Hachi: A Dog's Story- a true story...

Hachikō

Nume Hachiko
Specie Câine
Rasa Akita Inu
Sex Masculin
Nascut 10 noiembrie 1923, în apropierea orasului Ōdate, Pefectura Akita
Decedat 8 martie 1934 (12 ani), Shibuya, Tokio
Conservare Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio
Proprietar Hidesaburō Ueno
Aspect maro-auriu cu o tentă crem în partea superioară

Hachikō 10 noiembrie 1923– 8 martie 1935), cunoscut în japoneză și ca chūken Hachikō (chūken Hachikō? „credinciosul câine Hachikō”, 'hachi' însemnând „opt”, cifră care în scrierea japoneză are forma literei V răsturnate - și reprezentând poziția sa în adăpostul de proveniență, și 'kō', uneori folosit ca sufix de alintare), a fost un câine rasa Akita născut la o fermă din apropierea orașului Ōdate, Pefectura Akita[1], rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani dupa decesul acestuia.

Cuprins

Viața

Începând din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, l-a ținut pe Hachikō ca animal de casă. Pe durata vieții stăpânului său, Hachikō îl însoțea dimineața la Gara Shibuya urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă. Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obișnuita sa călătorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani...

Hachikō a intrat în posesia altor proprietari dar a evadat cu obstinație, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, a realizat că acesta nu mai locuia acolo așa că s-a dus sa îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren.

Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția calătorilor, în special a celor care călătoreau frecvent (navetiști) și care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceștia i-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale.

Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya.


Tot în 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în Gara Shibuya și l-a urmărit până la casa lui Kikuzaboro Kobayashi, fostul grădinar al lui Ueno unde a aflat informații despre istoria vieții lui Hachikō. La scurt timp după această întâlnire, fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale a rezultat faptul că existau numai 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se și Hachikō din Gara Shibuya.

Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze pe Hachikō și a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul său devotament. În 1932, unul dintre articolele publicate în unul dintre cele mai mari ziare din Tokio a aruncat câinele în centrul atenției publice. Hachikō a devenit rapid o senzație națională, impresia asupra societății japoneze fiind atât de mare incât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu de urmat copiilor cultivând astfel spiritul loialității familiale. Un artist japonez a executat o statuie a lui Hachikō iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avânt printre crescătorii de animale.

Devotamentul lui Hachikō devenise în Japonia un simbol național al loialității.

Moartea

Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Trupul său a fost găsit pe o stradă din Shibuya. Corpul său împăiat și bunurile (zgarda) sunt păstrate la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio.


Hachikō la Muzeul Naţional de Stiinţe din Ueno
Statuia din bronz a lui Hachikō din Shibuya. Situată în apropierea locului unde şi-a aşteptat stapânul timp de nouă ani, statuia reprezintă centru de atracţie pentru turişti.


În aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicată în onoarea sa în fața Gării Shibuya (35°39′32.6″N 139°42′2.1″E / 35.659056, 139.700583) la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar și Hachikō. Statuia a fost reciclată pentru eforturile de război din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial dar Societatea pentru Refacerea Statuii Hachikō l-a însărcinat pe Takeshi Ando, fiul artistului original, cu ridicarea unui nou model. Statuia a fost finalizată în august 1948 și reprezintă astăzi un loc popular de întâlnire. Este poziționată în apropierea "Hachikō-guchi" ("Ieșirea Hachikō"), una dintre cele cinci căi de acces către Gara Shibuya.

"The Japan Times", ziar japonez de limbă engleză, a facut o glumă la 1 aprilie 2007 bazându-se pe celebritatea statuii susținând că aceasta a fost furată.

O statuie asemănătoare se găsește în orașul de origine, în fața gării din Ōdate și încă una a fost ridicată în 2004 pe un piedestal din piatră în fața Muzeului Câinelui Akita din Ōdate.

În fiecare an pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale



Hachikō a fost subiectul filmului Hachikō-Monogatari din 1987, în regia lui Seijirô Kôyama. Filmul a reprezentat un succes dar a fost și ultimul pentru compania producătoare Shochiku Kinema Kenkyû-jo.

Hachi: A Dog's Story] a fost lansat în august 2009 și tratează același subiect. În regia lui Lasse Hallström, rolul principal interpretat de Richard Gere, filmul pune accent pe relația dintre profesorul Ueno si Hachikō. Filmările au fost făcute în Rhode Island, iar în distribuție se numără Joan Allen și Jason Alexander.


De asemenea, Hachikō este subiectul unei cărți pentru copii apărută în 2004 și intitulată Hachikō: The True Story of a Loyal Dog sub semnătura scriitoarei Pamela S. Turner, cu ilustrații de Yan Nascimbene. O altă carte pentru copii, o nuvelă scurtă recomandată tuturor categoriilor de vârstă intitulată Hachikō Waits, scrisă de Lesléa Newman și ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 și de Square Fish intr-un volum broșat în 2009. Hachikō este remarcabil caracterizat într-o nuvelă din 2008 The Story of Edgar Sawtelle de David Wroblewski. Nuvela gravitează în jurul relației extraordinare dintre subiectul din titlu, familia sa și câinele pe care aceștia îl cresc.