Mănăstirea Sinaia este un așezământ ortodox din Sinaia, județul Prahova.

Pentru pelerinii care vin să viziteze Perla Carpaților, stațiunea montană Sinaia, trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia. Mănăstirea Sinaia, supranumită 'Catedrala Carpaților', situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino care împreună cu mama sa, Elena și cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret, etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mânăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de cea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească, să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria, o mânăstire care să poarte numele Muntelui Sinai și aceasta este Mânăstirea Sinaia. Importanța Muntelui Sinai ține de istorie și tradiția biblică, aici Moise primind tablele legii cu cele zece porunci.

Biserica veche a Mănăstirii Sinaia

La început mânăstirea a fost construită să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul a crescut fiind necesară construirea unei alte biserici mai mare și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi curtea nouă), au fost realizate între anii 1842-1846, prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mânăstirea Sinaia va cunoaște numeroase invazii turcești și austriece, care vor distruge parțial mânăstirea.

Dar pelerinul care ajunge la Mânăstirea Sinaia, nu găsește aici doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stilul brâncovenesc, arhitectură caracteristică Țării Românești, stil ce poartă numele Domnitorului Constantin Brâncoveanu (martirizat, la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar, etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din: pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei pe cea de a patra sub forma unei camere deschise susținută de coloane, pridvorul.

Deosebit de important este portalul bisericii care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino, vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.

Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina, (ocrotitoarea mânăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul Mânăstirii, Mihail Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind adoptați), de prima și a doua soție, precum și de alți membri ai familiei Cantacuzino, începând cu Neagoe Basarab (1512-1521), apoi Radu Șerban, Constantin Șerban, Constantin Cantacuzino, domnitorul Șerban Cantacuzino (pictat cu o coroană pe cap și cu crucea în mână ca cel carte a trecut deja la cele sfinte), și alții. De remarcat că pictorul Pârvu Mutu Zugravul, în maiestria lui a reușit să transmită cu multă fidelitate mesajul fondatorului, acela al milei creștine (în aproape toate scenele iconografice personajele sunt pictate cu mâna întinsă). Într-un document al epocii, Mihail Cantacuzino consemna: Iubește și miluiește pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav și sărac și adăpostește în casa ta pe cel oropsit. Să nu uităm că el este cel care a construit primul spital în Țara Românească - Spitalul Colțea, în București, și că toată viața sa a încurajat operele caritabile.

Dintre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino mai amintim: Biserica și spitalul Colțea, Biserica Fundenii Doamnei din București, Schitul Titireciu din Oltenia, o biserică la Râmnicu Sărat, etc. Mânăstirea Sinaia are de asemenea un frumos paraclis, care datează din aceeași perioadă - 1695. Paraclisul este o mică biserică, o capelă, specifică mânăstirilor și reședințelor episcopale sau mitropolitane unde se desfășoară slujbe zilnice. Arhitectura sa joasă, precum și pictura sa originală înnegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale creștinismului. În cea ce privește mesajul dogmatic și istoric al picturii se cuvine menționată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde, asemenea unor clișee de film, avem prezentate ultimele momente din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos:

* Trădarea lui Iuda;

* Prinderea lui Isus în Grădina Ghetsimani;

* Judecata lui Isus de către cei doi judecători ai Sinedriului evreiesc, Ana și Caiafa;

* Judecarea și condamnarea la moarte de către guvernatorul roman Pontiu Pilat;

* Biciuirea;

* Drumul Crucii către Golgota Răstignirii;

* Răstignirea între cei doi tâlhari.

Sarcofagul lui Take Ionescu la Mănăstirea Sinaia

Tot în curtea vechii mânăstiri, lângă paraclis, se găsește cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, și care a avut un rol foarte important în unirea țărilor române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mânăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mânăstirea unde s-a însănătoșit. Alături de sarcofagul său se găsește bustul celei de-a doua soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian Roscitano, la Roma în septembrie 1926. Așezată în incinta nouă și închinată Sfintei Treimi, Biserica mare a fost construită din piatră și cărămidă între anii 1842-1846 prin străduința călugărilor care locuiau aici.

Deteriorată de mai multe ori, ea a fost parțial reconstruită între anii 1893-1903 și renovată complet după planul arhitectului George Mandrea.

Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner.

Acesta a realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase românești, o biserică cu ziduri groase și contraforți puternici, caracteristice mânăstirilor din Moldova pe care a grefat elementele specifice ale stilului brâncovenesc din Țara Românească. Un brâu de ceramică smălțuită de culoare verde, format din trei linii răsucite din loc în loc, înconjoară exteriorul bisericii; este simbolul unității Sfintei Treimi într-un singur Dumnezeu, precum și a celor trei principate românești, Transilvania, Moldova și Țara Românească, unite într-o singură țară: România. Tabloul votiv din biserica mare ne prezintă cinci personaje: Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian care a resfințit biserica în 1903, Regele Carol I reprezentat în costum de ofițer, mâna stângă sprijinind-o pe o coloana de piatră căreia îi lipsește un colț (aluzie la regatul României de unde lipseau Bucovina, Basarabia și Transilvania), Regina Elisabeta (cu pseudonimul de poet Carmen Silva), ținând de mână pe Principesa Maria (singurul lor copil mort la o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind Spătarul Mihail Cantacuzino. În biserică avem una din cele mai remarcabile piese din Mânăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Execuția a durat trei ani (1897-1900) și este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu), și cel al reginei Elisabeta având încrustate inițialele E.D. (Elisabeta Doamna). Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mânăstirii Sinaia a fost înzestrată cu energie electrică, fiind prima biserică și mânăstire ortodoxă din România care a fost electrificată. Familia regală a locuit în timpul vacanțelor la Sinaia, la mânăstire o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mânăstirii s-au amenajat în aceste spații (vechi reședințe regale) un muzeu religios care funcționează și astăzi și care a fost primul muzeu religios românesc. Muzeul mânăstirii conține obiecte de cult, prima Biblie tradusă și tipărită în română la București (prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688) și o superbă colecție de icoane.

Pentru cei pasionați de arta religioasă menționăm că la Mânăstirea Sinaia se găsesc cinci tipuri de cruci: crucea lui Ștefan cel Mare (care se găsește pe cupola vechii biserici), crucea grecească (cu brațe egale și care se găsește deasupra intrării în biserica mare), crucea latină (cu brațe inegale pe turnurile pronaosului marii biserici), crucea slavă (de inspirație barocă, cu mai multe brațe orizontale, pe cupola centrală a marii biserici) și soarele înscris într-o cruce latină (pe turnul clopotniței). În ciuda faptului că Mânăstirea Sinaia este rezultatul unei evoluții de trei secole, ea păstrează totuși o unitate remarcabilă. Fiind prima construcție în această zonă, ea reprezintă și certificatul de naștere al orașului Sinaia, oraș care se va dezvolta mai târziu, după anii 1900. Cei ce au vizitat recent mânăstirea, au fost martorii marilor lucrări de restaurare ce se desfășoară la Sinaia (restaurarea picturii, repararea acoperișului). Toate aceste lucrări de conservare a patrimoniului istoric au fost posibile datorită contribuției miilor de credincioși, donatori anonimi, prezenți permanent la slujbă, precum și miilor de turiști pelerini. Sperăm că această scurtă prezentare a Mânăstirii Sinaia va determina pasul grăbit al călătorului să se oprească câteva clipe pentru a aprinde o lumânare și a aduce cinstire celor care cu trudă au păstrat pentru noi cei de astăzi acest loc sfânt de cultură și spiritualitate românească.

Contact:

Adresa: Str. Manastirii nr.2, 106100, Sinaia, Judetul Prahova

Tel: +40 (244) 314917

Web: www.manastireasinaia.ro

E-mail: protovaris@yahoo.com