A bătut la uşa ta cineva.
A bătut la uşa ta, cineva,
Şi nu a răspuns nimenea,
În tăcerea negrii nopţi
Stă un om şi plânge,
Faţa lui e numai răni
Pieptul numai sânge
Cine eşti străin pribeag, cine eşti?
De-al cui dor tu pribegeşti ?
Pentru cine ai răbdat ?
Bice fără număr
Ce povară ţi-a lăsat
Rana de pe umăr
Eu sunt robul ce slujesc, tuturor
Un om al durerilor
Nimeni plată nu mi-a dat
Numai spini şi ură
Numai roşii sângiuri
Pieptul mi-l umplură
Eu sunt pâinea ce s-a frânt
Lumii-ntregi
Eu sunt vinul noii legi
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare
Pâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare
A Bătut la uşa ta, cineva,
O! Deschide nu mai sta
Nu-L lăsa să plece trist
Poate niciodată
Mâna lui la uşa ta,
N-are să mai bată.
La umbra Crucii Tale.
La umbra Crucii Tale
Eu Doamne vreau să vin
Să-mi plâng mereu trecutul
Şi ţie să mă închin.
La umbra Crucii Tale
Eu Doamne vreau să fiu
Să plâng, să cânt cu jale
Din moarte să înviu.
La umbra Crucii Tale
Eu vreau să-ngenunghez
Căci numai tu Stăpâne
Din greu mă liberezi.
La umbra Crucii Tale
E pacea şi odihna
Nădejdea, mângâierea
Dreptatea şi lumina.
La umbra Crucii Tale
Eu vreau să chem mereu
Pe cei ce în viaţă
Nu-l au pe Dumnezeu.
Dac-aş putea să zbor
Mai sus de astă vale,
Aş spune tuturora
De jertfa crucii tale.
În lumea asta Doamne
E vrajbă, chin şi jale
De-acea vreau să stau
La umbra Crucii Tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu