............

Cuvintele pe care le spune Apostolul Pavel sunt destul de greu de priceput. Nu pentru ca ele ar fi grele, ci pentru ca mintea noastra nu este obisnuita sa gandeasca astfel: "Dragostea nu cauta ale sale" - ce-i asta ?
Dar ale cui sa le caute ? Ale aproapelui tau. Care aproape ? Unul vrea sa mearga la fotbal, altul vrea sa mearga la bar, altul vrea sa mearga la peste. Pe care din acestia trebuie sa-l urmez si sa-l satisfac ?.....
Cel care asculta pe toti si le slujeste, intr-o zi vede ca dorintele si apucaturile oamenilor sunt atat de diferite, incat ajunge, chiar bine dorind pentru aproapele sau, sa intre in nenumarate pacate si incurcaturi carora nu le mai poate face fata. Cum lucram aceasta porunca de capatai, pe care ne-a adus-o Dumnezeu ?

"Si atunci cum lucram aceasta porunca de capatai pe care ne-a adus-o Dumnezeu ?
Cum ? Mergand la esenta. La lucrarea pe care o putem face oricand, oriunde, aceea ca inainte de a iubi, sa incercam sa nu uram. Inceputul binelui este indepartarea de la rau. Spune Proorocul: "Indeparteaza-te de la rau si fa binele" (Ps.33) Inainte de a cauta dragostea in inima noastra, de a o cultiva, tebuie sa ne izbavim de raul care este in inima noastra. Si care este acest rau care se ridica impotriva dragostei ? Invidia, slava desarta - ca suntem mai buni decat aproapele nostru, cine este el sa ne spuna noua, ca sa ne invete - toata rautatea care se savarseste cu gandul si cu dorinta. Si inceputul a toate este iertarea.
"Daca iubiti pe cei ce va iubesc pe voi, ce rasplata mai aveti, ce rasplata asteptati ? Oare nu si paganii fac asa ? Dar Eu va zic: Iubiti pe vrajmasii vostri." Aici este examenul iubirii. Cine sunt vrajmasii nostri ? Nu cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne-au furat masina, nu cei care vin cu sabii asupra tarii noastre. Vrajmasii nostri sunt cei pe care noi singuri ni-i facem. Sunt oamenii despre care noi avem o parere proasta, oamenii care ne tulbura prin prezenta lor, prin cuvintele lor, prin felul lor de a fi. Oamenii despre care noi spunem: "Lasa-ma, ca m-am saturat de el." Aici trebuie sa incepem lucrarea dragostei Cum ? Iarta ! "Nu pot sa-l iert, pentru ca este mandru. "Pai da tu cum esti ? Iarta ! Iertarea este semnul cel mai graitor si piatra de temelie pe care se zideste mai tarziu dragostea.....
Sa iertam, pentru ca nu este cu neputinta. Nu este cu neputinta sa iertam pe acest om pacatos din fata noastra. Pentru ca insusi Dumnezeu l-a iertat. Aceasta este cugetarea cea mai de folos. Aceasta este raportarea pe care trebuie sa o avem fata de aproapele. Inainte de a-l judeca eu, trebuie sa ma intreb cum il judeca Dumnezeu pe el ? Si cum il judeca ? A murit pentru el ! Dumnezeu l-a iertat.".... " Dragostea este o stare, dar aceasta stare strabate prin anumite gesturi exterioare. Oamenii obisnuiti inteleg dragostea in multe feluri. "Ma iubeste pentru ca m-a asteptat, m-a asteptat pe ploaie, pe frig, a facut un drum indepartat ca sa vina pana la mine, mi-a acordat din timpul sau, din darurile sale, m-a ajutat cu bani, m-a primit la el acasa..." si asa mai departe. Toate acestea sunt gesturi care izvorasc din dragoste. Totusi, nu este neaparat ca aceste gesturi sa presupuna dragostea. Pentru ca si darurile se ofera de multe ori si cu alte scopuri, cu scopul de a dobandi ceva, de a-l avea de partea noastra pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai putin nobil. Dincolo de aceste gesturi exterioare, noi cei care suntem in Biserica, cei care am mai citit niste carti despre duhovnicie, care avem un duhovnic, stim ca exista o lucrare launtrica a fiecarui om, exista un exercitiu prin care noi ne educam mintea, ne educam vointa, ne educam inima."

" ...mi se pare ca cel mai scurt drum, cea mai simpla si mai esentializata cale de a lucra dragostea este de a oferi iertarea celor care ne gresesc. Nu adunand bani pentru ca sa-i dai vaduvelor si orfanilor, pentru ca acesta este un lucru greu si anevoios si s-ar putea nici sa nu ajungi vreodata sa-i ai. Nu este nevoie neaparata nevoie sa mergi pana la capatul lumii pentru a indeplini dorinta cuiva, dar sa ierti poti. Mi ales, stiind ca in schimbul acestei iertari primesti iertare de la Dumnezeu pentru toate pacatele vietii tale. Dar mai presus de aceasta, stiind ca prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu. Cum sa ierti un om rau ? Cum sa ierti un om care te necajeste ? Aducandu-ti aminte de Cel care a murit pentru el. Aducandu-ti aminte ca si tu ai nenumarate datorii. aducandu-ti aminte de oamenii dragi tie, de felul in care te porti cu ei. Cu toate ca vedem copii care-si urasc parintii, parinti care-si urasc copii si asa mai departe. Cat de departe suntem de chemarea lui Hristos !
Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie incetul de despatimire, care au inceput sa iasa cu incetul din aceasta lume. Care sunt pricinile pentru care uram un om, pentru care ne suparam pe el ? Are mai multi bani ? Ne-a pacalit intr-o afacere ? A mers in locul nostru intr-o calatorie care se oferea de la locul de munca si asa mai departe. Toate acestea vin din alipirea noastra de cele materiale, de cele pamantesti si trecatoare. In masura in care ne desprindem de ele si ne indreptam mintea catre Dumnezeu, catre viata vesnica, stiind ca toate sunt desertaciune, iertam usor. ...
Si daca Dumnezeu a murit pentru noi "pe cand noi inca eram pacatosi", cum spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca sa judecam pe aproapele nostru ? Ce sa facem daca vrem sa iertam, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a facut respectivul om ?
Este lupta, nu putem ierta de la inceput. Dar daca avem aceasta lucrare, Dumnezeu prin harul Sau ne ajuta. Vedem cat de greu este sa ierti, pentru ca este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodata pot spune: "Ei mare lucru sa te mantuiesti asa, la urma spun si eu iaca, i-am iertat si ma mantuiesc". Dar cei care au aceasta nevointa stiu cat de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atat de simplu ce ne spunea Parintele Selafiil: "Inainte de somn iarta pe toti si spune: Doamne eu i-am iertat, si Tu sa ma ierti. Si Dumnezeu te mantuieste!".
Aceasta este o lucrare permanenta. Iara si iara cautam motive pentru care sa-l idreptatim pe cel din fata noastra: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educatie altcumva decat a mea, nu l-am inteles eu corect, am fost eu obosit si tulburat... Sa luam vina asupra noastra. Acesta este un exercitiu duhovnicesc prin care ne desavarsim.
Asa ca sa nu ne tulburam, ca nimerni nu poate ierta dintr-o data, pentru ca daca ar fi asa usor, n-ar mai sta aceasta porunca in mijlocul Evangheliei, n-ar mai fagadui Dumnezeu Imparatia pentru un gand pe care noi l-am putea dobandi atat de usor. Este osteneala. Dar prin exercitiu, daca tot timpul vom cauta aceasta, vom reusi.
Iubirea, spune sfantul siluan athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. sa ne obisnuim sa gandim frumos, sa ne obisnuim sa alungamgandurile rele, sa nu le credem. Si atunci putem deveni ucenici ai lui Hristos adevarati, pentru ca El a zis: "Intru aceasta vor vedea oamenii ca sunteti ucenicii ai Mei, daca veti avea dragoste intre voi." Asa ca, prin osteneala, prin eforturi launtrice, ajungem la aceasta masura. Intreaba cineva daca este suficient sa-ti ceri iertare de la Dumnezeu daca ai gresit in fata cuiva si-ti este rusine sa mergi la acea persoana.

Este foarte bine sa-ti ceri iertare de la Dumnezeu. Dar daca-ti ceri iertare de la Dumnezeu, primesti har, si daca primesti har de la Dumnezeu, nu mai poate sa-ti fie nici rusine, nu te mai poti nici trufi in fata celuilalt si alergi cu bucurie si-ti ceri iertare. Inseamna ca nu-ti ceri destul iertare de la Dumnezeu, iti pare tie ca ceri. Nu ai strapungerea inimii, n-ai primit har in schimbul rugaciunii tale, pentru ca...pentru ca il neglijezi pe aproapele tau.
Daca ai gresit, mai ales public, l-ai jignit sau altceva rau ai facut, trebuie sa mergi sa-ti ceri iertare, de multe ori chiar public. Apostolul Pavel, cand a fost batut pe nedrept si a venit garda, dupa ce a aflat ca este cetatean roman, sa-si ceara iertare si sa-l slobozeasca din temnita, zicand: "Iarta-ne, n-am stiut ca esti cetatean roaman", el le-a zis: "M-ati batut in piata, in fata adunarii intregi, iar acum veniti sa-mi cereti iertare in taina ? In piata, acolo sa mergeti cu mine sa apuneti ce-ati facut!"
Sigur ca Apostolul n-avea nevoie de acest spectacol, dar voia sa-i mustre si voia sa gaseasca inca un prilej pentru a propovadui Evanghelia. Le-a pus aceasta conditie. Noi nu punem conditii nimanui, dar daca am gresit, ne cerem iertare. Mai ales daca am jignit public pe cineva, trebuie sa ne cerem iertare public, ca sa stie oamenii care au fost de fata ca noi ne-am cerut iertare.
Dar daca am gresit fata de cineva vorbindu-l de rau, dar el nu a aflat, spun Sfintii Parinti in Patericul Sfantului Sava, nu este nevoie sa mergi la el sa-ti ceri iertare, tulburandu-l. Adica: "Stii, Vasile, eu te-am vorbit de rau ieri, acolo..."Ii faci o tulburare care n-are nici un rost. Mergi si te spovedeste duhovnicului si vezi-ti de viata ta. Dar in cazul in care ai aflat ca el a aflat ca l-ai vorbit de rau, mergi si-ti cere iertare. Asa ca, pe toate sa le facem cu intelepciune. mustarea se face in taina si se face cu blandete, dar daca acela nu vrea sa se impace, atunci trebuie sa te rogi pt. el. Cand esti cu el intre patru ochi sa-i spui ca nu esti suparata pe el si daca el o sa inteleaga, atunci l-ai castigat pe fratele tau. E bine ca oamenii sa nu fie certati si mai bine sa se impace pana ce nu apune soarele. Ranile insa la unii dintre noi se inchid mai greu, dar totdeauna trebuie sa iertam. Mustrarea trebuie sa o primim si daca e dreapta si daca nu e dreapta, spre mantuirea noastra.
E bine sa ne ocolim vrajmasii, daca nu suntem in stare sa-i iertam ?
Da, da. Trebuie sa-i ocolim si sa fugim de tulburare pentru ca inca nu suntem desavarsiti.

Mi se intampla uneori sa ma cert cu mama sau cu tatal meu, apoi imi pare foarte rau, dar nu sunt in stare sa-mi cer iertare. Ce ma sfatuiti sa fac ?
Ce greutate este in a-ti cere iertare ? Nu faceti un ritual intreg, in care vii si zici: "Stii, vreau sa discut ceva cu tine...Evanghelia ne spune ca noi, crestinii, trebuie sa avem dragoste intre noi. Eu am gresit, te rog sa ma ierti..."
Trebuie sa mergi simplu si sa zici: "Ieri n-am avut eu dreptate, m-am suparat degeaba, iarta-ma. M-am suparat cu unii, dar m-am descarcat pe tine, iarta-ma." Si-atunci si el zice: "Nu-i nimic, de fapt eu m-am suparat degeaba. "Daca le facem pe toate cu simplitate, omul primeste. Sa n-o facem pe moralistii, sa nu facem din faptul de a ne cere iertare o demonstratie de pietate crestina, ca omul n-o rabda. Sa ne apropiem de cel cu care ne-am certat ca de cineva care acum ne-a iertat. Nu trebuie sa gandim ca celalalt nu iarta, pentru ca asa-l desconsideram, il socotim un rau si un pomenitor de rau. Dar daca gandim ca el ne-a iertat, ne apropiem mai usor, firesc si simplu. Mai in joaca, mai asa...Fa-te ca ai uitat, ca nu stii nimic si cauta prilej de mai bine. Sa fim precum copiii care primesc o palma la fund, se supara, dar cand vine vremea de mancare le trece.

Daca la iubire se ajunge treptat recomandati-ne niste "exercitii" de iubire.
Cautati ce este bine in celalalt. Nu mai vedeti raul, iertati. De ce este asa ? Pai, poate l-a batut mama cand era mic, l-a ascuns in dulap. Cine stie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sanatate. E mai morocanos pentru ca asa-i el, dar stii ce face el in chilia sa ? Poate bate si el metanii, plange la icoane, ii pare rau si cred ca ii e rusine si lui de felul cum este si ii e greu sa vina sa-si ceara iertare.
Parintii ne ziceau asa: "Cand cineva iti greseste, te cearta, tu da vina pe diavol." Pentru ca nimeni dintre noi nu vrea sa faca raul. Nici noi nu-l vrem, pentru ca toti credem in Hristos si vrem sa-I slujim Lui. Dar noi facem si rau. De ce ? Pai, de ce ? Cu voie ? Nu cu voie, pentru ca diavolul ne invata sa facem rau. Da vina pe diavol si scuteste-l pe aproapele tau de vina asta.
S-a-ntamplat, e trecator. E un accident. Raul pe care il face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie sa ne facem impresia despre el si sa-l vedem prin prisma acestui rau pe care il face. Asta inseamna a judeca.
Ce inseamna a judeca ? Inseamna a-l vedea pe cel din fata noastra prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind ca ele il caracterizeaza. El a strigat ieri la mine, e adevarat, dar asta nu-l caracterizeaza, el nu striga tot timpul. Si chiar daca striga tot timpul, sa gandesc ca inseamna ca nu se manie, pentru ca daca asa s-a obisnuit, nici nu mai tine atata rautate.
Cu tot felul de ganduri de acest fel sa incercam sa iertam, sa iubim. Sa iubim pe fiecare in toata nebunia lui, pentru ca fiecare avem niste "pasarele" ale noastre, dar ni le iertam. Si pe celalalt trebuie sa-l ierti! De ce pe tine te accepti asa cum esti, dar pe celalalt vrei sa-l faci ca la carte, ca asa scrie in Evanghelie, ca asa scrie la Sfintii Parinti. Vezi-l si pe el in toata complexitatea lui, in toate nebuniile lui, pentru ca Dumnezeu si pe el l-a chemat la botez, i-a dat o gramada de daruri si nu stii tu cum il judeca Dumnezeu.
Si mai este un lucru, sa stiti ca oamenii care au la vedere neajunsuri si tot felul de apucaturi din astea ciudate, au in spate daruri pe care Dumnezeu asa vrea sa le ascunda.
Pentru ca daca le-ar da pe fata doar darurile, omul s-ar mandri si ar distruge totul. Atunci cand Dumnezeu da daruri, mai da si cate un betesug si cate o ciudatenie.

Un bătrân oarecare era bolnav de multă vreme si multe zile n-a mâncat, nici n-a băut, iar ucenicului lui, văzând că atâtea zile n-a mâncat nimic, i s-a făcut milă de dânsul si îl ruga, zicând: "Te rog, părinte, mănâncă ceva, cât de putin, si ti se va mai deschide gustul si te vei mai răcori din boală". Si îndată făcând foc, a pus de i-a gătit putină mâncare. Căci avea două vase: în unul avea putină miere, iar în altul putin ulei de cânepă, pe care îl tinea de multă vreme pentru candelă si care era rânced, amar si împutit. Deci, voind fratele să ia putină miere ca să îndulcească bucatele pe care le făcuse pentru bătrânul său, n-a luat seama bine din care vas să ia si, în loc să ia miere, a gresit si a luat ulei rânced si amar si a pus în bucatele bătrânului său si a dus la bătrânul, rugându-l să guste. Iar bătrânul luând o dată si gustând, îndată a cunoscut greseala fratelui si a tăcut, nezicând nimic.
Fratele îl ruga cu osârdie să mai guste măcar o dată sau de două ori. Însă bătrânul nu mai voia să guste, zicând: "Ajunge, fiule". Fratele, însă, îl silea să mai guste, zicând: "Te rog, mai gustă, părinte, că foarte bune bucate ti-am făcut. Iată că si eu am să mănânc cu tine". Si luând cu lingura si gustând, atunci a văzut ce a făcut si, căzând la picioarele bătrânului, i-a zis: "Amar mie, ce-am făcut! Iartă-mă, părinte, că ti-am gresit si n-am stiut si în loc de miere ti-am pus în bucate ulei rânced si amar si te-am prăpădit si nu mi-ai spus când ai luat o dată de ai gustat, socotind, poate, că eu înadins am făcut aceasta, punând asupra mea acel păcat".
Bătrânul i-a zis: "Nu te scârbi de aceasta, fiule, că de ar fi vrut Dumnezeu ca să-mi pui miere în bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus". Si aceasta zicând bătrânul, îndată s-a simtit desăvârsit sănătos si, sculându-se din patul lui, I-a multumit lui Dumnezeu, mângâindu-l si pe ucenicul său.