atunci sigur te mântuiesti, dacă ai răbdare. Stiu, că am gustat si eu din toate câte oleacă. Stiu, că mai multă răbdare îi trebuie celui ce face bine, căci pe cine fericeste Domnul mai mult? Iată ce zice: "Că am fost flămând si bolnav si m-aţi îngrijit". Asta o cere Domnul la dreapta judecată!
Aşadar, din partea mea îti doresc să fii sănătoasă, să faci ascultare, dar să o faci cu dragoste. Că daca o vei face cu dragoste, ai plată de la Domnul si treaba iese bine...
N-am avut ocazie să stiu dacă te-ai marturisit, că trebuia de doua ori să te împărtăsesti în post. Iar cu marturisirea, mai des. Nu îndelunga, că te iau ispitele înainte si o pătesti. Să te mărturisesti la un duhovnic care te ascultă si te crede...Să nu te jelui la toate, ca nu te folosesti. Să stai la obşte să nu te ademenească careva, că se iveşte ura si ambiţia. Să nu ai încredere în oricine, că nu ştii cum scapi o vorbă, şi atunci ai de lucru. Să te împaci cu maicile, să le iubeşti ca să te iubească si dacă te necăjeşte cineva să rabzi cu dragoste. De ele atârnă mântuirea ta.
...
Aşadar, dacă vei fi mulţumită, Dumnezeu îti va da sănătate şi putere să rabzi toate...

* * *

Nu v-am uitat şi doresc să fiţi cuminţi, sănătoase şi ascultătoare. Iar dacă Domnul vă iubeste si vă rânduieşte câte oleacă de încredere, adică boală, să vă dea Domnul răbdare cu dragoste, că prin răbdare se câstigă tot raiul.
...Patul bolnavului este blagoslovit si sfinţit prin răbdare. Nu uita că Domnul, pe cine iubeşte, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape de El.
Să ne bucurăm si să mulţumim bunului si înduratului Dumnezeu pentru toate.
De frica bolii si a altor încercari "nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu!"

* * *

Scrisoare adresată unei calugarite bolnave

Domnul să-ţi dea sănătate si răbdare cu bucurie in boală, căci pe cât trupul se topeşte, pe atât sufletul se imputerniceşte şi se curăţeşte de toate păcatele.
Deocamdată vă dorim răbdare cu bucurie şi după aceea pace sufletească şi bucurie duhovnicească.
Să te simţi totdeauna în braţele Maicii Domnului şi vei vedea ce mare pace vei avea. Noi suntem încă pe loc şi ne rugăm pentru pacea a toată lumea şi pentru sănătatea fraţiei tale...

* * *

...Să te laşi în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea să facă o oală mai de preţ, o dă de două-trei ori prin foc, o căleşte şi o ciupeşte până se face după plăcerea lui.
Aşa si frăţia ta, nu vei pleca la Domnul până ce nu vei fi gata. Nu va mai fi nevoie de o oarecare pregătire mai sigură. ...Iar frăţia ta să faci închinăciuni cât de mici, pe cât poţi, că de la cei bolnavi nu cere Domnul canon, ci să rabde boala cu mulţumire, fără de cârtire.
Aşadar, să fii în pace, să nu te oboseşti, şi când şi unde va fi voia lui Dumnezeu, ne vom vedea. Apa trece şi pietrele rămân. Ispitele vin şi se înlocuiesc unele pe altele până la ultima răsuflare.
Şi după ce vom trece noi dincolo, nici în urmă n-o să ne uităm.
Acolo e lumină lină, luna e întotdeauna plină
Soarele nu asfinţeşte, iar clima nu se răceşte.
Păsările-acolo cântă frumos şi laudă pe Domnul Hristos.
Îngerii neâncetat slavoslovesc, cântând slavă Împăratului ceresc.
Iar Măicuţa Domnului stă de-a dreapta Fiului.
Acolo să dorim să fim, în vecii vecilor.
Amin!
Iar până atunci trebuie răbdare, cât putem duce în spinare!

* * *

Oriunde vei fi, să ai grijă şi să-ţi împlineşti datoria. Că făgăduinţa dată la Botez, ca şi la călugărie, este dată, înaintea lui Dumnezeu şi ni se va cere în ziua judecăţii.
- Dragul tatei, lasă-te în grija lui Dumnezeu!
- Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştele! Putem spune că suntem egali cu cei ce nu cred în Înviere.
- Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi ale altora slăbiciuni, ci numai şi numai păcatele voastre...
- Dacă vrei să ai pace, să cauţi şi pacea altora...
- Dragul meu, nu te lăuda că eşti călugăr, nici că eşti ucenicul lui Paisie, că bate la ochi şi se vede cât de colo că te mândreşti!
Dacă te vei potrivi gândurilor şi nu le vei mărturisi, nu vei ajunge bine. Ia seama ce gândeşti, ia seama ce vorbeşti şi ia seama ce faci, că vrăjmaşul nu doarme...
Să fiţi cuminţi măcar de azi înainte!
Nici odată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte. Ci să vezi şi să nu vezi; să auzi şi să nu auzi. Să ceri iertare de la care crezi că i-ai supărat şi să ierţi din inimă pe toţi, să nu ai vrăjmaş pe nimeni.
- Curăţeşte-ţi mintea şi inima de toată răutatea.
- Caută-ţi pacea cu toţi vecinii şi nu pierde legătura cu Domnul şi cu Măicuţa Lui.
- La supărări şi ispite ai nevoie să te mai descarci la duhovnic, dar numai şi numai de boala ta, de slăbiciunea ta să vorbeşti.
- Caută-ţi pacea şi fii în pace, că toate trec ca apa şi vin altele, că aşa e viaţa.
- Să fii cuminte şi nu lăsa rugăciunea.

* * *

Ultima scrisoare a parintelui Paisie scrisă cu doi ani înainte de obştescul său sfârşit si adresată tuturor ucenicilor săi:

1988
Sărbători fericite, la multi ani cu sănătate si răbdare, răbdare, răbdare în toate. Răbdare în boală, răbdare în ocară, răbdare cu mulţumire, pentru scumpa mântuire!
Neâncetat să vă rugati si de v-a supărat cineva, să iertaţi. Iar de aţi supărat pe cineva, cereţi iertare si cu drag să faceţi ascultare, căci ascultarea silită, nu este bine primită.
Si aşa că trece viaţa, vrei, nu vrei, si mâine, poimâine să ne întâlnim cu totii, colo sus în Rai.

* * *

...Dumnezeu pe cine iubeşte, îl ţine aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea şi înşelăciunea lumii să-i câştige sufletul. Aşadar, suntem datori să primim cu dragoste aceste încercări si să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate.
Să ne rugăm să ne dea Dumnezeu răbdare, că "cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui".
Iar ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin pentru încercare si pentru a ne ţine pe calea smereniei. Numai să cunoaştem slăbiciunea noastră, să ne rugăm si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"...
Că vin si fără voia noastra, de la trup, de la lume si de la diavol. Aşa că, orideunde vin, noi suntem datori să ne rugăm, strigând: "Doamne ajută!" Însă pentru a ne uşura de ele, este nevoie să ne mărturisim.
Aceasta ne duce la smerenie.
Această rugăciune scurtă ne ajută la toate faptele cele bune, că Domnul a zis: "Fără de mine nu puteţi face nimic!". Să cerem ajutor de la Domnul si să ne lăsăm în voia Lui.
Cu toată dragostea,
Paisie.

* * *

Sfaturi şi cuvinte duhovniceşti ale Părintelui Paisie, adunate şi povestite din memoria verbală a ucenicilor

După evenimentele grele din decembrie 1989, auzind bătrânul, a zis: "Aceasta este un semn mare că s-a luat pacea de pe pământ. Căci s-a zdrobit capul şarpelui, dar veninul lui a rămas şi s-a răspândit în toată lumea prin coada lui".

* * *

Fiind secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: "Nu plouă, părinte, este secetă mare!". Iar el răspundea: "Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"
După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: "Părinte Paisie, plouă afară!". Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: "Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!"

* * *

Odată au venit la batrânul câţiva călugări din altă mănăstire şi i-au cerut cuvânt de mântuire. Iar el, suspinând încet, le-a zis:
Prima grijă, să aveţi mintea trează întotdeauna la cele ce aţi făgăduit în faţa lui Dumnezeu la călugărie. Apoi să nu vă tulburaţi mintea cu băuturi şi cu mâncăruri alese. Apoi, feriţi-vă de vorbirea multă, mai ales de vorbirea şi prietenia cu femei şi umblatul pe drumuri fără rost, că ieşirea deasă din mănăstire duce la răceală sufletească.

* * *

Ucenicul său de chilie era într-o zi tulburat de unele ispite şi i-a spus aceasta Părintelui Paisie. Iar el a răspuns:
- Cu ce ai supărat pe Domnul şi pe Maica Domnului? Sau poate ai întristat pe cineva, ai clevetit sau nu ai făcut ascultare cu dragoste? Că bunul Dumnezeu vede toate şi caută la inimă, El caută la dragostea şi la mila pe care o avem şi noi faţă de alţii.
Gândindu-se ucenicul la cuvintele părintelui, şi-a dat seama că el e supărat pe Domnul şi din această cauză au venit aceste ispite grele asupra lui.

* * *

Părintele Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, şi aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga şi plângea, zicând în taină: "Iar am supărat pe Dumnezeu!" apoi striga încet cu lacrimi: "Iartă-mă, Doamne că mult Te-am supărat! Măicuţa Domnului, nu mă lăsa că nu mai am nici o putere! Încotro s-apuc şi unde să mă duc? Te aştept, Iisuse bun, Te aştept aici, plângând în drum!..."
Ucenicul văzând durerea părintelui, plângea şi el de mila lui. Dar bătrânul nu ştia că este în chilie. Apoi iar se însenina la faţă, se însemna de trei ori cu Sfânta Cruce, îşi ştergea lacrimile cu un prosop şi continua să se roage în taină cu rugăciunea inimii, clătinându-şi uşor capul între perne.

* * *

A venit odată un stareţ la bătrânul să-i ceară sfat, căci avea câţiva fraţi care îi făceau tulburare şi voia să-i pună la canon sau să-i trimită acasă.
Auzind aceasta Părintele Paisie, şi-a aşezat mâinile cruciş la piept şi, suspinând, i-a zis cu blândeţe:
- Părinte stareţ, nu aşa! Ci cu pace, cu pace! Că aşa strigăm cu mâinile la cer, când ne rugăm la orice ectenie sau cerere. Cu pace, părinte, că eşti păstor şi păstorul "îşi pune sufletul pentru oi". Şi mai bune şi mai slabe, toate sunt din turma sfinţiei tale, toţi au suflet şi au nevoie de mântuire. Apoi de toţi vei da seamă în ziua judecăţii!
Când îi primeşti în mănăstire, încearcă-i cu ascultările dacă sunt buni sau nu. Nu-i călugări aşa, şi pe urmă să-i trimiţi în lume. Când vei fi întrebat de fiecare suflet şi de cel mai mic frate. Fii cu blândeţe şi cu milă şi caută pacea şi liniştea şi a lor şi a sfinţiei tale. Mai lasă-i la biserică că toţi trebuie să ne mântuim. Fii cu dragoste şi fă pace acum când poţi , că tare este greu la urmă când te mustră conştiinţa şi când nu mai poţi face nimic! Că timpul trece şi nu-l mai găsim. Mă uit la mine, câtă mustrare de conştiinţă am, dar nu mai am nici o putere să mai adun pe cei ce i-am smintit şi i-am supărat. Tare mare durere aduce mustrarea conştiinţei. Părinte, să luăm aminte că avem mare răspundere de sufletele pe care le-am adunat să se mântuiască. să nu ne judece că nu i-am povăţuit; apoi să ştie de păcat. Că păstorul bun face şi oile bune şi le păzeşte de lupi şi le dă Stăpânului sănătoase şi toate la număr. Iar păstorul rău şi pe cele bune le face rele!

Slava Tie, Dumnezeule in veci!