Iancule, fecior de Moti
Plange tara-ntreaga: bunici si nepoti
Scoala-te Iancule si dute-n Bucuresti
Sa vezi ce-a mai ramas din plaiuri Romanesti
Ca-n Guvern si Parlament, cu toti
Sunt-o-adunatura sinistra de hoti
Ce-au vandut pe doi techini murdari
Toata Tara, la Globalistii talhari
Ridica din nou oastea ta de Moti
Si-i aduna-i-ntr-un loc de poti
Locu-acela s-aibe gratii groase
Ca sa nu mai scape, fapturi ticaloase.
No ... hai s-om merge!


Monumente romanesti - Biserica din lemn de la Sangeorz

Cel mai mic oras din judetul Bistrita Nasaud, Sangeorz-Bai, este un oras foarte vechi ( dina anul 1243) si foarte frumos, situat in partea de sud a muntilor Rodnei.

Prezenta unor valoroase izvoare de ape minerale, cunoscute si folosite inca din anul 1770, a facut din Sangeorz-Bai o importanta statiune balneo-climaterica, cu o capacitate de cazare si tratament de peste 2100 de locuri.

Printre elementele semnificative pentru lunga si zbuciumata istorie a localitatii, pot fi mentionate si cele 39 de nume pe care le-a avut pana la aceasta din urma varianta.

Sub Dealul Plesa, langa Somesul Mare, se afla un misterios monument de arta populara, de o vechime remarcabila, este vorba de bisericuta din lemn a Sangeorzului, cunoscuta sub numele de “Bisericuta de peste Apa” situata dincolo de “Podul cel mare” al Somesului.

Ridicata initial in 1636, cu mesteri locali, “de tara”, in valea plesilor, pe locul numit La Manastire, de catre popa Miron din Sangeroz, supusa apoi unor grele incercari (incendii, invazii, intemperii etc.), bisericuta a rezistat pana spre secolul al XVIII-lea, cand, din cauza vremii neprielnice a fost parasita de calugarii batrani si s-a daramat.

In anul 1747, pe locul vechii temelii s-a construit un schit nou.

Deoarece in urmatorii ani populatia localitatii s-a marit mult bisericuta a devenit neancapatoare, astfel ca in anul 1820 ea a fost mutata si i s-a mai adaugat un pridvor din lemn. In anul 1840 biserica a fost mutata iarasi, din acelasi motiv pentru care a fost mutata si prima oara. Pentru a fi mutata biserica a fost trasa pe sanii din barne, cu ajutorul catorva perechi de boi si asezata pe actualul ei amplasamanet.

Valoarea bisericii din lemn este sporita si de icoanele pictate pe lemn, in secolul al XVIII-lea, de catre Teodor Zugravu. In anii din urma, in amintirea schitului, pe vechiul loc a fost ridicata o noua manastire.