..... o parte din cele mai frumoase momente ale vietii:

Sa te indragostesti.
Sa razi pana te doare burta.
Sa gasesti un teanc de facturi cand te intorci din vacanta...
Sa mergi intr-un loc unde gasesti peisaje superbe.
Sa-ti asculti cantecul favorit la radio.
Sa adormi ascultand sunetul ploii.
Sa iesi de sub dus si sa te acoperi cu un prosop cald.
Sa reusesti la ultimul examen.
Sa iei parte la o discutie interesanta.
Sa gasesti bani intr-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp.
Sa razi de tine.
Sa te relaxezi printre prieteni.
Sa te trezesti in mijlocul noptii si sa-ti dai seama ca mai ai cateva ore bune de somn.
Sa auzi, din intamplare cum te vorbeste cineva de bine.
Sa privesti un apus de soare.
Sa asculti o melodie care-ti aduce aminte de o persoana speciala din viata ta.
Sa te distrezi cu prietenii.
Sa vezi fericite persoanele la care tii.
Sa vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai vazut de mult si sa simti ca nu s-a schimbat nimic.
Sa stii ca esti iubit.


povestea unei furnici.................

In fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica cea harnica, productiva si bucuroasa de munca ei. Acolo isi petrecea ea zilele, muncind cu sarg si fredonand un cantecel. Era harnica, productiva si bucuroasa de ce facea dar, vai, nu o superviza nimeni.

Bondarul, presedinte si director general, a considerat ca asa un se mai poate si a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gandac cu multa experienta. Prima grija a Gandacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire si de plecare de la munca, si a elaborat si niste rapoarte minunate pe aceasta tema.

Curand s-a vazut ca era nevoie si de o secretara care sa pregateasca rapoartele, si ca urmare au angajat o Paianjenitza, care a organizat o arhiva si s-a ocupat si de telefoane.

Si in tot acest timp, Furnica era harnica, productiva si se bucura de munca ei. Muncea si iar muncea. Si din cand in cand fredona o melodie.

Bondarul, presedinte si director general, era incantat de rapoartele Gandacului supervizor, ba chiar i-a mai cerut si niste tabele comparative si grafice, indicatori de gestiune si analize ale tendintelor de viitor.

Asa ca a fost nevoie sa angajeze si o Musca, pe functia de ajutor de supervizor si a trebuit sa-i cumpere si un laptop cu imprimanta in culori.

Curand Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, a incetat sa mai fredoneze o melodie, si a inceput sa se vaiete ca pierde vremea cu hartoagele pe care o puneau sa le completeze, in loc s-o lase sa lucreze.

Si atunci, Bondarul, presedinte si director general, a hotarat ca e momentul sa ia masuri: s-a creat postul de administrator general al departamentului in care lucra Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Aceasta responsabilitate a fost incredintata Lacustei care, ca prima masura a pus mocheta bej in biroul sau si a cerut sa i se cumpere un fotoliu special. Noul administrator general "e clar", a avut apoi nevoie de o masina, de un laptop ba chiar si de o retea intranet pentru comunicarea cu subalternii.

Tot noul administrator general a mai avut nevoie si de o asistenta personala si a adus-o pe Broasca, cea care-i fusese secretara la precedentul loc de munca. Aceasta urma sa-l ajute la elaborarea planului strategic si a bugetului pentru departamentul in care muncea Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Furnica nu prea mai canta, si pe zi ce trece devenea tot mai agitata si mai nervoasa.

"Va trebui sa selectionam o societate de consultanta care sa ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru in societatea noastra", propuse Lacusta. Iar societatea aleasa, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anuntand ca are nevoie de cateva luni de lucru.

Dar intre timp, Bondarul presedinte si director general, reanalizand cifrele, ajunse la concluzia ca departamentul in care lucra furnica harnica, productiva, si ceva mai putin bucuroasa de munca ei, nu mai aducea acelasi profit ridicat ca pana acum. Si l-a contactat pe Bufnitza, renumitul consultant in afaceri, ca sa-i ceara un diagnostic al situatziei.

Domnul Bufnita s-a invartit trei luni prin birourile societatii si a elaborat un raport sofisticat, in mai multe volume, in valoare de cateva zeci de mii de euro, care se incheia cu concluzia: "Sunt prea multi salariati in acest departament. Trebuie efectuate concedieri".

Asa ca Bondarul, presedinte si director general, a trebuit sa urmeze sfatul consultantului care-l costase cateva zeci de mii de euro, si sa o concedieze pe Furnica harnica, productiva si furioasa, care pe vremuri era harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Morala:
Sa nu cumva sa-ti treaca prin minte sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei! Este mult mai oportun sa fii sau o Lacusta sau un Gandac, inutil si incompetent. Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o stie toata lumea. Pe ei nu-i streseaza nimeni !

Daca, totusi, nu te poti impiedica sa fii harnic si productiv, sa nu cumva sa arati ca esti bucuros de munca ta. Asta n-au sa ti-o ierte niciodata! Inventeaza din cand in cand ca ti s-a intamplat o nenorocire. Fa pe victima ! Fa in asa fel incat sa nu le fie ciuda ca te bucuri de ce faci!
Iar daca, in ciuda acestor sfaturi, te incapatzanezi sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, apuca-te de o activitate independenta, cel putin asa nu vor trai pe spinarea ta toti Bondarii, Gandacii, Paienjenii, Mustele, Lacustele, Broastele si Bufnitzele!




Avem timp pentru toate... Octavian Paler...

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.
Avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris.
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele.
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare.
Avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile.
Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam.
Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea.
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate...

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul .. depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot
sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand. Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit...


"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine cand ii chemi in momentele frumoase ale vietii si in cele rele... cand vin nechemati."
Cine moare de Garcia Marquez


"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii, cine nu-si schimba existenta, cine nu risca sa construiasca ceva nou, cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau, cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis, cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste, cine nu citeste, cine nu asculta muzica, cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea, cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim..."