Cer nou
(Zorica Latcu)

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat ?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu însuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele-i cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit”





DECALOGUL TACERII
1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros.
2. Taci, atunci cand ai vorbit destul.
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti.
4. Taci, atunci cand esti provocat.
5. Taci, cand esti nervos si iritat.
6. Taci, cand intri in Biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi.
7. Taci, cand pleci de la Biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit.
8. Taci, cand esti ispitit sa vorbesti.
9. Taci, cand esti ispitit sa critici.
10. Taci, cat ai timp sa gandesti inainte de a vorbi.


Cand ai sanatate si spor, inalta-ti inima si zi: "Tie, Doamne!"
Cand oamenii te cinstesc si te lauda, spune-ti in sinea ta: "Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci tie Doamne!"
Cand iti trimiti copii la munca sau la scoala ori in armata, binecuvanteaza-i din pragul casei tale si zi: "Ii dau in grija Tie, Doamne!"
Cand mergi in urma sicriului ce poarta tot ce ai mai drag, paseste cu vitejie ca atunci cand duci un dar celui mai mare Prieten, si zi: "Acest suflet drag ti-l aduc in dar Tie, Doamne!"
Cand se vor aduna aupra ta chipurile intunecate ale ispitelor dracesti si suferintelor si bolilor, nu deznadajdui, ci spune: "Ajutor si mila cer Tie Doamne!'
Cand ingerul mortii va veni la patul tau, nu te speria prieten este ci iarta-te cu aceasta lume si spune: "Sufletul meu pocait il dau in maini Tie, Doamne!"
Sf. Ierarh Nicolae Vermilovici