Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! Totul minciuna. Totul inselaciune.

Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! Totul minciuna. Totul inselaciune. Ne inseli, iti bati joc de noi, te joci cu noi. Ne arati ani multi si daruri si sanatate multa, si dintr-o data vine moartea. Ca fumul se risipesc toate, ca o panza de paianjen se destrama.....


Nicolae Mirean

O, lume rea şi egoistă



O, lume rea şi egoistă,
Care trăieşti fără iubire
Şi-ţi sorbi plăcerile din cărnuri,
Şi te lipseşti de mântuire,

Iubirea ta cea egoistă,
Este-n ruşine şi-n ocară,
Şi-mparte tot ce e pe lume.
Că nu uneşte,doar separă.

De dragul blidului de linte
Şi-al semeţiei omeneşti,
Sfidezi şi’ncalci tot adevărul
Şi legile Dumnezeieşti.

Iubirea ta e prea trupească,
Şi mult şi foarte vinovată
Şi adevărul tău i-o mască,
Ştiută public şi-acceptată.

Dar ce valoare este omul.
Cât e de vrednic şi frumos,
Când adevăru-l face liber,
Şi este una cu Hristos.

Cât e de nobil şi de mare,
Când adevărul îl sfinţeşte,
Şi liber din iubirea-i sfântă,
Pe Dumnezeu îl premăreşte.

Când şi-a găsit în el sălaşul,
Şi har şi pace şi lumină,
În dragostea-i nevinovată,
Făptura sa este divină.

Dar ce păcat însă o, lume
Că ne târăşti fără să vrem,
Peatât de mulţi,de’amar de vreme,
În condamnare şi-n blestem.

În fiecare om e chipul,
Şi dragostea lui Dumnezeu,
Dar tu le furi perfido pururi,
Şi-l faci şi egoist şi rău.

Ferice celui ce-nţelege,
Cuvântul Domnului Hristos
Şi în iubire şi-n credinţă,
Îşi duce crucea cu folos.




Pe marea (vieţii ) în furtună

Furtuna’ntunecă tot cerul
Totu-i în clocot de cazan
Şi valuri nalte cît un munte,
Cresc şi se-n’eacă în ocean.

E noapte de apocalipsă,
Urgia urlă ca nebună,
Corabia acum s’afundă,
Acum i’ntoarsă de furtună,

Cinci mateloţi într-o clipită,
Au fost de valuri înghiţiţi.
Cârma s-a frânt pe jumătate
Şi mateloţii’s îngroziţi.

A patra noapte’i pe sfârşite,
Văzduhu-i negru ca mormântul,
Oceanul urlă, cocoteşte,
În vuetul ce-l poartă vântul.

Oameni’s storşi şi de nădejde
Şi cred că nu e cu putinţă,
Să-şi scape vieţile şi vasul
Şi să mai lupte cu credinţă.

Şi iată chiar şi căpitanul
Crede că totul s-a sfîrşit
Şi stă pe punte-n deznădejde
De vânt şi valuri îngrozit.

Vasul trozneşte, geme, urcă
Şi iar s’afundă, iar coboară,
Valuri îngit întraga punte,
Şi disperarea îl doboară.

Deodat’un fulger taie cerul
Şi în lumina de-o clipită,
Vede pe-o mică balustradă
O rândunică vlăguită.

Uimit nu-şi lămureşte gîndul
Când sub alt fulger vede iar
Zeci, mii de rândunele ,
Care-s cu ei întru calvar.

Plin de ruşine-o ia la pieptu-i
Cu dragoste şi cu căinţă,
Pe’această mică vietate
Cu-atâta forţă de credinţă.

Coboară’apoi şi îşi adună
În grabă’ntregul echipaj,
Şi le vorbeşte printre lacrimi
Despre credinţă şi curaj.

- Priviţi, o fraţii mei minunea
Întruchipată-n rândunică
Cum a’nfruntat şi’nfruntă moartea
Pe vasul nostru fără frică.

Prinse de cabluri şi parâme
În frig şi-n clocotul de ape,
Cred luptă şi îndură
Şi sunt convinse c’au să scape.

Nu au nici mijloacele noastre,
Nici mintea noastră, nici ştiinţă
Dar au voinţă neclintită
Şi-o lege ce-o ţin cu credinţă.

Priviţi ce mică-i şi fragilă
Şi’nfruntă marea ca şi noi
Numai cu ce-a lăsat-o Domnul
Iar noi ne plângem în nevoi.

Avem şi vas avem şi minte,
Avem un suflet şi-o credinţă.
Dar unde e curajul nostru
Şi oare ce-i cu neputinţă ?

Iată o mică zburătoare
Crede şi luptă pentru bine,
,,C-o inimă şi două aripi’’
Şi-acum ne face de ruşine.

Veniţi pe punte, sus în valuri
Şi ve-ţi vedea lupta pe viu,
De ce nu mai avem credinţă
Şi ne gândim doar la sicriu ?

Ele în valuri şi-n urgie
Se luptă aprig pentru viaţă.
Noi am căzut în desnădejde
Iar ele-s pline de speranţă.

E cu putinţă ca noi oameni
Să ne’afundăm în disperare
Fără curaj fără credinţă,
Fără nădejdea de salvare ?

Unde-i dârzenia credinţei
Şi lupta noastră fără frică ?
Iată ne face de ruşine
Această mică rândunică.

Hai deci să înfruntăm urgia
Şi să luptăm cu demnitate
Cu înzestrarea din’lăuntru
Şi cu credinţă pân’la moarte.

Iată-n micuţa rândunică
S-ascunde tainică minunea
Ce-i dă puterea şi curajul
Să-şi împlinească misiunea.