Tu esti Mangaietorul meu si cel mai credincios prieten in toate...

Doamne care este incredrea pe care o am eu in viata aceasta ,sau care este mangaierea mea cea mai mare dintre toate cate vad sub cer? Oare nu Tu, Doamne Dumnezeul meu, a carui milostivire nu are margini? Unde m-am simtit eu bine fara de Tine? Sau cand am putut sa ma simt rau alaturi de Tine? Vreau mai bine sa fiu sarac pentru Tine,decat sa fiu bogat sau fara de Tine....Imi place mai degraba sa fiu ratacitor cu Tine pe pamant, decat sa am cerul dar fara de Tine. Unde esti Tu, acolo e cerul, iar moartea si iadul sunt acolo unde nu esti Tu. Tu esti dorul meu si pentru aceea trebuie sa suspin dupa Tine, sa Te chem si sa ma rog Tie fierbinte. In sfarsit,nu pot sa ma incred deplin in nimeni care sa-mi dea ajutor la timp cuvenit in necazuri... Tu esti nadejdea si increderea mea, Tu esti Mangaietorul meu si cel mai credincios prieten in toate... ,,Toti cauta treburile lor,,..insa numai Tu cauti mantuirea si desavarsirea mea si toate le intorci spre binele meu.Chiar cand ma pui in fata ispitelor si a impotrivirilor, Tu randuiesti toate acestea spre folosul meu. Tu care obisnuiesti sa incerci intr-o mie de feluri pe iubitii Tai...In aceste incercari, Tu trebuie sa fii laudat nu mai putin decat daca m-ai coplesi cu mangaieri ceresti. In Tine imi pun toata nadejdea si scaparea mea, Tie iti las toata mahnirea si stramtorarea mea, fiindca socotesc ca tot ceea ce vad in afara de Tine e slab si nestatornic. Nu-mi vor folosi numerosii prieteni si nu ma vor putea ajuta puternicii sprijinitori...nu vor putea da un raspuns folositor nici sfetnicii cei intelepti, nu ma vor mangaia nici cartile invatatorilor,nici vreo oarecare comoara pretioasa nu ma va scapa, nici un loc tainic si placut nu ma va putea apara, daca Tu insuti nu esti de fata, nu ma ajuti, nu ma intaresti, nu ma mangai, nu ma inveti si nu ma pazesti...
Toate cate se par ca aduc pace si fericire nu sunt de nici un pret, daca lipsesti Tu, si nu dau intr-adevar nici o fericire. Tu esti asadar,coroana tuturor bunatatilor, Tu esti maretia vietii, adancul intelepciunii graiului si nadejdea in Tine, mai presus de toate,este cea mai tare mangaiere a slujitorilor Tai. Spre Tine cauta ochii mei, Tie ma incredintez Dumnezeul meu, Parinte al indurarilor. Binecuvinteaza si sfinteste inima mea cu cereasca binecuvantare, ca sa fie locas sfant al Tau si salas al vesnicei Tale mariri si nimic sa nu se gaseasca in templul dumnezeirii Tale care sa supere ochii bunatatii Tale. Cauta spre mine, dupa marirea bunatatii Tale si dupa multimea indurarilor Tale si asculta rugaciunea sarmanului Tau slujitor,surghinuit departe, in latura umbrei mortii...Apara si pazeste inima robului Tau, intre atatea primejdii ale vietii trecatoare si insotit de harul Tau indreapta-ma pe drumul pacii ,spre patria luminii nepieritoare, amin...