Asculta mai multe audio Muzica
Asculta mai multe audio Muzica
Asculta mai multe audio Muzica
Sus, prin crangul amortit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipit
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingeras
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?
Se-nalta abur moale din gradina,
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacurifara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele,
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe - si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni,
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omot topit abia
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si porneste departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri-nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Isi indreapta an cu an
Pasul tainicsi te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolote opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urmei viorii
De condori imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?
Asculta mai multe audio MuzicaIn fiecare zi ne batem joc
de pasari, de iubire si de mare
si nu bagam de seama ca in loc
ramane un desert de disperare.
ne invadeaza lenea unui vis,
pe care il anulam cu-o sovaiere
ne reculegem intr-un cerc inchis
ce nu permite ochilor sa admire
ne rasucim pe-un asternut posac
insinguratzi in doi din lasitate
mintzindu-ne cu guri care prefac
in zgura sarutarile uzate
ne pomenim prea goi intr-un tarziu
pe-o nepermis de joasa treapta trista
prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu
ca sa stim ca dragostea exista.
In fiecare zi ne batem joc
de pasari, de iubire si de mare
si nu bagam de seama ca in loc
ramane un desert de disperare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu