vineri, 26 februarie 2010

Oare ei nu au nevoie de rugaciune?



.........,, Ne folosim de el, il incarcam cu toata mizeria pacatelor noastre si ii cerem sa se roage pentru noi, dar pentru el cine se roaga?...Parintele duhovnicesc... Nu are si el incercari? Nu are si el ispite?
Mergem la biserica, ne folosim de rugaciunile preotilor, le cerem de toate, vrem de la ei sa fie sfinti, sa fie rabdatori, sa nu fie obositi, sa ne stea la dispozitie, dar noi ce facem pentru ei? Cata nevoie or fi avand si ei de rugaciunea noastra, iar noi in egoismul nostru nu ne mai gandim si la ei. Important e sa ne fie noua bine, sa luam de la ei tot ce se poate, sa le luam toata vlaga daca putem, dar de oferit ce le oferim? Necazurile noastre, pacatele noastre, lacrimile noastre…
Si daca preotii le primesc cum le primesc, ganditi/va cum le primeste Hristos…

Domnul sa il aiba in paza pe duhovnicul meu, si pe toti duhovnicii care se ostenesc pentru curatirea sufletelor noastre, sa le dea intelepciune,luminare si rabdare cu noi...oile cele ratacite... Rugati-va pentru duhovnicii vostri pentru ca prin ei, va vine in ajutor Insusi Hristos Dumnezeu.Amin!,,

Rugaciuni pentru parintele duhovnic.

Rugăciune pentru căutarea unui duhovnic[1]

Doamne, Tu, care nu voieşti moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu, Tu, care Te-ai pogorât pe pământ tocmai spre a învia pe cei ce suspină şi care sunt morţi prin păcat şi spre a-i face vrednici să Te vadă pe Tine, Lumina cea adevărată, pe cât este cu putinţă omului, trimite-mi un om care să Te cunoască, pentru ca slujindu-l şi supunându-mă lui din toate puterile mele, ca şi Ţie, şi făcând voia Ta în a lui, să-Ţi plac Ţie, singurului Dumnezeu, şi să mă învrednicesc şi eu, păcătosul, de împărăţia Ta.

Rugăciune pentru părintele duhovnic[2]

Mântuieşte, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi pre toţi fiii duhovniceşti şi pre fraţii noştri întru Hristos şi pre toate rudeniile cele după duh şi după trup, întăreşte-i, apără-i şi miluieşte-i, dă-le mângâiere în scârbe şi vindecare de boale. Doamne, trimite-i lui harul Sfântului Duh şi, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletele noastre. Amin!


Rugăciunea unui ucenic pentru Părintele său duhovnic[3]

Doamne, Dumnezeule, tu ştii neputinţa şi slăbiciunile firii omeneşti, primeşte dar rugăciunea smeritului tău rob, nevrednic a mă numi ucenic al Părintelui meu, pentru cel ce prin milostivirea Ta mi-a dat viaţă, m-a ridicat din noroiul patimilor şi m-a sprijinit la tot pasul, purtându-mi crucea şi povăţuindu-mă pe cărările Vieţii după cuvântul Tău. Străină îmi e adevărata strălucire a Cuvântului Tău, Milostive, pe care numai cei cu inima curată o pot vedea revărsându-se înfrumuseţat din Preacuratul Tău Chip. Ştiu că slab şi lipsit de îndrăznire e cuvântul meu, dar Te rog, pentru dragostea pe care Însuţi o sădeşti în inimile Părinţilor şi fiilor duhovniceşti, îndură-te şi miluieşte pe Părintele meu, iertându-i prin mijlocirea Sfinţilor Tăi toată greşeala şi revarsă peste el milele Tale cele bogate. Tu ştii blândeţea şi nevoinţele lui, luptele şi dorul lui către cele dumnezeieşti, nu-Ţi sunt ascunse rugăciunile şi râvna cu care neîncetat căuta să-şi acopere copiii de toată asuprirea celui potrivnic […[4]] sub aripile dragostei şi smereniei părinteşti. Nu lăsa întru întunericul morţii deznădăjduitul meu suflet şi degrabă miluieşte pe Părintele meu, iar pe mine, neputinciosul, ajută-mă cu Harul Tău să-mi port crucea de fiu pentru mântuirea tuturor celor ce apasă pe umerii Părintelui meu, aşa cum şi el şi-a purtat crucea destinului de mântuire pentru naşterea şi creşterea fiilor săi întru dragostea Ta.

Să nu ne despartă pe noi întunericul morţii, Doamne, ci , prin marea Ta milostivire, fă să fim una, uniţi prin Tine şi întru Tine prin legătura dragostei, nedespărţiţi de Tine, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, în veci. Amin.



Rugăciune pentru părintele duhovnic[5]

Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele meu, duhovnicul (numele) şi îmi iartă păcatele prin rugăciunile lui.

Rugăciune pentru părintele duhovnic[6]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc.

Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocainţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui.

Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute.

Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele.

Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească.

Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui.

Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii.

Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţănd cuvăntul adevărului Tău.Amin.(Metanie)

Împărate Ceresc, Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (numele) belşug de har şi bogată milă.Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin.(Metanie) Maica Domnului, acoperă cu Atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu (numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin.(Metanie)Cuvioase Părinte Siluane[7], roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele), pentru rugăciunile tale.

Cuvioase Arsenie cel Mare[8], roagă-te Bunului Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele), pentru rugăciunile tale.

Cele nouă Puteri Cereşti[9], Sfinţilor Români – mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase – Preacuvioşilor Părinţi ai noştri şi sfinţii a căror pomenire se face astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe (numele) pentru rugăciunile voastre.Amin.Amin. Amin.(Metanii)



Mulţumiri părintelui Ştefan Anghel şi lui Daniel Petrovai pentru permisiunea de a folosi rugăciuni de pe site-urile dânşilor şi Ancăi P. pentru rugăciunea p.Ghelasie.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14)

[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântări teologice şi etice, t 7, 437-445, în Basile Krivocheine, In lumina lui Hristos, Bucureşti, 1997, p. 84 , www.ortodoxie.getodata.ro
[2] Din pravila „Bogorodişnaia”
[3] P.Ghelasie Gheorghe
[4] În original: “ca o cloşcă puii săi”
[5] Din Pomelnicul pentru cei vii / Psaltirea proorocului şi împăratului David tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2001
[6] Arhimandrit Sofronie Saharov, pagina parohiei ortodoxe române din Offenbach am Main
[7] Sfântul Siluan Athonitul, părinte spiritual al arhim.Sofronie

[8] (+449)
[9] Scaune, Domnii, Începătorii, Stăpânii, Puteri, Heruvimi, Serafimi, Arhangheli şi Îngeri

joi, 25 februarie 2010

De la Parintele Ghelasie Gheorghe, pentru noi toti, cateva sfaturi; vi le trimit si dvs:

* nu fi fixist (adica sa faci doar ce crezi tu); cu vointa asculta si de altii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii si incapatanare;
* nu fi izolat si insingurat, ci in dialog cu toti si cu toate (pacatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viata este Comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar daca te fortezi;
* fii Vesel, chiar daca nu te simti bine, pentru ca fondul Vietii este Bucuria - Lumina. Impune-ti un zambet permanent;
* suporta si ce nu-ti place la altii si treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greselile, fii delicat cand totusi faci cate o observatie;
* nu te enerva ca altii nu sunt ca tine si-ti stau chiar impotriva. Astfel te vei vindeca de contrarietate si te vei bucura de convietuire in tot momentul, incerca sa ai afectiunea mai tare decat respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de maine; nu-ti fa iluzii, lasa toate la momentele lor. Timorarea este slabanogirea Sufletului.
* fii optimist, chiar de lucrurile par total incurcate; crede in rezolvarea miraculoasa;
* toate simptomele de boala, toate certurile, toate contradictiile, greselile tale si ale altora, considera-le trecatoare si tu vei ramane astfel neatins;
* chiar daca ai avut si mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama ca va fi mai rau, ci mai bine;
* nu admite tristetea dupa greleli si conflicte, lasa-le la momentul cand te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fa o scrupulozitate patologica;
* nu abandona activitatea, chiar daca nu te simti bine si dai randament putin. Cat ai fi de bolnav, nu renunta la ceva activ, cat de cat. Este ODIHNA a toate. Buvura-te chiar daca ti se pare ca nu ai progresat nimic. Viata are o Supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. In aceasta ODIHNA nu mai conteaza nicio evaluare, este DARUL LUI DUMNEZEU, peste toate considerentele.
Bucura-te si tu cu adevarat de acest miracol!
S-ar putea sa nu crezi, dar te sfatuiesc s-o faci!
Citeste tot ce e scris, s-ar putea sa înveti ceva!!!

UNU.

Da-le oamenilor mai mult decât se asteapta si fa-o în mod placut.

DOI.

Casatoreste-te cu un barbat/o femeie cu care iti place sa si vorbesti. Cu înaintarea în vârsta, abilitatea de a conversa va fi mai importanta decât orice altceva.

TREI.

Nu crede tot ce auzi, nu cheltui tot ce ai si nu dormi atât cât vrei.

PATRU.

Când spui “Te iubesc", asa sa fie.

CINCI.

Când spui “Îmi pare rau", priveste persoana în ochi.

SASE.

Fii logodit pe putin sase luni înainte de casatorie.

SAPTE.

Crede în dragostea la prima vedere.

OPT.

Sa nu râzi niciodata de visele cuiva. Oamenii care nu au vise nu au prea multe.

NOUA.

Iubeste adânc si cu pasiune. S-ar putea sa te ranesti, dar e singura cale de a trai o viata completa.

ZECE.

În neîntelegeri, lupta corect. Te rog, nu insulta.

UNSPREZECE.

Nu judeca oamenii dupa rudele lor.

DOISPREZECE.

Vorbeste încet dar gândeste repede.

TREISPREZECE.

Când cineva îti pune o întrebare si nu vrei sa raspunzi, zâmbeste si întreaba “De ce vrei sa stii?”

PAISPREZECE.

Aminteste-ti ca marea dragoste si marile realizari presupun mari riscuri.

CINCISPREZECE.

Spune “sanatate" când auzi pe cineva stranutând ci nu ,,noroc,,

SAISPREZECE.

Când pierzi, nu-ti pierde învatatura.

SAPTESPREZECE.

Aminteste-ti cei trei R:

Respect pentru tine;

Respect pentru altii;

Responsabilitate în actiunile tale.

OPTSPREZECE.

Nu lasa o mica disputa sa strice o mare prietenie.

NOUASPREZECE.

Când ai realizat ca ai facut o greseala, fa imediat pasii necesari corectarii ei.

DOUAZECI.

Zâmbeste când raspunzi la telefon.
Cel care te-a apelat va auzi asta în vocea ta.

DOUAZECI SI UNU.

Stai un timp singur.

miercuri, 24 februarie 2010

Zorica Latcu - Impacare



Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma tine lutul meu, de lut legat,
Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete.
Spre Tine merge dorul meu intreg,
La Tine-mi este orisice dorire.
Ci lasa-ma de lut sa ma desleg,
Sa vada sufletu-mi a Ta marire.
Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu,
Mi-s mainile si talpile o rana.
Din coasta sange-mi picura mereu,
In drumul de pacat si de prihana.
Primeste-mi, Bune, sufletul stingher,
Gateste-mi Insuti locul de hodina,
Ma lasa astazi sa ma inalt la cer,
Dezleaga-ma de haina mea de tina.
Si glasul Domnului grai raspuns:
Durerea ta ma sfasie de mila,
Cand plansul tau la mine a patruns,
Mi-a inflorit o rana-n piept, copila.
Ridica-n slava ochii tai uimiti
Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveste-n ochii mei de plans topiti
Si-n palme vezi-mi chinurile crunte.
Eu n-am cerut atunci sa vin in sus,
Desi Parintele ceresc mi-e Tata;
Din cupa am sorbit amar nespus,
Si cupa mea e-n veci nedesertata.
Dar rana ta ma doare mai cumplit,
Pe cruce-am sangerat si pentru tine!
Te-am cunoscut din veci si te-am iubit,
Si-i grea povara dragostei depline.
Si-am inganat, cu duhul umilit:
Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca,
Si lasa Doamne-n lutul istovit,
Dureri si rani in sange sa-nfloreasca.

sâmbătă, 20 februarie 2010

-DUMNEZEU ESTE SUFLETUL PERECHE AL INTRGII LUMI.

„…Si într-un caz si în celalalt ar trebui ca fiecare sa-si gaseasca propriul sau suflet pereche prin sufletul caruia sa vada adevarata culoare si adevaratul zâmbet al acestei existente chiar daca la mine, acestea constau în ceasca de cafea bauta în zori de Marea Mea Iubire, pe care nu o cunosc, nu i-am vazut ochii niciodata, dar simt asemeni unui orb pentru prima oara în viata când vad prin ea, o pata de lumina divina care nu poate veni decât din imensitatea eternitatii întregului Univers, din nelinistea ancestrala a Destinului tuturor lumilor posibile ale Existentei, din ceea ce este mult mai presus de noi si care se afla în noi, fiind una din infinitele fete ale Lui Dumnezeu.
Abia acum pot spune ca îl cunosc pe Dumnezeu ca îi stiu adevarata Sa fata care este sufletul meu pereche.
De aceea nimeni, niciodata nu va putea spune ca îl simte pe Dumnezeu alaturi pâna nu-si va gasi cu adevarat sufletul sau pereche.
Pâna atunci va trai doar cu Iluzia Vietii sale ca îl are pe Dumnezeu alaturi dar niciodata cu adevarat în el.
Abia atunci va vedea maretia si grandoarea acestei fete a Lui Dumnezeu care este mai eterna decât tot ceea ce numim noi eternitate fiindca se afla deasupra acestei eternitati lasând Destinul sa devina eternitatea Lipsei din semanticul infinit la care sa se raporteze.
Prin urmare Dumnezeu se afla etern în sufletul pereche al fiecaruia dintre noi, unicul loc unde poate fi gasit cu adevarat.
De ce atunci când ma gândesc la sufletul meu pereche îl simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar si mai exigent, mai cald dar si mai razbunator, mai trist dar gata oricând de cel mai debordant optimism dar si exuberanta izvorâta din adâncul etern al privirilor noastre pierdute în negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?
Atunci ma întreb cine este Dumnezeu?
DUMNEZEU ESTE SUFLETUL PERECHE AL INTREGII LUMI , cu universuri paralele cu tot.
Cum fiecare om are sufletul sau pereche la nivel individual si aspira la acesta, tot asa în ceea ce priveste omul ca fiinta sociala, aspira catre Dumnezeu.
Cum fara sufletul pereche nu ar mai fi omul privit ca individ, fara Dumnezeu nu ar mai fi lumea în ansamblul ei.
Dumnezeu este reperul fundamental al lumii, iar cum lumea este cunoastere, pe Dumnezeu se sprijina întreaga cunoastere.„
Omul milostiv


Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila, ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:


- Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie ? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa ...


- Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet.


"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!"



Demult, a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat:


- Ce este rau cu mine ? De ce nu imi gasesc linistea ? De ce nu sunt multumit de viata mea ?


Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat:


- Cum e aceasta sticla ?


- Este pe jumatate goala!


- Vezi, i-a mai spus calugarul - eu o vad pe jumatate plina.


In viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om, in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.



Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.



"Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!"
Un crestin l-a intrebat pe duhovnicul sau:


- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important ?


- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti sa creasca ? Asa, fara sa faci nimic, or sa rasara ele ?


- Nu, parinte, trebuie sa le ud ...


- Dar daca le uzi si atat, vor creaste ele mari si frumoase ?


- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ...


- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca ?


- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu vor creste niciodata.


- Acum ai inteles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in care sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpatarea, omenia ... Noi, insa, trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete.


Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului ? Sa o udam mereu cu apa datatoare de viata, care este rugaciunea.


Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica ?!


E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.


Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de fericire.



"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora."
Dragostea calugarului


Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ?!, a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.


Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.


- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine. Hai, vino si mangaie-l!


Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde!


"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii."
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!


Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!


Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.


Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:


- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...


Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:


- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!


Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.


In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!



"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.



In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."
Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:
"Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!"
In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
"Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!"
Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.
Asa este si in viata.
Monee`: Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.
„Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”

(Sf. Ioan Gura de Aur)

Tu, eu şi Hristos (o poveste de iubire)






Cum s-au întâlnit … nu-şi amintesc nici ei. Oricum se cunoşteau demult. Se gândeau de mici unul la celălalt. Înainte de a se întâlni ei în mod real, se întâlneau inimile lor la rugăciune, înaintea lui Hristos. Aşa că întâlnirea a fost de fapt o recunoaştere. Ei erau sfioşi, dar Îngerii lor se îmbrăţişau, bucurându-se de iubirea care avea să se nască.

Îşi deschideau sufletul în fiecare zi, tot mai mult, unul către celălalt şi au văzut că împărtăşeau aceleaşi idei, visau aceleaşi visuri şi mai ales aveau aceeaşi mare iubire: Hristos. El le era Domn atotputernic, Prieten drag şi bun Sfătuitor. În fiecare seară, iubitul Îi povestea în taină lui Hristos despre frumuseţea iubitei lui, iar ea, cu inima strânsă de fericire Îl ruga pe Bunul să le dea iubire curată.

Şi iubirea lor lua uneori chip de porumbel şi zbura uşor străbătând înaltul cerului şi oprindu-se pe braţele Prietenului lor drag. Alteori, lua chip de floare şi se aducea în dar Preacuratei Măicuţe a lui Hristos, iar alteori, se înălţa ca o cântare duioasă înaintea Dumnezeului tuturor.

De multe ori ea îşi aducea aminte de naivitatea pe care o avea când era mică şi când, mâncând, obişnuia să-I lase loc la masă şi lui Hristos, ori seara, când mergea la culcare, avea mereu grijă să fie un colţ de pat liber, să aibă şi Domnul ei drag unde să se odihnească. Acum, naivitatea asta dulce părea că îi cuprinde pe amândoi: pe banca din parc unde obişnuiau să se oprească, era mereu loc şi pentru Hristos.

De multe ori inima lui îi cânta iubitei şi inima ei îi răspundea. Hristos era Cel care îi învăţa să-şi cânte unul altuia. Ei îi cântau Lui, Domnului tuturor, cu toată inima, iar El primea cântările lor şi le împletea cu degetele Lui făcând din ele o singură cântare şi din inimile lor, o singură inimă. Şi aşa, cântarea lui era şi cântarea ei, rugăciunea lui era şi rugăciunea ei…

Şi se sărutau aceşti doi tineri,… se sărutau frumos, că Hristos era cu ei. Mergeau înaintea icoanei Lui şi sărutau amandoi odată palmele iubitului lor Domn. Iar El strângea în mâinile Lui sărutările lor şi făcea din ele una singură. Astfel, sărutul ei devenea al lui şi sărutul lui era al ei.

Iar Îngerii se bucurau ştiind că avea să urmeze o nuntă frumoasă la care Hristos Domnul şi Măicuţa Lui vor fi invitaţi de seamă. Şi surâdeau Îngerii ştiind că în scurt timp cei doi nu vor mai fi două trupuri cu două inimi ci un singur trup şi o singură inimă …

Zboară, Îngerul meu, peste lume şi vezi de mai visează cineva acelaşi vis ca mine!












Draga mea prietena,

Iata-ne acum mari cu o traista mare de vise, sperante, dorinte. Copii nu mai suntem pentru lume dar pentru noi vom ramane mereu copii cu sufletul cald si colorat.

In primul rand iti multumesc ca existi si ca faci parte din viata mea, esti un chip frumos lucrat de Dumnezeu si ai calitati deosebite. Te am ca prietena si ce poate fi mai minunat decat sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca prin tine, eu devin mai bun, mai inteleapt, mai deschis! Atunci cand timpul mi-l petrec cu tine, simt ca sufletu-mi danseaza si totul in jurul meu este plin de culoare si bunatate.

Pentru ca tin mult la tine si imi doresc cu ajutorul Maicii Domnului, sa devii o floare in gradina Sa, sa te bucuri de parfumul tau in toate zilele as vrea sa-ti scriu aici ceva ce nu vreau sa uiti. Noi oamenii suntem ca niste actori pe o scena, fiecare cu rolul lui, cu imbracamintea lui, cu starile sale interioare…

Din acest motiv, imagineaza-ti draga mea, ca fiecare om pe care-l intalnesti te va invata ceva, fie bine, fie rau. Asa ingaduie Dumnezeu ca printr-o suferinta sa ne intoarcem la El, sa-l cautam, sa dobandim iubirea sau sa ne curatam de anumite neputinte, cunoscandu-ne astfel pe noi mult mai bine. Daca Dumnezeu iti trimite bucurie, multumeste din inima, bucura-te si tu de ea, pentru ca Dumnezeu te iubeste si iti vrea fericirea vesnica. In drumul tau cu siguranta ca vei intalni piedici si ispite, vei fi surprinsa de lume, vei intalni singuratatea, deznadejdea, supararea…dar nu te speria, nu esti singura! Chiar nu stiai? Este un rol, joaca-l! si inca un mic secret : ai un inger pazitor minunat, ca sa mai completez putin, Sfintii Lui Dumnezeu, apoi maica noastra, a tuturor, Maicuta Domnului. Poate ca nu simti, dar ei sunt cu tine, vorbeste cu ei prin rugaciune!

As vrea sa-ti scriu aici si despre baietii pe care-i vei intalni. Iubirea…toti tanjim dupa iubire, dar ce e iubirea? Iubirea este o taina! Daca te uiti la un fruct, la o floare, la un zambet de copil, aceea e declaratia de dragoste pe care Dumnezeu ne-o face in fiecare zi. Zambeste si tu, nu e o minune?! Baietii vin si trec, pana il vei intalni pe cel care este pentru tine. La fel este si pentru ele, ne cunosc, ne plac, daca nu avem puncte comune, au si plecat! Tu trebuie in primul rand sa ai grija de tine, de trupul si sufletul tau. Nu te compara niciodata cu alta fata, nu imita lumea si cuplurile de la televizor, accepta-i asa cum sunt, nu uita ca fiecare are rolul sau. Important este sa-ti pastrezi linistea, credinta si iubirea.

Relatia ta cu Dumenzeu este ceea ce conteaza, daca te vei lasa in mainile Sale, atunci cand esti confuza, cand nu stii ce vrei, Bunul te va ajuta. Daruieste-I Domnului, partea ta constienta, ca El sa patrunda astfel si in subconstientul tau, sa te cunosti astfel pe tine. Asta trebuie sa inveti, sa te cunosti pe tine insusti, sa daruiesti iubire, sa fii politicoasa si decenta. Nu te darui primului venit, ci astepta sa-l cunosti, sa vezi cum gandeste, ce calitati si defecte are, cum se comporta cu ceilalti oameni, si mai ales cerceteaza-l daca el are credinta in Dumnezeu. Poate acum pentru tine nu conteaza, dar mai tarziu va conta foarte mult! Fii atenta la comportamentul sau cu ceilalti oameni, ca sa stii cum vei fi si tu tratata, pentru ca la unele persone iubirea este trecatoare, ei traiesc in lume, iar tu nu meriti sa suferi, trebuie sa ai grija! Sexul nu trebuie confundat cu dragostea.

Un baiat care te respecta, care nu te intreaba daca esti domnisoara, sau nu, care nu te preseaza sau iti spune “nu stii ce pierzi”, inseamna ca sigur are o conduita si intentii mai bune. Daca vezi ca viata sa se focalizeaza in jurul sexului, al banului, al lumii…atunci nu este pentru tine. Cauta la inima lui, vezi ce simte, cum gandeste, gandeste-te daca merita cu adevarat sa ai o relatie cu el, daca te face sa te simti frumoasa si cel mai important, sa te simti TU, fara sa fii constransa!

Draga mea prietena, sexul inaintea casatoriei nu se merita si nu duce la nimic bun. Fara binecuvantarea Lui Dumnezeu prin casatorie, nu te vei putea bucura prea mult de el. Acum, Dumnezeu are judecatile Sale, tu doar lasa-te in voia Lui si sunt sigura ca te indruma pe drumul cel bun. Trupul tau este templu al Duhului Sfant, iubeste-l, nu-l vatama prin patimi. Astepta si bucura-te acum de tot ce ai! Prin rugaciunea vei avea mereu mintea limpede si vei fi aproape de Dumnezeu.

As vrea sa inchei spunandu-ti, ca si iertarea este o taina, iar daca vei suferi, este pentru ca asa trebuia sa se intample, dar tu trebuie sa ierti si sa inveti din experinta ta. Domnul iti va da vindecare si de atunci vei sti ce sa faci. Iarta draga mea, pe toti cei care iti vor gresi, au rolul lor. Iarta-te si pe tine, accepta-te asa cum esti si ai grija de tine! Daca te vei casatori, atunci sa fie din dragoste pentru ca asa i-ai cerut Lui Dumnezeu!

Astept vesti bune de la tine, si iti mai scriu cat de curand!

Cu multa dragoste, al tau prieten...

Răspunsuri duhovniceşti: Sileşte-te pe cât poţi să iubeşti pe tot omul, sau cel puţin să nu urăşti pe nimeni

Sileşte-te pe cât poţi să iubeşti pe tot omul. Iar dacă nu poţi încă, cel puţin să nu urăşti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei dispreţui lucrurile lumii.

Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăşti pe el, ci blestemul şi pe dracul care a pus la cale blestemul. Căci dacă urăşti pe cel ce te-a blestemat, ai urât un om şi ai călcat porunca. Şi ceea ce a făcut acela cu cuvîntul, tu faci cu fapta. Iar de păzeşti porun­ca, arată semnele dragostei; şi de poţi face ceva ajută-l, ca să-l izbăveşti de rău.

Hristos nu vrea ca tu să porţi vreunui om ură sau supă­rare, sau mânie, sau să ţii minte răul în nici un chip şi pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o strigă cele patru evanghelii.

Mulţi suntem cei ce vorbim, dar puţini cei ce facem. Dar nimenea nu trebuie să strice cuvîntul lui Dumnezeu pentru ne-grija proprie, ci să-şi mărturisească neputinţa sa, nu să ascun­dă adevărul lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca nu cumva să ne facem vinovaţi, pe lîngă călcarea poruncilor, şi de răstălmăci­rea cuvîntului lui Dumnezeu.

Iubirea şi înfrînarea slobozesc sufletul de patimi; citirea şi contemplarea izbăvesc mintea de neştiinţă; iar starea de ru­găciune o înfăţişează lui Dumnezeu însuşi.

Cînd ne văd dracii că dispreţuim lucrurile lumii, ca să nu mai urâm pentru ele pe oameni şi să cădem din dragoste, stârnesc împotriva noastră defăimări ca, nerăbdând supărarea, să urâm pe cei ce ne defaimă.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

stiati ca....

...sub altarul vechii biserici a mănăstirii Râmeţ se află un izvor tămăduitor? A fost descoperit din vechime, fiind folosit încă de atunci de către călugării care slujeau la altar. Izvorul era acoperit cu o lespede mare iar aceştia o îndepărtau, pentru a folosi apa în timpul slujbei şi pentru a o împărţi credincioşilor, fiind considerată sfântă.

De asemenea, e recunoscută pentru vindecările sale de-a lungul secolelor. Astăzi, izvorul se află în spaţiul gol, îngust din fundaţia vechii biserici, care a primit astfel hramul „Izvorul Tămăduirii”.

...după apariţia catacombelor la Roma, şi mai ales după sfârşitul persecuţiilor, sfântul Damaschin I, papa Romei, a zidit o biserică peste catacombele sfântului Calixt. De aici începând, creştinii au început a folosi ca masă pentru euharistie mormintele martirilor.

În Apus s-a făcut obiceiul ca episcopul să sfinţească o piatră cu moaşte, iar piatra să fie pe masa altarului. În caz că se dorea ca liturghia să fi fost celebrată în afara lăcaşului de cult, preotul lua şi piatra cu moaşte cu el, lucru puţin incomod.

Astfel s-a ajuns ca la Constantinopol piatra cu moaşte să fie înlocuită de o pânză cu moaşte, ceea ce e antimisul de astăzi.

Pe antimisele de astăzi e întipărită scena punerii în mormânt; de aceea când potirul şi discul sunt puse pe masa euharistică, preotul rosteşte troparele punerii lui Iisus Hristos în mormânt.

Antimisul se făcea pe vremuri din pânză de in, pe care se întipărea imaginea cu vopsea neagră; astăzi se coase de obicei antimisul dintr-o pânză de poliester pe care imaginea este tipărită în culori, din fabricaţie. Pe verso se află un buzunăraş, în care episcopul bagă moaşte. Acest buzunăraş se află de obicei sub cedula "I.N.R.I." de la crucea întipărită. Antimisul e sfinţit şi semnat de episcop. Semnătura se pune dedesubtul imaginii cu mormântul.

Atribuirea antimisului variază de la un loc la altul, de la o epocă la alta. În unele părţi episcopul dă un antimis fiecărui preot în parte. În alte locuri, episcopul dă antimisul fiecărui lăcaş de cult în parte. În general, când episcopul moare, antimisele se colectează, iar moaştele se vor băga în antimise noi, semnate de episcopul nou. De aceea antimisul este un semn de părtăşie între comunităţile creştine (parohii sau mănăstiri, etc) şi episcopul lor.


... mai multe sărbători au nume populare obţinute prin abrevierea numelor sfinţilor din zilele respective? Antanasiile: Antonie şi Tănase (Atanasie); Cosmadinul: Cosma şi Damian; Todorusalele: Toader şi Rusaliile; Petrolie: Petru şi Ilie?

... Sfântul Petru de iarnă e considerat mijlocul iernii? De acum, se spune, gerurile nu vor mai fi atât de mari…
...în anotimpul rece, fructele proaspete pot fi înlocuite cu succes cu cele deshidratate sau uscate. Acestea îşi păstrează aproape intact conţinutul de vitamine cu efect benefic asupra sănătăţii. Fructele uscate care se găsesc la noi pe piaţă sunt variate, însă cel mai căutate sunt prunele, smochinele, curmalele, caisele şi stafidele. Acestea conţin vitamine, microelemente şi macroelemente cu efect benefic aupra sistemului imunitar, dar nu numai.

Din păcate, puţini sunt cei care ştiu diferenţa între fructele uscate şi cele confiate: fructele uscate sunt deshidratate în condiţiile specifice industriei alimentare, păstrând o bună parte din proprietăţile fructelor proaspete. În contrast, fructele confiate sunt obţinute prin impregnarea cu melasă sau glucoză, pentru a le face mai dulci decât în realitate, în consecinţă, şi mai puţin sănătoase.
Prunele uscate au un conţinut ridicat de cupru şi potasiu şi ajută la reglarea zahărului din sânge. Consumul regulat previne cancerul de colon, stomac şi reumatismul. Prunele uscate rehidratate, adică atunci când sunt puse de seara într-o cană de apă şi consumate de dimineaţă, au efect laxativ la persoanele care suferă de constipaţie.

Smochinele sunt originare din Asia Mică, iar la noi sunt mai des consumate în anotimpul rece. Din punct de vedere energetic, smochinele uscate conţin 260 calorii la 100 g. Cu toate acestea, smochinele au proprietăţi nutritive, tonifiante (sunt recomandate sportivilor), laxative, diuretice şi emoliente. Sunt recomandate copiilor, adolescenţilor, convalescenţilor, bătrânilor, sportivilor şi femeilor însărcinate şi sunt benefice în cazurile de astenie, iritaţii gastrointestinale, constipaţie. Extern, sunt recomandate în stomatite, gingivite, abcese dentare, furuncule. Ele grăbesc colectarea puroiului în afecţiunile inflamatorii (furuncule), în abcese dentare, antrax, panariţiu: se fierb una sau două smochine în lapte, timp de zece minute, înţepându-le. Se aplică sub formă de cataplasmă pe părţile ce trebuie tratate. Se schimbă din patru în patru ore.

Caisele uscate se comercializează sub diverse forme: cele mai comune sunt jumătăţile de un portocaliu aprins. Această culoare intensă este rezultatul tratării cu bioxid de sulf. Există şi caise mici şi întregi care provin din Turcia şi care sunt cele mai gustoase.

Medicii recomandă curmalele în special sportivilor, datorită conţinutului ridicat de glucide, care, după cum se ştie, reprezintă suportul energetic al muşchilor. De asemenea, ele conţin toate vitaminele care aparţin grupului B. În acelaşi timp, sunt foarte eficiente în combaterea constipaţiei şi în prevenirea cancerului abdominal şi anemiei.

Cu toate aceste efecte benefice, fructele uscate sunt interzise persoanelor cu dereglări de metabolism şi celor obeze, din cauza coţinutului ridicat de calorii


....Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei. El a preluat numele si data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile Daciei. El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de Santandrei (29 - 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.

Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in Colinele Tutovei, in noaptea de Santandrei, petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului). Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc.…la Râmeţ se află craniul tămăduitor al Sfântului Ghelasie? Moaştele au ieşit la iveală printre straturile de pământ şi pietriş, depuse de apele năvalnice pe lângă biserică, până sub ferestre, fiind descoperite în perioada interbelică, odată cu lucrările de scoatere a pământului din jurul monumentului. Era un craniu gălbui, curat, care răspândea o mireasmă plăcută, fiind astfel înconjurat de o aură de miracol. Ba mai mult, despre craniu se spunea că fusese luat de apa ce ieşise pe lângă biserică, în urma săpăturilor, ocolind-o de trei ori şi oprindu-se în dreptul ferestrei de la altar. Călugării l-au aşezat la loc de cinste, în mănăstire, deşi nimeni n-ar fi zis că este al Sfântului Ghelasie, trecut la cele veşnice cu şase secole în urmă...

Dar venirea unei femei maramureşence la Râmeţ a schimbat totul. Era bolnavă de epilepsie şi plecase la mănăstire din pricina unui vis, în care i se descoperise că acel craniu are puteri vindecătoare şi că este, de fapt, al Ierarhului Ghelasie.

Zis şi făcut, călugării au oficiat Taina Sfântului Maslu, după care femeia s-a atins de capul descoperit până nu demult la fereastra altarului. Iar vindecarea s-a petrecut pe loc, fiind prima dintr-un şir îndelung de tămăduiri. Capul e păstrat şi azi într-o raclă, în biserica nouă a mănăstirii.

...…la Râmeţ se află craniul tămăduitor al Sfântului Ghelasie? Moaştele au ieşit la iveală printre straturile de pământ şi pietriş, depuse de apele năvalnice pe lângă biserică, până sub ferestre, fiind descoperite în perioada interbelică, odată cu lucrările de scoatere a pământului din jurul monumentului. Era un craniu gălbui, curat, care răspândea o mireasmă plăcută, fiind astfel înconjurat de o aură de miracol. Ba mai mult, despre craniu se spunea că fusese luat de apa ce ieşise pe lângă biserică, în urma săpăturilor, ocolind-o de trei ori şi oprindu-se în dreptul ferestrei de la altar. Călugării l-au aşezat la loc de cinste, în mănăstire, deşi nimeni n-ar fi zis că este al Sfântului Ghelasie, trecut la cele veşnice cu şase secole în urmă...

Dar venirea unei femei maramureşence la Râmeţ a schimbat totul. Era bolnavă de epilepsie şi plecase la mănăstire din pricina unui vis, în care i se descoperise că acel craniu are puteri vindecătoare şi că este, de fapt, al Ierarhului Ghelasie.

Zis şi făcut, călugării au oficiat Taina Sfântului Maslu, după care femeia s-a atins de capul descoperit până nu demult la fereastra altarului. Iar vindecarea s-a petrecut pe loc, fiind prima dintr-un şir îndelung de tămăduiri. Capul e păstrat şi azi într-o raclă, în biserica nouă a mănăstirii.
Marturisirea pacatelor
Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot:
- Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos?
- Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui.
- Dar, parinte, stii cine sunt?
- Ceea ce ti-am spus.
- Dar stii ce am fost?
- Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

vineri, 19 februarie 2010

"Pentru aceia, iubitu mieu, suntem datori şi ni se cade să ne ferim de toate pizmele, de toate răutăţile; ca să ştii, cu adevărat tot omul, măcar bogat, măcar sărac, măcar înţelept, măcar neştiut, orice va sămăna, aceia va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina, aşa o va şi duce. Că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta, asa din lucrurile sale se va osîndi. De-aceia fii cu mare bucurie la lucrurile lumii şi socoteşte la cele ce vor să fie, nu numai în pohtele trupului, ci şi în cele ale nevoiaşului suflet, topit de căldura pămîntului, de cele ce răsar şi cresc din el, pentru tine."din Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie...


GANDURI SI INVATATURI....



* In viata este important sa avem repere, la care sa ne raportam permanent. De multe ori comitem greseala de a ne urca pe un piedestal si sa ne consideram "cei mai buni". Asta pana in momentul in care intalnim pe cineva mai bun decat noi. Atunci piedestalul se naruie. Cu timpul invatam sa fim mai precauti, insa pe deplin intelepti, niciodata.
* Esenta fericirii nu este sa te bucuri de invidia celor putini, ci de recunostinta celor multi.
* Iubirea este cel mai terapeutic sentiment. :)... Vreau sa iubesc acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Dupa parerea mea, aceasta este iubirea adevarata, iubirea nobila. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei. Iubirea adevarata se confunda deseori cu pasiunea.
* Iubirea reprezinta rezonanta materiei, a mintii si trupului, la frumos.
* Iubirea este conditionata, Acceptarea nu ! Iubesti un om pentru ca e bun, frumos, destept. Si ii accepti neconditionat faptul ca bea sau fumeaza. Accepti numai prezentul. Uneori viitorul iti poate rezerva surprize.
* Dumnezeu nu este sus, ci inlauntrul nostru. Puterea lui este cea a faptelor si gandurilor noastre si nu are margini. Atata vreme cat Il vom cauta in alte parti, invatatura Lui ne va fi departe, iar teama si raul vor salasui in noi. Sa-L cautam pe Dumnezeu in noi, sa invatam din greselile noastre si devenind mai destepti si mai buni, vom invata sa iubim.
* Dumnezeu ne-a dat timp sa invatam sa iubim si timp pentru a darui ce-am invatat. Din pacate unii isi irosesc timpul dat pentru invatatura si ajung in cele din urma sa cerseasca iubire.

* Cred in prietenie ! Cred in oameni si in puterea lor de de a face lucruri frumoase impreuna. Si mai cred ca noi ne alegem prietenii, iar prietenia se cladeste incet, in timp, ca un zid trainic, care la nevoie ne poate fi pavaza.
* Increderea reprezinta suportul pe care se construieste relatia noastra cu cei din jur. Increderea se castiga greu si se pierde repede. Este sentimentul de liniste, de siguranta, pe care il avem alaturi de oameni, de tovarasul de drum cu care ne incumetam sa plecam departe, de prietenul langa care dormim, langa consoarta caruia ii incredintam viata.
* Nu e iubire în sensul sănătos, atunci când din dorinte facem obligatii, din nevoi facem porunci, din limite facem granite de închisori, din daruire facem posesie si gelozie, din pasiune facem patima și obsesie.
* Suntem prizonierii vietilor noastre, ai valorilor, convingerilor, istoriilor noastre, care ne-au dat grilele de lectură pentru viață, ne-au oferit o hartă de descifrare a iubirii și o dată cu ele, iluzia că ne stim trăi viata iubind.
* Atunci am invatat, ca nimic nu este mai pretios pe lume decat sanatatea. Acel moment mi-a schimbat modul de a privi viata. Atunci am vazut cum o valiza plina cu dolari nu mai valoreaza nimic. Atunci am inteles ca trupul omului este ca o lumanare, care arde mai repede sau mai tarziu, dupa felul in care traim. Am mai inteles ca viata nu ne apartine in totalitate, ci o impartim cu copiii si ceilalti din jur, si ca ei au nevoie de noi si noi de ei, in egala masura.
* In iubire, sa nu lasi niciodata ratiunea s-o ia inaintea sentimentului, chiar cu riscul de a fi dezamagit.
* Prietenia se construieste in timp, mai intai din gesturi marunte, apoi din unele mari. Si dupa o vreme, nu te mai gandesti "daca e bine sa ...", ci simti nevoia, bucuria sincera, de a oferi.

miercuri, 17 februarie 2010

Si era la ...
Si era la ora a sasea
Si s-a facut intuneric, peste tot pamantul, pana la ceasul al
noualea
Si s-a intunecat soarele
Si s-a rupt catapeteasma templului, prin mijloc
Si strigand IISUS, cu voce tare, a zis :
" Parinte in mainile Tale, incredintez Duhul Meu..."
Si acestea zicand si-a dat Duhul...

Trebuie acum să deprindem viaţa cea cerească – si aceasta nu e lucru uşor, căci am trait până acum o viaţă marginită, a împotrivirii. Iată, de pilda, un familist – care are o familie, casă, ştie sa îşi facă munca, dar adesea face vreo muncă fără voia sa, pentru că, să zicem, tatăl lui i-a spus că cutare treabă trebuie făcută aşa şi aşa, iar el o face împotriva voinţei sale, şi lucrul nu iese cum trebuie. Aşadar, dacă lucrăm astfel, în lăuntrul nostru se face împotrivire; dacă nu ne lepădăm cu timpul de această împotrivire lăuntrică, nu putem să intrăm în Impărăţia Cerurilor, în rând cu îngerii, printre sfinţi. Căci ne-am deprins să ne împotrivim întotdeauna la ceva, căci întotdeauna ceva nu este după voia noastră. Nu ne-am deprins cu ascultarea. Nu am învăţat să ne supunem voii lui Dumnezeu, ci dorim să fie voia noastră. Ei, păi, fiule, voia ta nu trebuie s-o faci! Pe cei ce îşi fac voia proprie nu-i vor primi nici cerul, nici pământul. De aceea să-I mulţumim, să-L lăudăm pe Domnul pentru toate – şi pentru situaţia în care ne-a pus. El ştie ce şi cum, iar apoi va scoate ceva deosebit de fumos din noi, când ne vom smeri. Se cade să ştim că aici pe pământ facem lucrarea Sa, fără a ţine socoteala de cine ne încredinţează sarcina. El conduce această lucrare a noastră, El este Cel ce ne-o dă...şi fie că suntem credincioşi sau necredincioşi, fie că vrem sau nu vrem, se cuvine să împlinim planul lui Dumnezeu.

Fragment din cartea stareţului Tadei, de la mănăstirea Vitovniţa (Serbia) – “Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa”





Retete de Post

În Postul Mare nu mâncam : carne , oua , brânza . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncam deci numai bucate fara unsoare (ULEI) , legume si poame.
MÂNCAM UNTDELEMN SI DEZLEGAM LA VIN : Sâmbata si Duminica , în ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfântului Ioan Botezatorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbata din Saptamâna Patimilor .
MÂNCAM PESTE : Buna-Vestire - 25 Martie si în Dumininica Floriilor.

SALATE

Salata de morcovi
· 400 gr morcovi
· 1 mar
· zeama de la o lamaie
· 2-3 linguri de suc de portocale
· coaja de lamaie si portocala
Se curata si se dau pe razatoare morcovii si marul si se amesteca cu celelalte ingrediente. Se tine la frigider.

Salata de conopida
· 1 conopida de marime medie
· 2-3 linguri de maioneza de post
· 2-3 catei de usturoi pisat
· patrunjel fin tocat
· sare si piper dupa gust
Se spala bine conopida, se pune la fiert in apa cu sare. Se scurge si se lasa sa se raceasca. Intre timp sa piseaza usturoiul si se amesteca cu maioneza. Cand este fiarta conopida, se taie marunt, se adauga maioneza cu usturoiul pisat, si se potriveste de sare si piper. Se adauga apoi patrunjelul tocat.

Salata de orez
· 1 ceasca de orez
· 4 ardei grasi
· 4 rosii mari, bine coapte
· 4 cepe potrivite
· ulei, otet
· sare, piper
· 1 legatura de marar
Orezul se alege, se spala si se fierbe in apa cu sare, dupa care se pune intr-o salatiera. Rosiile crude si ardeii copti se taie marunt. La fel ceapa si mararul. Se amesteca toate ingredientele, potrivindu-se de sare si piper.

Icre de post
· 1 ceasca de gris
· 3 cesti de suc dulce de rosii
· 2-3 cepe
· 1 ceasca de ulei
· sare, piper
Sucul de rosii se pune la foc mic sa clocoteasca. Se adauga in ploaie grisul, se amesteca cu grija pana ce grisul se umfla. Se ia de pe foc si se lasa sa se racoreasca. Se adauga putin cate putin uleiul, frecandu-se cu lingura de lemn sau cu mixerul pana se incorporeaza tot uleiul. La sfarsit se adauga, dupa gust, ceapa fin tocata, sarea si piperul.

CIORBE SI SUPE

Supa de rosii
· 1 kg rosii bine coapte
· 2 dovlecei taiati rondele subtiri
· 4 cartofi
· 1 legatura de ceapa verde (sau 2 cepe mai mici)
· 3 catei de usturoi
· 1 ceasca de ulei
· 1 lingurita de zahar
· sare, piper
· 2 foi de dafin
Intr-o oala suficient de mare se caleste in ulei cepa marunt tocata, se adauga dovleceii si dupa putin timp rosiile decojite, taiate in patru, si cartofii taiati marunt. Se lasa astfel sa fiarba 10 minute. Se adauga 1,5 la apa, piperul, sarea, zaharul, usturoiul taiat marunt si folie de dafin. Se acopera oala si se lasa sa fiarba 40 de minute. Se scot folie de dafin si se paseaza zarzavaturile. Se adauga patrunjel fin tocat si se serveste cu crutoane. Crutoanele se obtin prin prajirea in ulei a unor cubulete de paine.

Supa de conopida
· 1 conopida potrivita
· 3 cartofi
· 1 l apa
· sare, piper
· 3 linguri de margarina (ulei)
· 2 linguri faina
· 1 legatura de patrunjel fin tocat
Se spala conopida, se taie bucati si se indeparteaza cotoarele groase . Se curata cartofii, se taie si se pun la fiert impreuna cu conopida 20-25 de minute. Se paseaza zarzavaturile si se adauga sarea si piperul. Se topeste margarina intr-o craticioara, se pune faina si se amesteca continuu pana capata culoare galbuie, se adauga, putin cate putin, 2-3 polonice de supa, apoi se rastoarna in oala mare cu supa. Dupa ce s-au amesteca bine, se mai da 2-3 clocote si se adauga patrunjelul.

Crema de zarzavaturi
· 2 cartofi
· 2 morcovi
· 1 telina mica
· 1 praz
· 2 rosii (sau suc de rosii)
· 2 cepe
· 1 legatura de patrunjel
· 1 ceasca de ulei
· sare, piper
Se curata, se spala si se taie zarzavaturile marunt. Se pun la fiert cu apa si ulei pana se sfarma. Se paseaza astfel incat sa se obtina o crema. Daca este prea consistenta, crema se rareste cu putina apa. Daca este prea subtire, se ingroasa cu 2 linguri fulgi de porumb, care se dizolva in putina apa rece.

Supa de zarvaturi
· 4 morcovi
· 4 cepe
· 2 cartofi
· 1 dovlecel
· 1 verzisoara dulce
· 2 ardei
· patrunjel, sare
· 1 ceasca de orez (sau fidea)
· 2 cesti de suc de rosii
Se toaca zarzavaturile si se pun la fiert in 3 litri de apa. Cand sunt bine fierte se scot, se adauga orezul si apoi sucul de rosii. Se potriveste de sare, se adauga putin zahar, dupa gust, si la sfarsit verdeata. Cand se foloseste fidea, la sfarsit se rad 2 morcovi, sa calesc in ulei si se strecoara in supa. Astfel, supa devine mai gustoasa. Zarzavaturile fierte ramase se pot prepara salata.

MANCARURI

Musaca de macaroane cu ciuperci
· 500 g macaroane sau taitei lati
· 1 lingura de ulei
· 200 g mazare
· 2 morcovi potriviti
· 500 g ciuperci
· 1 ceapa mare
· 5 catei de usturoi
· 1 ceasca de ulei
· 0,5 kg rosii decojite si taiate marunt
· sare, piper
· busuioc taiat marunt si cimbru
· 9 linguri de margarina
· 11 linguri de faina
· 8-9 cesti de apa
· 8-10 masline fara samburi
· 4 linguri de marar si patrunjel tocat
Se fierb macaroanele in apa cu sare si 1 lingura de ulei, timp de 8 minute. Se clatesc cu apa rece si se strecoara. Se fierbe de asemenea mazarea timp de 6 minute in apa cu sare si se strecoara. Se spala si se taie marunt morcovul, ciupercile, cepa, usturoiul si se calesc in ulei. Se adauga rosiile, sarea, piperul, cimbrul si busuiocul. Se fierb pana raman numai cu uleiul. Sosul besamel se pregateste astfel: in margarina topita se pune faina, se amesteca continuu pana capata culoare aurie. Se adauga cu mare grija apa (cate putina) si se amesteca cu telul. Cand este gata se ia de pe foc si se adauga sarea si patrunjelul. Se tapeteaza cu ulei o forma mare si se pune un strat subtire de sos besame, apoi in straturi alternative macaroane si sos de ciuperci, presarand deasupra sosului de ciuperci, de fiecare data, putina mazare, si din nou crema besamel. Se repeta operatia de 4-5 ori, astfel incat sa se astearna deasupra un strat mai gros de crema besamel, peste care se presara maslinele. Se da la cuptor incins 25-30 minute.

Sarmalute in foi de vita cu orez
· 1 kg de foi de vita (50 buc.)
· 1 kg orez
· 1 ceasca de ceapa tocata
· 1 legatura de ceapa verde
· 1 legatura de marar
· 1 legatura de patrunjel
· 1 1 ceasca de ulei

· zeama de la 2-3 lamai
· 3 cesti apa
· sare, piper
Daca suntem in perioada cand se gasesc frunze de vita proaspete, se spala si se inmoaie pe rand in apa care fierbe. Daca insa folosim frunze din conserva, acestea trebuie fierte cca. 4-5 minute, ca se fragezeasca.
Umplutura se pregateste astfel: in jumatate din ulei si o ceasca de apa se amesteca cele doua feluri de ceapa, orezul spalat in prealabil, verdeata tocata, sarea si piperul, tinandu-se pe foc pana cand inghit toata apa. In foile de vita pregatite se pune cate o lingurita din umplutura, se impacheteaza si se aseaza sarmalele, dupa ce pe fundul oalei s-a asezat fie un gratar, fie cateva foi de vita. Dupa ce s-au randuit sarmalutele se toarna sosul de rosii, restul de ulei, apa, zeama de lamaie si cateva foi de dafin. Se fierb la foc mic pana raman numai cu uleiul. Daca orezul nu s-a fiert suficient de bine, se mai adauga putina apa. Se servesc reci, garnisite cu felii de lamaie.

Ghiveci
· 1 kg cartofi
· 1 kg dovlecei
· 1 kg morcovi
· 1 kg mazare
· 1 kg rosii
· 1 capatana de usturoi
· 1 praz
· 1 ardei verde
· 1 1 ceasca de ulei
· 5 cepe mari
· sare, piper, dafin
· 1 legatura de marar si patrunjel
Ceapa, prazul si ardeiul taiate solzi se calesc in ulei. Se adauga in ordine: morcovii, mazarea, cartofii si dovleceii taiati rondele. Se adauga apa, fara sa se depaseasca nivelul zarzavaturilor. Cand sunt bine fierte, se adauga rosiile decojite si date prin razatoare, usturoiul tocat marunt, sarea, piperul si dafinul. Se mai lasa pe foc 10 minute. Verdeata se adauga dupa ce se indeparteaza de pe foc.

Ardei umpluti cu ciuperci si verdeata

8 buc. ardei grasi, o cutie de ciuperci, 4-5 buc. rosii, 500 gr. orez, 2 buc. ceapa, 4 linguri de ulei, o legatura de patrunjel, o legatura de marar, sare, piper
Mod de preparare
Ceapa se curata, se taie marunt si se caleste in ulei incins. Se adauga orezul, impreuna cu ciupercile, taiate marunt, se acopera cu apa si se lasa la fiert. La sfirsit, se adauga rosiile taiate marunt. Se lasa la racit, se adauga verdeata tocata marunt si se potriveste de sare si piper. Ardeii se spala, li se taie cite un capacel in partea dinspre coada, se curata de seminte, se spala si se lasa la scurs. Se umplu ardeii cu orez si ciuperci, se ung cu ulei si se aseaza in tava. Printre ei, se pun felii de rosii si se dau la cuptor la foc mic 45 de minujte. Inainte cu 10 minute de a fi scosi de la cuptor, se poate prepara un sos de rosii care se toarna peste ardei. Se pot prepara ardeii si fara ciuperci.

Orez cu rosii la cuptor
Pentru 5 persoane:
· 1 kg rosii bine coapte
· 1 capatana usturoi
· 1 ceasca ulei
· 1 kg orez
· 3 ardei taiati solzisori
· 1 legatura patrunjel fin tocat
· 1 kg de masline negre taiate felii (facultativ)
Se indeparteaza coaja si semintele rosiilor si se taie marunt. Intr-o tava obisnuita, dupa ce se tapeteaza cu ulei, se pun jumatate din rosii. Se presara deasupra sare, piper, patrunjel, usturoiul taiat felioare si ardeiul solzisori. Se amesteca orezul nefiert cu maslinele si patrunjelul. Se aseaza in tava peste stratul de rosii jumatate din amestecul de orez. Peste el se toarna jumatate din cantitatea ramase de rosii, se presara ulei, sare, piper, usturoi, ardei, patrunjel. Se procedeaza la fel cu cealalta jumatate din orez si cu restul de rosii. Se lasa la cuptorul potrivit sa fiarba incet, cel putin 1 de ora. Se serveste rece.

Ardei umpluti cu legume
8 buc. ardei grasi, 2 buc. morcovi, 1 buc. radacina patrunjel, 1 buc. ceapa, 3-4 buc. rosii, 1 lingura zahar, 3 linguri ulei
Mod de preparare
Ardeii, carora li s-a scos in prealabil cotorul, se pun 1-2 minute in apa clocotita, putin sarata; se scot apoi pe o sita ca sa se scurga. Dupa aceea, se pune umplutura, se asaza pe un rind in cratita se toarna deasupra apa sau supa de carne, se adauga unt sau ulei si bulion de rosii si se lasa sa fiarba inabusit cu capac, in cuptor sau pe plita, timp de 30-40 minute. Pentru prepararea umpluturii de legume se taie pai morcovul, patrunjelul si ceapa si se prajesc in ulei, se adauga apoi rosii proaspete curatate de seminte si pielita, taiate marunt, se presara putin zahar, sare, piper si se prajesc.

Bame grecesti
750 gr. bame, 125 gr. ulei, 2 buc. ceapa, 1/2 kg. rosii, otet, piper, 1/2 lingurita faina, 1 ardei, 1/4 lamiie, zahar, sare
Mod de preparare
Se aleg bame tinere, se taie coditele, se oparesc cu bors clocotit, sarat sau cu otet indoit in apa. Se scurg si se prajesc in ulei. Se adauga ardei gras, taiat subtire. Separat se caleste ceapa, se stinge cu apa, se trece prin sita si se pune peste bame. Tot separat se rumenesc rosiile, lasindu-le sa fiarba in ulei si in zeama lor, apoi se strecoara si se toarna peste bame. Se lasa sa fiarba descoperit, se potriveste de sare si daca nu este destul de acra se adauga zeama de lamiie. Dupa ce se racoreste, se adauga putin ulei crud amestecat cu otet dupa gust. Se serveste imediat.

Cartofi fierti cu mujdei de usturoi
1/2 kg. cartofi, o capatina de usturoi, o ceasca de ulei, o ceasca apa minerala, sare, piper
Mod de preparare
Cartofii se spala, se fierb in coaja, apoi se curata. Usturoiul se curata, se piseaza, se freaca cu ulei si apa minerala. Cartofii se amesteca cu mujdeiul de usturoi si se incalzesc.

Cartofi noi cu sos picant
1 kg cartofi, 1 ceapa, 2 catei de usturoi, 5 rosii, 1 lingura de bulion, boia de ardei iute, ulei, sare, piper
Mod de preparare
Ceapa tocata marunt si usturoiul zdrobit se calesc in ulei pina se inmoaie. Se adauga rosiile taiate cubulete,1 lingurita de boia de ardei iute si bulionul. Se potriveste de sare si piper si se inabusa pina se ingroasa sosul. Cartofii, curatati si taiati in cuburi mari, se prajesc pina se rumenesc. Se pun intr-un castron si se toarna deasupra sosul. Se orneaza cu masline.

Dovlecei cu masline
2 buc. dovlecei, 1 catel de usturoi, 1 buc. ceapa, 100 gr. masline, 5 linguri de ulei, o lingura de faina, zeama de lamiie, busuioc, o lingura de bulion, o legatura patrunjel, sare, piper
Mod de preparare
Dovleceii (in coaja) se spala, se sterg si se taie in felii de 1 cm grosime. Se presara cu zeama de lamiie, sare si piper, se trec prin faina si se prajesc in ulei incins pe ambele parti. Se scot si se aseaza pe un platou. Ceapa si usturoiul se curata, se taie marunt, se prajesc si se sting cu bulion, zeama de lamiie si vin. Se adauga piperul, busuiocul si patrunjelul tocate marunt. Maslinele taiate felii se pun peste dovlecei si deasupra se toarna sosul. Se lasa la frigider 10-15 minute.

Dovlecei umpluti cu orez si gris
5 dovlecei, 1 ceasca de orez, 1 morcov, 1 ceapa, 3 linguri sos de rosii, 2-3 linguri de ulei, 1 legatura de marar, 1 lingurita de gris sau pesmet, sare, piper
Mod de preparare
Dovleceii se curata, se taie in jumatate pe lung, se scobesc de miez cu atentie ca sa nu se strice peretii. Ceapa si morcovul tocate marunt se calesc, se adauga orezul, miezul de dovlecei si se stinge cu 3 cesti de apa. Se adauga o lingurita de gris sau pesmet, mararul tocat marunt, se potriveste de sare si piper. Aceasta umplutura se da la cuptor 25 minute, pina se umfla bine orezul. Se raceste si se umplu dovleceii cu aceasta compozitie. Se asaza intr-o tava unsa cu ulei, se lasa la cuptor pina se rumenesc. Dupa ce s-au rumenit, se toarna peste ei sosul de rosii si se mai lasa 10 minute la cuptor. In umplutura se pot adauga 200 gr de ciuperci taiate marunt.

Gulii umplute cu ciuperci
5-6 gulii, 400 gr. ciuperci, 1 ceapa, sare, piper, patrunjel, 1 lingura orez
Mod de preparare
Guliile se curata de coaja si se scobesc. Ciupercile se taie marunt si se calesc impreuna cu ceapa tocata. Se adauga o lingura de orez, se stinge cu apa si se lasa sa scada. Se condimenteaza si se adauga patrunjelul tocat. Se umplu guliile si se asaza intr-o cratita cu untdelemn si apa, dupa care se dau la cuptor.

Iahnie de fasole pentru post

1/2 kg fasole uscata, 2 cepe mari, 2 morcovi, 3-4 catei usturoi, 1-2 foi de dafin, 500 g spanac, sare, piper, boia cimbru.
Fasolea se pune la muiat in apa fara sare cu o seara inainte de a fi pregatita. Se schimba apa de 2 ori. Se pune la fiert impreuna cu 2 morcovi si 2 cepe rase pe mare si caliti in ulei. Spanacul se opareste si se lasa la scurs. Se toaca o ceapa si usturoiul se toaca si se calesc putin intr-o lingura de ulei. Se adauga spanacul, sare, piper si boia. Se toarna compozitia intr-un vas rezistent la cuptor, se pune deasupra fasolea fiarta, fara zeama si se presara cimbru. Se da 30 min la cuptor.

Lipie cu ceapa si masline
1 lipie, 3 cepe, 100 gr masline, 1 lingura de stafide, ulei, sare, piper
Ceapa se curata, se taie solzisori, se caleste in ulei incins. Se scurge, se asaza pe lipie impreuna cu stafidele si maslinele curate de simburi. Lipia se inveleste in folie de aluminiu si se pune pe gratar 5-10 minute pina se patrunde.

Mazare cu marar
1 kg. mazare boabe curatate, 2 cepe, o lingura de faina, o lingura bulion, 2 linguri de ulei, o legatura marar, zahar, sare, piper
Mod de preparare
Ceapa se curata, se taie marunt, se caleste in ulei. Se adauga mazarea spalata si apa cit sa o acopere si se lasa la fiert. Dupa ce a fiert, se adauga faina, bulionul, se potriveste de zahar, sare si piper. La sfirsit, se adauga mararul tocat marunt.

Musaca din vinete si cartofi
1 kg. vinete, 1/2 kg. ardei gras, 1 buc conopida mica, 1 kg. cartofi, rosii proaspete (bulion), 300 gr. ulei
Se fierb cartofii in coaja, dupa care se curata. Ardeiul si conopida se prajesc putin in ulei. Vinetele se coc sau se pot taia felii, dupa care se prajesc la fel ca si ardeiul si conopida. Se unge tava sau de preferinta vasul jena cu ulei, apoi se aseaza un rind de cartofi taiati in felii rotunde. Se pune un rind de conopida pe care se presara orice condiment, apoi se pune un rind de vinete, un rind de ardei. In compozitie se pot adauga dovlecei sau alte legume, dupa preferinta. La sfirsit, se toarna bulionul peste toata tava (sau se se pun rosiile taiate). Se pune vasul la cuptor, la foc mic, aproximativ 45 minute.

Tocanita de ceapa
6 cepe, 4 buc. rosii, 1 buc. morcov, 3 catei de usturoi, o legatura marar, 1 pahar de ulei, otet, boia, zahar, sare, piper
Ceapa se curata, se taie solzisori, se caleste impreuna cu morcovul ras si cu boiaua. Cind ceapa s-a inmuiat, se adauga rosiile taiate marunt, otetul, zaharul, sarea, piperul si se lasa la fiert 10 minute. La sfirsit, se adauga mararul tocat marunt.

DULCIURI

Clatite de post
· 100 g faina
· 100 ml apa minerala
· 50 g ulei
· 25 g zahar
· 10 g sare
Se amesteca toate ingredientele si se bat bine pana se obtine o pasta de consistenta unei smantani subtiri. Se coc intr-o tigaie, care sa nu lipeasca. Dupa fiecare clatita se unge fundul tigaii cu ulei. La clatitele de post, lipsa oului face ca foaia sa se rupa usor. De aceea, se fac mai groase. Ca desert, se pot umple cu magiun sau dulceata. Ca aperitiv, se pot umple cu varza, urzici, spanac etc.

Covrigei simpli
· 200 g zahar pudra
· 400 g margarina la temperatura camerei
· 600 g faina
· 1 plic vanilie sau 1 lingurita coaja de lamaie
Se amesteca toate ingredientele, se framanta bine si se modeleaza covrigei in forme diferite. Se coc la foc potrivit. Se pot lipi doi cate doi cu marmelada.

Prajitura "Salam"
· 250 g biscuiti populari
· 250 g rahat
· 150 g margarina
· 250 nuci uscate in cuptor si rasnite
· 3 linguri de cacao
· 1-2 foi de gelatina (facultativ)
· 4 linguri apa
· 2 linguri zeama de lamaie
· 1 lingura coaja de lamaie
· 1 lingura rom
In apa calda, in care s-a topit gelatina (daca exista), la foc mic, se topeste rahatul, taiat bucatele mici, se adauga cacaoa, nuca maruntita si se fierb impreuna, pana se obtine o pasta moale, in care se incorporeaza margarina.
Se ia de pe foc si se adauga biscuitii, sfaramati cat mai marunt si mirodenii. · Se rastoarna pe o planseta acoperita cu zahar pudra, de grosimea 1 cm. Se ruleaza si se modeleaza prajitura de forma si grosimea unui baton de salam. Se da la rece si se serveste taiata rondele.

Prajitura "Ziua si noaptea"
· 12 linguri de ulei
· 14 linguri de zahar
· 14 linguri de apa
· 18 linguri de faina
· 2 lingurite de praf de copt
· 1 vanilie
· 2-3 linguri cacao
· 1 cana de nuca macinata
Se amesteca bine primele trei ingrediente cu mixerul. Se adauga faina, in care s-a amestecat praful de copt si vanilie. La sfarsit se adauga nuca. In tava unsa si tapetata cu faina se toarna jumatate din compozitie. Deasupra se toarna cealalta jumatate, in care s-a amestecat cacaoa.

Coliva
· 1 kg grau
· 500 g zahar
· 300-500 g nuca
· mirodenii: praf de anason, esenta de lamaie, esenta de portocale, coaja de lamaie sau de portocala, vanilie
· sare dupa gust

Se alege graul, se spala in multe ape reci, apoi in una, doua ape calde. La fiert se pun 2 l apa, la 1 kg de grau. Se fierbe la foc mic, cu multa grija. Este indicat sa se fiarba in oala de tuci si sa se puna oala pe o tabla sau pe o caramida subtire, sa nu se lipeasca. Graul pentru coliva nu se mesteca; se clatina doar oala spre stanga si spre dreapta, de cate ori se considera necesar. Cand nu se mai vede apa la suprafata, se incearca bobul de grau. Daca nu este suficient de bine fiert, se mai adauga putina apa calda. Cand bobul este inflorit, si toata apa absorbita, graul este fiert.
Se acopera cu un capac, se infasoara cu paturi si se lasa asa 2-3 ore. Cand este bine racit, se scoate din vasul in care a fiert, se adauga toate celelalte ingrediente si se framanta cu mana pana se albeste si devine cremos. Daca pare a fi prea moale, se dauaga pesmet din biscuiti populari ca sa absoarba umezeala.
Intr-un platou potrivit ca marime se aseaza graul, se netezeste, se cerne cu un strat de pesmet de biscuiti, apoi un strat de scortisoara, iar deasupra un strat de zahar farin de o jumatate de cm. Coliva se netezeste cat se poate de bine si se orneaza dupa preferinte.
Observatie: este de preferat sa se fiarba graul de cu seara si coliva sa se pregateasca dimineata, inainte de a fi dusa la biserica.
Cantitatea de nuca poate varia pana la a fi egala cu cantitatea de grau, dupa cum gospodina dispune de nuca. va doresc un Post usor cu roade duhovnicesti si cele de folos mantuirii sufletului! :) amin!

marți, 16 februarie 2010


Canonul Sfantului Andrei Criteanul


Cine este Sfantul Andrei Criteanul ?

Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut la Damasc, in jurul anului 660, sub stapanire musulmana, intr-o familie crestina care i-a dat o educatie aleasa. Mai tarziu, el devine monah in "Fratia Sfantului Mormant" - Ierusalim, fapt pen­tru care a fost mai tarziu supranumit si "Ierusalimiteanul".

Curand devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar in 685, in calitate de delegat al acestuia, semneaza la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat in 681 erezia monotelita (a unei singure vointe in persoana Domnului nostru Iisus Hristos).

Monahul Andrei ramane in Constantinopol, unde i se in­credinteaza conducerea unei importante opere social-filantropice, in special conducerea unui orfelinat si a unei case pentru batrani, lucrare sociala foarte populara pentru Biseri­ca bizantina din acea vreme.

In anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, in Creta. De aici a primit si numele de "Cretanul" sau "Criteanul", pe care i l-a dat traditia bisericeasca. Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A con­struit biserici, a infiintat manastiri, a dezvoltat lucrarea filantropica a Bisericii, s-a ocupat de educatia tineretului din eparhia sa, a ajutat pe crestinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor in insula etc. A fost un bun pre­dicator, iar pentru a incuraja participarea poporului la viata liturgica a Bisericii a compus o multime de imne liturgice. El este considerat cel dintai autor de canoane liturgice, intre care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat in cartea Triodul si constituie o piesa liturgica deosebit de importanta pentru perioada Postului Sfintelor Pasti.

Sfantul Andrei Criteanul a trecut la viata vesnica in anul 740, pe cand se intorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormantul sau nu se afla in Creta, ci in localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos).

Ce este Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul ?

Este vorba de un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, com­puse, la randul lor, din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!", cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.

Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind, in mare masura, imnele liturgice numite Condac. Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos. Canoanele, care au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical si au un continut teologic mai accentuat.

Canonul liturgic are noua cantari lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:

1. Cantarea lui Moise (Iesirea 15, 1-19);
2. Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43);
3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);
4. Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19);
5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);
6. Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);
7. Rugaciunea celor Trei tineri;
8. Cantarea celor Trei tineri;
9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si ruga­ciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79).

Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare de ton), se continua cu stihiri mai scurte si se incheie cu o lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion).

La Canonul initial al Sfantului Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de "Teodor" si "Iosif", adica Sfantul Teodor Studitul (+826) si Iosif de Sicilia (+886).

In secolele XI-XII, un canon de doua stihiri pentru o cantare a fost adaugat in cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea in care duminica a V-a din Postul Sfintelor Pasti a fost inchinata pomenirii Sfintei Maria Egipteanca. Apoi a fost adaugata la sfarsitul fiecarei cantari o stihira de cerere catre Sfantul Andrei Criteanul insusi. Dupa sinaxar se canta sau recita 16 stihiri, toate interca­late intre Fericiri.

Cum si cand se canta / citeste Canonul cel Mare ?

Acest canon al Sfantului Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, care este mai trist. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul cantarii. Rugaciunea "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!" este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe frag­mente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Utrenie.

Ce contine Canonul cel Mare ?

Acest bogat si frumos canon este, in acelasi timp, medi­tatie biblica si rugaciune de pocainta. Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, luminata de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocaieste plange ca nu a urmat pilda luminoasa a dreptilor virtuosi, ci robia patimilor aratate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.

Cu inima plina de smerenia vamesului, cu strigatul de iertare al fiului risipitor si cu gandul la infricosatoarea jude­cata, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arata, deodata, durerea si puterea pocaintei, leac si lumina a invierii sufletu­lui din moartea pacatului.

Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine, in Canonul Sfantului Andrei Criteanul, ritmul si respiratia pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"

Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a II-a, 2)

Pacatul este alipirea sufletului de cele pamantesti, incat: "toata mintea tarana mi-am facut" (Cantarea a II-a, 6). Prin pacat se pierde frumusetea nevinovatiei din Rai, se pustieste sufletul, se schimba demnitatea omului in rusine, iar apropierea de Dumnezeu se preface in instrainare de El.

Pacatul pe care il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, incepand cu Adam si Eva. De aceea, Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia la caderile in pacat sau biruinta asupra pacatului, asa cum se vad acestea in Sfanta Scriptura. Canonul cel Mare se canta in Biserica in timpul perioadei de pocainta a Postului Mare al Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertare a pacatelor pentru a ajunge la mantuire.

Marii pacatosi care s-au pocait si s-au ridicat din pacat si patimi devin nu numai dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica, ci si rugatori pentru cei ce se lupta cu pacatul sau se curata de el prin pocainta.

Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocata in Canonul cel Mare in stihul: "Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!". Iar mai tarziu, Biserica a adaugat in Canonul Sfantului Andrei Criteanul si stihul-ru-gaciune adresat chiar lui, autorului: "Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!"

Rugaciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Dom­nului si Sfintilor Apostoli arata, in general, legatura dintre pocainta si inviere, dintre vremea Postului si sarbatoarea Pastilor. "Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciunea lui Hristos, ca sa trecem toti curgerea postului, savarsind rugaciuni de umilinta si savarsind virtuti cu osardie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem invierea cea slavita a lui Hris­tos Dumnezeu, slava si lauda aducand."

Maica Domnului, care a purtat in pantecele ei si pe bratele ei pe Hristos-Domnul, aratandu-L lumii, impreuna cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos, arata aici insasi taina Bisericii, in care puterea si darul pocaintei devin pregatire si dor de inviere, arvuna a vietii vesnice ca legatura de iubire a omului cu Dumnezeu.

Marturisirea si preamarirea Sfintei Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniu­nii oamenilor cu Sfanta Treime. Botezati in numele Sfintei Treimi, crestinii reinnoiesc Taina Botezului prin lacrimile po­caintei, mor pentru pacat si inviaza sufleteste pentru Hristos.

Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sfintei, Celei de o fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca "usile pocaintei" sa devina "portile imparatiei cerurilor" deschise in inimile celor ce cauta mantuirea si viata vesnica.

Un alt element care sustine rugaciunea de pocainta si, in acelasi timp, constituie semnul pocaintei profunde este plan­sul sau lacrimile caintei. Lacrimile sunt un dar de la Dum­nezeu. Lacrimile care sustin rugaciunea de pocainta sunt numite intristarea cea dupa Dumnezeu, dupa expresia Sfintilor Parinti.

Sfantul Ioan Damaschinul explicand fericirea a doua, "Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia", arata clar ca nu orice plans aduce fericire, nu orice tanguire si lamentare este o virtute, ci plansul pentru pacate, numai acela aduce mangaiere. Nu plansul celui ce este suparat pentru ca ar fi dorit sa castige mai multi bani, dar a castigat mai putini, sau a ratat o sansa de a ajunge intr-un rang mai mare, dar nu a reusit.

Sfantul Ioan Damaschinul arata ca nu acesta este plansul adevarat, ci acesta este un plans egoist, un plans din orgoliu. Plansul adevarat este regretul sau cainta pentru pacatele pe care le-am facut, regretul si cainta pentru timpul pierdut, pentru energiile sufletesti si trupesti pe care le-am cheltuit in zadar, fara nici un sens duhovnicesc si fara nici o roada folositoare altora.

In timpul Postului Mare in Triod se subliniaza legatura deosebita dintre taina smochinului neroditor care s-a uscat pentru ca l-a blestemat Hristos Domnul si existenta umana cea indepartata de Dumnezeu, care nu aduce roada faptelor bune.

Sfantul Andrei Criteanul si alti Sfinti Parinti, meditand la pilda smochinului neroditor, cer lacrimile pocaintei ca sa ude cu ele smochinul neroditor al sufletului pentru a nu se usca definitiv. Iar Sfantul Efrem Sirul ne spune ca sufletul omului pacatos este plin de spinii pacatelor si de uscaciunea lipsei de iubire smerita fata de Dumnezeu si fata de semeni, iar lacrimile pocaintei vin peste sufletul acesta plin de spini si de uscaciune ca o ploaie curatitoare si roditoare. in acest sens, Parintii duhovnicesti vorbesc despre curgerea lacri­milor nevoitorilor sau ascetilor din pustie care au facut rodi­toare pustia prin rodirea virtutilor. Nu e vorba doar de pus­tia fizica, exterioara, ci, in primul rand, ei au facut roditoare pustia sufletului pacatos, transformand-o intr-un sol fertil al virtutilor.

Parintii Bisericii, mari dascali si traitori ai pocaintei, au impartit lacrimile in doua categorii: lacrimile de intristare numite si "strapungerea inimii" si lacrimile bucuriei. Lacrimile de intristare ard pacatul si spala sufletul pacatos precum focul curata fierul de rugina. Aceste lacrimi pot con­tinua si dupa ce au fost iertate pacatele lor, ele transformandu-se in lacrimile bucuriei care izvorasc din rugaciunea curata. insa in viata spirituala ortodoxa, lacrimile bucuriei se dobandesc, in general, dupa ce credinciosul a trecut prin lacrimile pocaintei. Acest adevar ni-l arata Sfantul Ioan Scararul care, in lucrarea sa Scara virtutilor, vorbeste despre "lacrimile pocaintei celei de bucurie aducatoare", adica despre bucuria iertarii, bucuria ridicarii, bucuria invierii sufletului din moartea pacatului.

Dupa impacarea omului cu Dumnezeu prin Spovedanie, lacrimile pocaintei aduc pace in suflet. Lacrimile nu sunt un scop in sine, dar sunt semnul caintei profunde si semnul bucuriei iertarii si al refacerii comuniunii cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei.

Cantarile noastre bisericesti compuse, in general, de monahi care au plans o viata intreaga, care s-au invrednicit de lacrimile pocaintei si de lacrimile bucuriei, contin o bucurie pasnica si pacificatoare. Ele nu urmeaza ritmul naturii impatimite de placeri, ci urmeaza ritmul metaniilor, acela al pocaintei. O astfel de muzica ne ajuta la sustinerea rugaciu­nii de pocainta.

Muzica din timpul Postului Mare este adaptata acestei perioade, dupa cum si vesmintele liturgice, de culoare cernita, inchisa, ne antreneaza in interioritatea pocaintei; ele ne cheama sa privim nu atat la solemnitatea slujbelor exterioare, cat la saracia sufletului nostru slabit de pacate, pentru a aduna, prin smerita rugaciune, comori de lumina in inima.

Totusi, intrucat pocainta are ca scop bucuria invierii, sambata si duminica din timpul Postului Mare, Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si cea a Sfantului Vasile cel Mare se savarsesc in vesminte luminate, iar miercurea si vinerea, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite unita cu Vecernia, ca semn de pocainta, se savarseste in vesminte cernite. Aceasta Liturghie este savarsita pentru impartasire euharistica mai intensa intrucat si postul acesta este mai intens sau mai sever.

In Biserica veche nu se savarsea Liturghia Darurilor mai inainte sfintite dimineata, ci seara, la vecernie. In mediul rural, primavara, oamenii mergeau in timpul zilei la camp, iar dupa munca de la camp, seara, veneau si se impartaseau, ca pregatire pentru inviere, deoarece perioada Postului Sfintelor Pasti este potrivita pentru invierea lenta a sufletului din moartea pacatului si cul­mineaza cu explozia bucuriei invierii Domnului din noaptea de Pasti.

Sa rugam pe Hristos Domnul si pe toti sfintii Lui sa ne ajute cu rugaciunile lor si sa ne daruiasca puterea de a simti in suflet roadele pocaintei din Postul Mare, adica sfintirea vietii, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Noi daruim ceea ce avem, postirea, ca sa primim ceea ce nu avem, nepatimirea."
BALADA CETÃŢII FÃRÃ ICOANE



Din Urali spre Soare-Apune,

cum veneau încinşi cu piei,

parcã fumega din ei

duhnet de sãlbãticiune.



Blestemata Miazãnoapte

se zbârlea pe-obrajii sluţi,

şi pe cai mãrunţi şi iuţi –

foamea stepelor rãscoapte.



Viclenii rãsãritene

ascuţeau ca un tãiş

gândul galben şi pieziş

în ochi mici fãrã sprâncene.



Toatã arşiţa din puste

şi tot crivãţul turbat.

Numai ciumã şi bubat,

numai viscol de lãcuste.



Bãlţi de moarte sub copite,

scãri de leşuri sub hanger,

ciurde-mpiedecate-n fier,

robii ţãrii cotropite.



Geamătul cetãţii slabe

sub prãpãd şi sub mãcel.

Evul mormãi şi el

Ca un urs supus pe labe.



In biserici şi-n altare

caii ronţãiau ovãz –

câtã cruce-a stat în vãz

zãcea ţãndãri sub picioare;



cât Arhanghel în icoanã

luminând pe-un zid bãtrân –

pradã ghearei de pãgân,

pentru flãcara duşmanã ;



câtã Precistã-n vopsele,

câtã candelã-n ungher,

se fãcea spãrturi de cer,

sfãrâmat argint de stele.



Chipul Domnului pe uliţi,

dus în urlet şi ocãri,

încã surâdea iertãri,

sfâşiat în vârf de suliţi.



Şi cum tot gonea prigoana

prin cetate, pe sub bolţi,

crucea nu-şi gãsea vreun colţ,

vatra nu-şi pãstra icoana.



Temãtori de buturugã

şi de gâde fãrã greş

prunc, muiere sau unchieş

nu-ndrãzneau sã-nchine rugã.



Numai temniţele pline

din cetatea fãrã rugi,

fremãtau sub chei, sub drugi,

ca un zumzet de albine.



Jos, în beznele cu gratii,

ruga se fãcea suspin,

iar suspinul –frunţi de crin,

cãtre poarta Prea Curatei.



In zadar puneau la uşe

lanţ şi lacãt robilor –

plânsul nu avea zãvor,

ruga nu ştia cãtuşe.



Dar afar’, cetatea –nfrântã,

fãrã clopote şi sfinţi,

nu ştia cã-n nopţi fierbinţi

robii temniţelor cântã.



Şi-au trecut peste cetate

-bivoli sforãind pe nãri-

ani cu sânge pe spinãri

şi în coarne cu pãcate.



Pãrea ziua sãptãmânã,

luna an şi anul veac…

molimile fãrã leac

duceau foametea de mânã.



Prin clopotniţe-n ruinã

bufniţe şi lilieci.

Mocneau inimile-n teci,

sãbii roase de ruginã.





Tot mai copleşiţi creştinii

şi stãpânii tot mai crunţi.

Tot mai silnice pe frunţi

şi osândele şi spinii.



Se gãtea de drum lãstunul

pe-un cer dulce de gustar.

Târgoveţi cu pas amar

nu-şi zâmbeau din mers nici unul.



Uliţi vechi, medievale,

îi vedeau urcând încet.

Un burete de oţet –

gândul îmbibat de jale.



Era ceas de dimineaţã

de smarald şi de mãrgean.

Şi deodatã, într-un geam,

dimineaţa prinde faţã.



Nimeni nu bãgã de seama

cum, din aur şi topaz,

raza se fãcea obraz,

limpezimile –maramã.



Cerul deveni privire

şi lumina chip duios –

Maica Domnului Hristos

pe tulpina ei subţire.



In fereastra sclipitoare –

chipul Precistei bãlai,

rupt din fulgere de rai

şi din viscole de soare.



Şi cum strãlucea Fecioara,

nezãritã la-nceput,

ochii ei din geamul mut

luminarã ulicioara.



Douã tinere drumeţe

îi vãzurã chipul sfânt ;

şi-ntr-un ţipãt lung s-au frânt

cu minunea ei pe feţe.



In metanie –amândouã-

pãreau creangã de cais,

legãnându-se ca-n vis

de prea multã floare nouã.



Se-nclinau în rugãciune

ţânci, bãtrâni, bãrbaţi, femei.

Uliţa sorbea scântei

din fereastra cu minune.



De mulţi ani icoana spartã

nu lucise pe pereţi.

Ca din somnul altei vieţi

se scula cetatea moartã.



Deşteptaţi ca din morminte,

toţi nevolnicii de ieri

înviau îngenuncheri

strãlucirii Maicii Sfinte.



Se-mbulzea cetatea toatã

ca sã-nchine fruntea-n praf.

Parcã foşnet de seraf

plutea moale peste gloatã.



Pândele de pe creneluri –

semn şi tulnic de furtuni.

Alelei ! Creştini nebuni,

ştreang v-aşteaptã şi mãceluri.



Cnuturi de smintitã hoardã

peste rugile din drum.

Caste flãcãri fãrã fum

taina nu-nceta sã ardã.



Geamul spintecat de pietre –

pulbere şi licurici.

Cetele-n genunchi sub bici

nu urnirã cãtre vetre.



Beţi de slavã şi mistere

ochii lor privirã-n sus.

Maica Domnului Iisus

sta pe-un zid de giuvaere.



Scânteia în zid granitul,

ardea piatra de bazalt.

Era fruntea-azur înalt,

era zâmbet infinitul.



Strigãt sfânt de adorare.

Urlet de pãgân blestem.

Steaua de la Betleem

ziua fâlfâia pe zare.



Gloata tot bãtea metanii

când în zid bãteau berbeci ;

sub divinul chip de veci

sângerarã bolovanii.



Murul se surpa cu vaier,

spart în chiotul barbar.

Ochi smeriţi cãtarã iar :

Maica fulgera în aer.



Peste freamãtul mulţimii,

într-un cearcãn de safir,

Ea lucea ca un potir

şi zâmbea ca heruvimii.



Peste haita ticăloasã,

spumegând uimită-n loc,

Ea-ndulcea cerescul foc

pe-un obraz de chiparoasã.



Aerul în vâlvãtaie

barda cum sã-l surpe-n glod ?

Taina, sus, peste norod,

Ce hanger putea s-o taie ?



Sfânta lin urca în spaţiu

pe-un chilim de aurori.

Ca un vuiet de vâltori,

jos, vuiau îngenunchiaţii.



Din vecii de ne’nceputuri

aripi verzi dãdeau ocol..

Ingheţa hangeru-n gol,

gheara degera pe cnuturi.



Limba împietrea nãucã

cu ocara-n vârful ei.

In lumina Precistei

cãdea ştreang, pica mãciucã.



Numai gloatele-n extaze,

sub un viscol de azur,

se-mbãtau de aur pur,

de mirezme şi de raze.



Şi dând sunete minunii,

clopote pornirã glas.

Ce Arhangheli le-or fi tras ?

Oameni nu trãgeau de funii.



De mulţi ani nu mai urcase

glasul lor în vechiul burg,

fãrã clopote-n amurg,

fãrã vechi iconostase.



Şi-acum sunetul strãluce

ca o ploaie de arginţi,

în cetatea fãrã sfinţi,

în cetatea fãrã cruce.



Robii temniţei de piatrã

le-auzeau prin uşi, prin zid.

Zidul tremura fluid,

robii-nchişi vedeau prin piatrã.



Vedeau taine de zãpadã,

de vãzduh şi de vãpãi.

Lanţuri, paznici şi cãlãi

nu-i puteau opri sã vadã.



Zidurile-n strãlucire

cum cutremurau nãluci,

burgu-ntreg ardea de cruci,

de icoane şi potire.



Uliţa era mireasmã

şi cetatea toatã zvon ;

orice meterez –amvon,

orice turn –catapeteazmã.



Ce puteri prindeau sã mişte,

ce aeriene mâini,

porţile cu vechi ţâţâni

ruginite de rãstrişte ?



Cã sãlbaticii de strajã

le vedeau cum se deschid.

Pe turtitul chip livid

Se holba mirarea-n groazã.



Din zbârlitele dihanii

spaima-ngãlbenea momâi ;

şi din creştet în câlcâi

le sluţea în pocitanii



Din cetatea cu lumine,

haita da-napoi prin porţi,

cu ochi mici, cu mâini de morţi,

în piei strâmbe de jivine.



Dar cetatea sub minune

nu privea-napoi nimic.

Pe scãri dulci de borangic,

ea sta sus in rugãciune.



Şi de sus privea-nainte

Cerul Domnului, rãmas

ca un vechi iconostas

în Cetatea Maicei Sfinte.