Invataturi ale Parintilor
vuvuvuvuv
Parintele Gherman din Stavrovuni
Este cu neputinta sa dobandesti rugaciunea adevarata, daca mai inainte nu ai parasit orice banuiala si cuget rau impotriva celorlalti.
Daca vrei sa inveti sa te rogi, mai intai inceteaza sa mai vorbesti mult. Apoi alunga si cea mai mica tulburare din viata ta.
vuvuvuvuv
Sfantul Marcu Ascetul
Orice savarsim fara de rugaciune si fara de nadejde in Dumnezeu, se dovedeste apoi a fi daunator si pieritor.
vuvuvuvuv
Avva Isidor
Iarta-ti fratele, ca si tu sa poti primi iertare.
vuvuvuvuv
Mitropolitul Filaret al Moscovei
Cel ce se cunoaste indeajuns si se judeca pe sine nu are vreme sa ii judece pe ceilalti.
vuvuvuvuv
Sfantul Isaac Sirul
Dumnezeu se bucura cand un om Ii daruieste o rugaciune inteleapta.
Sufletul nostru nu poate zamisli rod duhovnicesc daca inima nu este moarta pentru lume.
Fericit barbatul ce isi vede slabiciunea, caci cunoasterea aceasta i se face temelie, radacine si capatai fiecarui os. Caci de indata ce cineva intelege si isi simte cu adevarat slabiciunea, isi ingradeste slava desarta a sufletului care intuneca cugetul, si astfel dobandeste ocrotire.
vuvuvuvuv
Sfantul Arsenie din Paros
Lucreaza privegherea de sine. Si de voiesti sa fii castigat, tu si aproapele, priveste la greselile tale si nu la cele ale altora. Domnul ne spune: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati”, nu osanditi ca sa nu fiti osanditi. Iar Apostolul Pavel graieste: „Cine esti tu sa judeci pe sluga altuia?”
vuvuvuvuv
Sfantul Tihon al Voronejului
A iubi este usor si plin de dulceata. O, daca am putea macar zari inima celui ce poarta jugul evanghelic al lui Hristos, am vedea in launtru-i un rai de bucurie si fericire, am vedea acolo Imparatia lui Dumnezeu, chiar daca la suprafata este ingrijorat si imprejmuit de mahnire si necazuri, precum un trandafir este imprejmuit de spini. Nu poate exista altceva decat alinare si bucurie adevarata intr-o inima in care domneste Imparatia lui Dumnezeu.
vuvuvuvuv
Parintele Amfilohie Makris
Hristos vine adesea si bate la usa ta si tu il inviti sa se aseze in camara sufletului tau. Apoi, prins in afacerea ta, uiti de Marele Oaspete. El te asteapta sa te infatisezi si cand intarzii prea mult, se ridica si pleaca. In alte dati, esti atat de ocupat incat ii raspunzi de la fereastra. Nu ai vreme nici macar sa-i deschizi usa.
Cand zaresti o persoana ce este ostenita duhovniceste, n-o impovara mai mult, caci genunchii sai nu vor putea duce.
Iubeste-l pe Unul El, ca pana si fiarele salbatice sa te iubeasca.
Adevarata bogatie, pentru mine, este sa te vad in Imparatia Cerurilor.
Cand flacara dragostei exista, mistuie tot raul ce se apropie.
Cel ce iubeste duhovniceste, simte rugator ca se poate afla intru Dumnezeu si fratele sau. Se intristeaza cand fratele sau nu are buna-sporire si se roaga pentru sporirea lui. Oricine a dobandit dragostea crestina nu se mai schimba vreodata.
Tine flamura lui Hristos ridicata intru tarii, ca sa ai intotdeauna numarul de telefon al Batranului tau oriunde te-ai afla.
Hristos este acelasi, in ziua de ieri si in cea de azi, dar ne-am inchis ochii si privim intru intunecime. Deoarece continuam astfel, unii cad in glod iar altii sunt ucisi.
Acele lucruri de care auzim, razboaie, cutremure, catastrofe, tunete, asteapta si ploaia...
Trebuie sa fim pregatiti sa ne aparam si sa mucenicim.
Pentru ca harul Domnului sa vina in timpul Liturghiei, trebuie sa fii concentrat si netulburat.
Cu cat iubeste cineva mai mult pe Dumnezeu, cu atat sporeste in iubire si pentru ceilalti oameni. Ii iubeste cu sfintenie, cinstire si pretuire, ca pe niste chipuri ale lui Dumnezeu.
Cand cuiva ii lipseste caldura launtrica, va fi inghetat si rece, chiar si vara.
Cand inima ta nu il are pe Hristos, va cuprinde in locu-i bani, avutii sau oameni.
Rogu-te, asterne aceasta porunca intru lucrare. Nutreste dragostea fata de Persoana lui Hristos intr-o asemenea masura, incat atunci cand ii rostesti numele, lacrimi sa curga din ochii tai. Inima-ti sa arda cu adevarat. Atunci El va deveni invatatorul tau. Va fi Povatuitorul tau, Fratele tau, Parintele tau, si Batranul tau.
Iubeste-l pe Mirele tau Hristos cu toata inima ta si atunci toata lumea te va iubi si iti va purta de grija.
Ocrotirea lui Dumnezeu micsoreaza ispita.
Din pricina stricaciunii raspandite peste tot, oamenii nu mai pot intelege ca exista dragoste duhovniceasca.
Oamenii lumesti te obosesc, deoarece tot ce e adunat in launtrul lor se revarsa asupra ta precum valuri de energie. Trebuie sa fim oameni ai harului in asa masura incat oricine vine la noi sa afle odihna.
Sa privim la toti ca fiind mai mari decat noi, oricat de slabi ar putea sa para. Sa nu fim aspri, ci sa purtam mereu in minte ca celalalt are aceeasi destinatie cu noi.
Trebuie sa avem Dragoste, chiar de ni se fac cele mai mari rele, trebuie sa ii iubim pe cei ce ni le fac. Vom putea intra in Rai doar cu dragoste.
Lucreaza Rugaciunea lui Iisus si va veni o vreme cand inima ta va tresalta de bucurie, asa cum face cand urmeaza sa vezi pe cineva pe care il iubesti foarte mult.
Nu neglija rugaciunea de seara. Roaga-te cu inflacarare, asemenea celor ce se duc la o praznuire. Ei sunt treji si simt doar bucurie. Astfel, de vreme ce urmeaza sa vorbesti cu Mirele tau, nu asculta cand Ispititorul iti graieste felurite lucruri pentru a te impiedica, caci stii ca exista cineva care iti poarta de grija.
Intrebare: „Gheronda, cum trebuie sa ni-l inchipuim pe Hristos?” Raspuns: „Intotdeauna trebuie sa ni-L aducem pe Hristos in cuget cu dragoste. Putem tine fotografia cuiva in mana, dar de vreme ce nu il cunoastem, nu il iubim, nu suntem miscati. Insa, atunci cand luam o fotografie a mamei noastre, sufletul imediat tresalta si plange cu dragoste.”
Un om se poate inalta deasupra pamantului cu doua aripi, una este simplitatea si alta este curatia inimii. Trebuie sa fii simplu in lucrari si curat in cugete si simtiri. Cu o inima neprihanita il vei putea cauta pe Dumnezeu si cu simplitatea il vei gasi si te vei bucura. Inima curata trece cu usurinta prin portile Cerurilor.
Osandirea de sine trebuie lucrata cu discernamant, altfel vom ajunge la sinucidere.
Ne aflam pe apele vietii, uneori au loc furtuni si alteori sunt linistite. Harul lui Dumnezeu nu ne paraseste. Altfel, ne-am duce la fund, daca el nu ne-ar tine deasupra.
Sfintii privesc intotdeauna la cealalta viata. Este harul amintirii de moarte.
Dumnezeu ne pazeste de ispite. El nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre. Le ingaduie pe toate spre binele nostru.
Cand duhovnicia sporeste, chiar si somnul va fi alungat.
Rugaciunea este har. Dumnezeu il da atunci cand exista ravna si smerenie.
Lupta pe Cel ce uraste Binele, care te pizmuieste, indura vitejeste tot ce cade asupra-ti cu tarie sufleteasca, rabdare si credinta.
Nu ingadui vrajmasului sufletului tau sa duca razboi improtiva-ti. El se infatiseaza in vestminte de oaie, pretinzand ca vrea bunastarea sufletului tau.
Increde-te mereu Domnului si El te va hrani la vremea flamanzirii.
Cu o vorba buna pentru aproapele, sustinandu-l, castigi raiul.
Pocainta trebuie sa se petreaca nu de frica judecatii ci din pricina ca am pacatuit in fata lui Dumnezeu. Indulceste-ti gandurile cu vorbe de mangaiere si nadejde. Incalzeste-ti vorbele cu caldura iubirii pentru Mirele tau si adu-ti aminte de Patimile Sale, care le-a indurat pentru tine, ca sa ramai nestramutat, daruit si smerit. Lasa-te cu totul sub acoperamantul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Iubeste sa dai ospitalitate, copilul meu, caci aceasta deschide portile Raiului. Astfel dai gazduire si ingerilor, „poarta de grija strainilor ca sa nu fii strain lui Dumnezeu”.
Sfintii s-au supus la tot ce le-a trimis Dumnezeu, cu o simplitate copilareasca, „Aceasta-i calea. Tu o doresti. Faca-se voia Ta.”
Ospitalitatea... cea mai mare dintre virtuti. Atrage harul Duhului Sfant catre noi. In chipul fiecarui strain, copilul meu, il vad pe insusi Hristos.
Intristarea este placuta lui Dumnezeu, atata vreme cat nu ne rapeste curajul de a lupta.
Este trebuincios si folositor ca o cercetare a tot sinele sa se savarseasca din cand in cand, spre aducerea aminte de toate vechile pacate.
Lasa-ti grijile in mainile Domnului. Cere tot ce doresti, precum un copil cere tatalui sau.
Rugaciunea este un dar de la Dumnezeu. Cere intotdeauna cu nadejde.
Faptele noastre, sora draga, nu ne vor mantui; mila nesfarsita a lui Dumnezeu o va face.
Legaturile duhovnicesti devin de nedespartit atunci cand se strang in jurul unui duh pruncesc, a nevinovatiei si sfinteniei.
Toate par intunecate si grele cuiva fara de Hristos.
In fiecare zi ma rog ca sa va pot vedea in randul cetele sfintelor femei.
Nu vreau sa fiu in Rai fara voi, copiii mei.
Intrebare: Cum reusiti sa aveti o asemenea rabdare si staruinta in toate?
Raspuns: Ajuta harul Domnului. Cred intotdeauna in puterea lui Dumnezeu, copilul meu, Cel ce schimba si randuieste totul spre binele sufletului nostru.
Cel ce se tulbura nu cugeta drept, in chip logic. 19.10.1967
Cand vad pe cineva iritat, nu ascult la ce glasuieste, ci ma rog lui Dumnezeu sa il impace. De aceea nu ma tulbur. Cand se linisteste, cand este vremea potrivita, ii graiesc, deoarece atunci sunt in masura sa priceapa nebunia lor.
Harul lui Dumnezeu si unirea duhovniceasca cu Dansul preschimba omul. Temerile si neincrederile dispar, nu se mai teme de moarte, si priveste aceasta viata, oricat de buna ar fie ea, drept o robie. 2.5.1969
Dumnezeu te viziteaza atunci cand lacrimi iti vin, la rugaciune.
Cand un om este simplu, se indumnezeieste. Devine nevinovat, smerit, bland, liber. 1.11.1968
Niciodata nu da insemnatate vreunui lucru pamantesc sau trecator. In loc, poarta grija unirii tale duhovnicesti cu Dumnezeu.
Cand auzi ca esti vorbit de rau, poarta-te ca si cand n-ai fi auzit. Acesta este Raiul, aceasta este desavarsirea.
Religia noastra ucide patimile, nu trupul.
Unde este frica lui Dumnezeu, intelepciune se daruieste. 25.7.1967
Vreau sa fii linistit, ca sa ne putem intalni. Cand esti ostenit, comunicarea nu lucreaza.
Crestinul este o fiinta omeneasca adevarata. Este bine crescut si politicos. Nu vrea sa intristeze pe nimeni.
Nevinovatia este mai mare decat genialitatea.
Cel ce sufera de egoism nu atrage pe nimeni. Si daca atrage pe cineva, acela va pleca curand. Cand cineva da peste un duh pruncesc, cu nevinovatie si sfintenie, legatura devine de nedespartit.
Inimile voastre sunt tinere si doresc dragoste. Trebuie sa il aveti pe singur Hristosul nostru in inimi. Mirele vostru vrea sa il iubiti doar pe Dansul.
Viata duhovniceasca are mari placeri. Fugiti, parasiti lumea, nesocotiti totul. Deveniti prunci si Dumnezeu se va salaslui in inimile voastre.
Harul Atot-Sfantului Duh face o persoana sa iradieze (lumina). Totusi, ceilalti trebuie sa fie buni receptori, pentru a realiza aceasta. 1.1.1968
Trebuie sa ne atintim privirea asupra raiului. Apoi, nimic nu ne va clinti.
Impartasiti-va regulat, rugati-va cu caldura, aveti rabdare si veti vedea ca o mana puternica va sustine.
Hristos este langa noi, chiar daca nu il vedem. Uneori, din marea sa dragoste, ne mai da si o palma.
Ar trebui sa fii bucuros. Iisus tine dalta unui sculptor in mainile Sale. Vrea sa iti pregateasca o statuie pentru Palatul cel Ceresc.
Omul care racneste este fara de putere.
vuvuvuvuv
Gerontisa Gavrilia
Educatia inseamna un singur lucru: sa invatam cum sa il iubim pe Dumnezeu.
Cea mai mare parte a rugaciunii mele aici, si de ani acum, este lauda de multumire. Ce as mai putea cere, cand am totul?
Nimic nu e mai ieftin decat banii.
Mai bine iadul aici, decat in lumea cealalta.
Daca ai dragoste pentru intreaga lume, lumea intreaga este plina de frumusete.
Graiul lui Dumnezeu este tacerea.
Dragostea este o bomba ce distruge tot raul.
Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa paseasca pe calea Golgothei.
„Cel dintai este surasul; al doilea, lacrimile. Al treilea este a atinge. Al patrulea este rugaciunea, si al cincilea este dragostea. Cu aceste cinci graiuri, ma pot plimba in intreaga lume.”
Temerea este pentru cei ce nu au Credinta.
Iubirea se gaseste doar pe Cruce.
Relatiile sunt dificile atunci cand „eu” este mai presus de „tu”.
Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, la fel il iubeste si pe vrajmasul tau.
DESPRE CRUCE:
„Precum v-am spus, ar trebui sa luam toata intristarea noastra si sa o asezam la Picioarele lui Hristos. Caci El a suferit pe Cruce pentru pacatele noastre, si pentru intristarile noastre, si pentru necazurile noastre, si pentru toata intunecimea din sufletele noastre. Pentru tot! Si cand va aduceti aminte ca Sangele Domnului nostru ne curateste de toate, s-a incheiat. Nimic din acestea nu mai exista. Daca va faceti timp sa cugetati la aceasta in amanunt, atunci veti intelege. Sunt limite, la ce putem savarsi. Nu putem da ajutor tuturor. Nu putem fi prezenti trupeste in mai multe locuri. In duh, desigur, putem fi oriunde. Tocmai din aceasta pricina trebuie sa va preschimbati simtirile intru rugaciune. Ceva minunat se va petrece atunci. Deoarece vei putea sa ii porti in inima pe toti cei in trebuinta de ajutor si sa ii asezi la Picioarele lui Hristos, ce s-a rastignit pentru tine, pentru mine, pentru intreaga lume.”
DESPRE MULTUMIREA DATA LUI DUMNEZEU:
„Cand devenim cu adevarat constienti de darurile Domnului, nu mai avem vreme sa cerem ceva. Spunem mereu: Multumesc... Multumesc... Multumesc... Multumesc... Vedem o floare... Multumesc... Vedem un pahar cu lapte... Multumesc. Multumesc... pentru toate. Si o asemenea bucurie se salasluieste in vietile noastre, incat multi, chiar dintre cei apropiati, nu pot intelege ce se petrece. Cand traiam in Anglia, uneori oamenii ma intrebau: Ce se intampla? De ce esti fericita? Le raspundeam mereu: Deoarece traiesc si va vad... O zi buna!”
vuvuvuvuv
Parintele Porfirie
Acesta este chipul in care trebuie sa il vedem pe Hristos: este prietenul nostru, fratele nostru; este tot lucrul cel bun si frumos. Este totul! Si totusi, e un prieten, ce ne striga: „Sunteti prietenii Mei, nu pricepeti? Suntem frati. Nu tin iadul in mainile Mele. Nu va amenint. Va iubesc. Vreau sa va bucurati de viaţa cea impreuna cu Mine.”
Hristos este Totul. Este bucurie, este viaţă, este lumină. Este lumina cea adevarata care il face pe om bucuros, il face sa inalte de fericire; il face sa vada pe toate, pe toti; il face sa simta pentru toti, sa ii vrea pe toti cu El, toti cu Hristos.
Iubiti pe Hristos si nu asezati nimic inaintea Iubirii Sale. Hristos este Totul. Este izvorul vietii, cea de pe urma dorinta, este Totul. Toata frumusetea este intru Hristos.
Cel ce este al lui Hristos trebuie sa-l iubeasca pe Hristos, si cand il iubeste pe Hristos, se izbaveste de Diavol, de iad si de moarte.
Staretul a fost intrebat odata: „Fiica mea traieste o viata dezmatata, cum o pot izbavi?” La care a raspuns: „Doar cu sfintenia ta. Sfintenia parintilor ii mantuieste pe copii.”
Staretul spunea: „Sa nu va auda copiii vostri certandu-va nici macar o data, nici macar daca ridicati glasul unul la altul.” Un fiu duhovnicesc a raspuns: „Nu este cu putinta, Gheronda!” „Ba, bineinteles ca e cu putinta. Asa cum v-am spus ca este, nu o data”.
Staretul spunea: „Nu va presati copiii. Orice le-ati spune, rostiti-o cu rugaciune. Copiii nu asculta cu urechile. Ei asculta doar ce vrem sa le spunem cand harul cel dumnezeiesc apare si ii lumineaza. Cand vreti sa spuneti ceva copiilor vostri, spuneti-o Prea-Curatei Maici a lui Dumnezeu, si ea va savarsi tot lucrul. Rugaciunea voastra va deveni o imbratisare duhovniceasca, care vă atrage si cuprinde copiii. Vedeti, noi incercam adesea sa ii imbratisam, dar ei se opun. Insa nu se opun niciodata unei imbratisari duhovnicesti.”
Odata Staretul talcuia copiilor sai duhovnicesti cum sa ajute sufletele celor adormiti: Ne-a spus: „Rugati-va mult, faceti fapte bune, fiti marinimosi, si luati parte la Dumnezeiasca Liturghie (facand prescura si dand numele celor adormiti spre pomenire). Voi si copiii trebuie sa va impartasiti adesea, daca este cu putinta la fiecare Liturghie”.
vuvuvuvuv
Cuviosul Paisie Aghioritul
Privind libertatea:
Staretul spunea: Libertatea nu este atunci cand le spunem oamenilor ca totul este ingaduit. Aceasta este robie. Pentru a se imbunatati, un om trebuie sa aiba greutati. Sa luam un exemplu. Avem un copacel. Avem grija de el. Asezam un bat si il legam de el cu o sfoara. Fireste, nu il legam cu sarma, caci astfel il vom vatama. Cu metoda lor, nu vor ingradi copacul; si astfel nu se va dezvolta cum trebuie. Si priviti la copil. Ii ingradim libertatea de la inceput. De cand este zamislit, saracutul este intemnitat in pantecul maicii sale si ramane acolo vreme de noua luni. Mai apoi se naste si de indata il infaseaza intr-o scutec, il leaga, imediat ce incepe sa creasca ii fac un gardulet s.a. Toate acestea sunt necesare ca el sa creasca. Par sa ii rapeasca libertatea, dar fara aceste masuri de protectie, copilul va muri din prima clipa.
Staretul spunea: Libertatea este buna atunci cand persoana o poate folosi adecvat. Altfel, este un dezastru.
vuvuvuvuv
Arhimandritul Sofronie Saharov
„Fa-ne vrednici sa ne impartasim de Sfintele Tale Taine, ca tot ce este al mortii in trupul nostru sa fie inlaturat de viata ta cea nestricacioasa”.
„O, Doamne vesnice, ma invredniceste, in puterea binecuvantarii Tale, ca toata fapta si cuvantul din ziua ce incep acuma, sa le savarsesc, Insuti pentru Tine, spre slava Ta, in duhul intregii cugetari si al curatiei, al smeritei cugetari, al rabdarii, al dragostei, al blandetii, al pacii, al barbatiei, al intelepciunii, cu rugaciune si in tot ceasul amintindu-mi ca pretutindenea esti.” – Rugaciunea de dimineata.
vuvuvuvuv
Staretul Iosif Isihastul
A lucra rugaciunea mintii inseamna a te sili pe tine insuti sa spui continuu rugaciunea cu gura. Fara intrerupere. La inceput repede; sa nu aiba timp mintea sa nasca ganduri trecatoare. Sa ai atentia concentrata numai asupra cuvintelor : „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Dupa mult timp (de rostire cu glasul) se obisnuieste mintea si o spune de la sine. Si te indulcesti de ea ca si cand ai avea miere in gura. Si doresti sa o spui mereu (sa o tot spui). Daca o lasi, iti pare foarte rau.
Cand mintea ajunge sa se obisnuiasca si sa se umple - sa o invete bine - atunci o trimite si in inima. Pentru ca mintea ta este cea care hraneste sufletul. Lucrarea ei este aceea de a cobora in inima tot ceea ce vede sau aude, fie bun, fie rau, deoarece in inima este centrul puterii spirituale si trupesti a omului, este tronul mintii. Deci, cand cel care se roaga isi pazeste mintea sa nu-si imagineze nimic si este atent numai la cerintele rugaciunii, atunci respira nd usor, cu oarecare efort si vointa, o coboara in inima si o tine inlauntru si spune cu ritm rugaciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. La inceput spune de cateva ori rugaciunea si respira o data. Dupa aceea, cand mintea se obisnuieste sa stea in inima, spune la fiecare rtespiratie o data rugaciunea : „Doamne Iisuse Hristoase” inspirand, si: „miluieste-ma” expirand. Aceasta se face pana cand harul dumnezeiesc va umbri si va lucra in suflet. Dupa aceasta, totul este contemplatie (vedere duhovniceasca).
Rugaciunea se spune peste tot; stand jos sau in picioare, culcat in pat sau mergand. „Neincetat rugati-va, dati multumire pentru toate”, spune Apostolul. Nu numai inainte de culcare trebuie sa te rogi. Este nevoie de multa stradanie. Cand obosesti, aseaza-te. Apoi iarasi ridica-te. Sa nu te ia somnul.
Toate acestea se numesc „praxis” (lucrare). Tu arati lui Dumnezeu vointa ta. Apoi totul depinde de Acesta, daca iti va da sau nu. Dumnezeu este inceputul si sfarsitul. Harul Lui lucreaza totul. El este puterea mobilizatoare.
Iar cum se intampla aceasta, cum lucreaza iubirea, stii. Trebuie sa pazesti poruncile. Cand te scoli noaptea si te rogi, cand vezi un bolnav si iti este mila de el, cand vezi pe vaduva sau pe orfan, pe batran si ai mila de ei, ajutandu-i, atunci te iubeste Dumnezeu. Mai intai Acela te iubeste si iti reaseaza harul Sau. Apoi noi daruim din ale Sale: „ale Tale dintru ale Tale”.
Daca voiesti sa-L gasesti numai prin rugaciune, sa nu scoti nici o rasuflare fara rugaciune. Sa fii atent numai sa nu primesti nici un fel de naluciri. Deoarece Dumnezeu este fara forma de inchipuit, fara culoare. Este mai presus de orice inchipuire. Nu putem sa-L comparam cu nimic. Este prezent ca o dulce si abia perceptibila suflare in cugetele noastre. Starea de reculegere, de patrundere vine cand te gandesti la cat de mult L-ai suparat pe Dumnezeu. Care este atat de milostiv, atat de plin de iubire. care S-a rastignit si toate le-a indurat pentru noi. Toate aceste si multe altele cate a suferit Domnul, daca te gandesti la El, iti vor aduce starea de reculegere duhovniceasca. Daca vei putea sa spui rugaciunea neincetat si cu voce, in doua-trei luni o vei deprinde. Si te va umbri harul si te va racori binefacator. Numai sa poti sa o spui cu voce si fara intrerupere. Cand o va prelua mintea, atunci vei inceta sa o mai spui cu gura. Si iarasi, daca mintea o lasa, incepe de la sine a o spune gura. Toata stradania este necesara atunci cand o spui cu gura, pana cand se va deprinde, la inceput. Apoi, in toti anii vietii tale, o vei spune cu mintea fara osteneala.
* * *
Asa ca: nu vrei sa patimesti? Inseamna ca nu vrei sa urci. Daca cineva nu vrea sa indure necazurile, atunci sa nu indrazneasca sa ceara har de la Dumnezeu. De aceea ti-a luat harul, pentru a deveni intelept. Va veni din nou. Nu te va lasa. Este randuiala lui Dumnezeu. Dar iarasi va pleca. Si iarasi va veni. Este de ajuns sa nu incetezi a-l cere, pana cand te va arata desavarsit.
* * *
„Dar inainte de orice altceva”, spuse batranul cel sfant, „roaga-te cu osardie Domnului, ca sa-ti poata deschide portile Luminii. Nimeni nu poate sa inteleaga Adevarul, daca nu i se daruieste intelegerea de catre Dumnezeu Insusi, Care a descoperit-o fiecaruia dintre cei ce l-au cautat cu rugaciune si dragoste.”
vuvuvuvuv
Parintele Dimitrie Gagastathis: Omul lui Dumnezeu
Rugaciunea zilnica
Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Bunule Pastorule, Cela ce ti-ai dat sufletul ca rascumparare pentru oile tale cele cugetatoare, Cela ce nu doresti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, Atottiitorule, Atotmilostive, Atotindurate, Cela ce ne-ai dat pocainta spre iertarea pacatelor, Cela ce esti plin de mila si de dragoste pentru oameni, iarta-ne noua toate pacatele ce le-am savarsit din tineretile noastre, cu vorba, cu nestiinta, cu gandul, cu voie si fara de voie; iarta-i si pe toti cei ce au pacatuit si au hulit si ne da noua, si lor, si tuturor oamenilor, pocainta adevarata, cea curata si nemincinoasa, ca sa ne lumineze, calauzeasca, povatuiasca si intareasca pe piatra cea neclatita a Credintei, piatra dumnezeiestilor Tale porunci, ca dand la o parte omul cel vechi al pacatului si aducand omul cel nou intru Hristos, sa putem vietui restul vietii noastre intru curatie, sfintenie, dreptate, evlavie, pe placul lui Dumnezeu, si sa ne invrednicim de Cereasca Ta Imparatie; fie ca toti sa o dobandim, pentru rugaciunile prea curatei Maicii tale si ale tuturor sfintilor tai. Amin.
Despre rugaciune
In mod sigur nu sunt invatat, dar va pot spune in urma experientei – ceea ce m-a invatat viata – ca la vreme de noapte si cu pantecul gol, te poti ruga mai bine.
Nu l-am asezat pe Hristos in launtrul nostru si pentru aceasta nu stim ce este dragostea, pacea, intelegerea s.a.
De vreme ce nu pot propovadui, lasati-ma macar sa plang pentru pacatele mele si pentru cei ce s-au ratacit.
Rugaciunea este un telefon, o legatura fara fir, prin care cineva comunica direct cu Dumnezeu. Formezi un numar la telefonul rugaciunii ca sa vorbesti cu Dumnezeu, si El iti raspunde. Il auzi limpede, il simti foarte aproape.
Rugaciunea vine mai intai in laringe, apoi se duce catre creier si apoi coboara catre inima. Si apoi fantani, lacrimi vin catre ochi. De acolo, nu mai este nimic de spus. E adevarat ca la inceput, vei avea greutati. Vei incerca sa te rogi si uneori nu vei putea, alteori vei avea ganduri desarte si ispite, si alteori nu vei putea sa te trezesti noaptea. Dar trebuie sa perseverezi. Domnul, vazandu-ti dispozitia, te va intari si te va izbavi de toate ispitele. Nu trebuie sa irosim in somn intreaga noapte, caci atunci Satan face cu noi tot ce doreste.
Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.
Indiferent unde ma duc, ma tin de tipicul meu, ce a fost numit „Potrivit randuielii lui Melchisedec” si a fost iscalit de numerosi alti Parinti duhovnicesti.
Vecernii, inchinaciuni, propovaduire, utrenia cu inchinarile Nascatoarei de Dumnezeu – cea mai binecuvantata indeletnicire...
Am vazut multe lucruri in viata mea, unul dintre ele fiind ca rugaciunile, inchinaciunile si Dumnezeiestile Liturghii i-au facut pe multi sa se intoarca in turma Bisericii.
Il implor pe Dumnezeu si pe Sfintii Lui sa-i lumineze pe toti cei rataciti, ca sa poate crede si sa se intoarca la sanul Bisericii, care sta mereu bratele deschise si ii asteapta. Aceasta e tot ce stiu sa zic si ii bat la cap pe Dumnezeu, pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, pe Arhangheli si pe toti Sfintii. De nu le place aceasta, sa ma ierte, caci sunt neinvatat si nu stiu ce ar trebuie sa cer.
Nu trebuie sa fim cu prea multa indrazneala la Dumnezeu si la Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Suntem toti pacatosi si Dumnezeu nu asculta de glasul unui pacatos.
In pofida faptului ca sunt un pacatos, am continuat sa cer in chip repetat, bazandu-ma pe „Cereti, si se va da voua; cautati, si veti afla; bateti, si se va deschide voua” (Matei 7:7). Aceasta am inteles in viata mea: Cele ce nu sunt cu putinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu (Luca 18:27).
Postul
Postul e un lucru mare. Adam a fost izgonit pentru ca nu l-a tinut. Trebuie sa iubim postul, caci printr-însul se duc patimile, se curateste inima si trupul, si o data ce ne-am liberat astfel, ne putem ruga mai bine. Postul trebuie insotit de multa ascultare si umilinta. Trebuie sa facem tot ce doreste Dumnezeu. Trebuie sa avem multa smerenie. Suntem nimic, in marea iubirii si bunatatii lui Dumnezeu. Ce spune Dumnezeu? „Asupra cui sa privesc, fara de cel bland si smerit si cel ce se teme de vorbele mele?”
Smerenia si ascultarea
Marile vârtuti sunt trei: umilinta, ascultarea si dragostea.
Cand nu exista dragoste si ascultare fata de episcopul locului, totul se prabuseste.
Nimeni nu poate tine doi pepeni sub un singur brat. Adica, nimeni nu poate umbla dupa functii si sa fie smerit, in acelasi timp. Cati dintre acei episcopi pe care Biserica sau Statul ii vadesc a fi impotriva canoanelor se duc sa ajute ca infirmieri intr-un spital? Nici unul, caci nu au smerenie si ascultare. Dar daca vreun episcop ar face aceasta, atunci toti l-ar admira si ar crede degraba ca credinta noastra ortodoxa este o credinta a faptelor. Lasati-i apoi pe toti predicatorii lumii sa vin laolalta si sa predice peste tot. Nu vor da roade precum pilda acelui episcop, de vreme ce faptele sunt mai presus de orice propovaduire.
Nu putem avea indrazneala in fata lui Dumnezeu cand nu suntem ascultatori, smeriti. Inima noastra trebuie sa fie simpla, pentru a primi cuvantul lui Dumnezeu. Fara egoism sau duritate a inimii. Simplitatea inimii ne face asemanatori lui Dumnezeu si sfintilor. Totul este simplu. Omul cel simplu nu este nici rau, nici nu poate cugeta ceva rau. El este precum un prunc. Rugaciunea sa este primita cu usurinta. Se roaga pentru ceilalti si pentru pacatele sale.
Cum sa nu plangi cand vezi cat de mult l-ai intristat pe Dumnezeu, pe Ingeri si pe Sfinti, care te asteapta in Rai si te ajuta cat esti pe pamant?
Dragostea
Dragostea nu poate fi marginita la o singura persoana, nici roadele faptuirii cuiva nu pot fi cuprinse intr-o singura cuprindere. Făclia pusa în sfeşnic luminează intreaga casa si pe toti cei dintr-insa. (Matei 5:15)
Nu pot afla odihna. Vreau sa ajut pe toti cei ce-mi cer ajutor, chiar intreaga lume.
Cand il iubesti pe Dumnezeu si pe toti oamenii din inima ta, atunci te afli in legea lui Dumnezeu. Vom fi judecati pentru ca nu iubim.
Nu ma rog pentru mine. Iubesc oamenii intr-atat ca ma rog numai pentru ceilalti.
Cum sa nu te poti ruga pentru cel in suferinta, pentru cel bolnav, pentru cel sarac?
Sa nu-ti fie frica niciodata de un om care iubeste. Intr-insul salasluieste Dumnezeu.
Imi ceri sa fac o Liturghie pentru tine, ca Dumnezeu sa te poata lumina sa faci bine la examen. Eu slujesc Patruzeci de Liturghii pentru tine si tu imi ceri una?
Sa aveti intre voi dragoste, smerenie si ascultare. Dumnezeu si Ingerii se bucura intru acestea... Iubiti-o cu totii pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, Ceea ce ajuta intr-atat neamul omenesc cel pacatos.
Telul oricaror rugaciuni si slujbe este sa ne apropie de Dumnezeu si sa ne faca sa Il iubim mai mult.
Diavolii
Satana nu ne cunoaste gandurile. El stie doar ce ne aseaza in cugete, ca si orice lucru de care isi da seama din miscarile noastre, si orice aude din vorbele noastre... Satana se impotriveste oricarui crestin ce se nevoieste cu sinceritate. Totusi, nimanui nu trebuie sa ii fie frica de diavoli. Ei sunt fum, tarana si duhoare. Nu au putere asupra oamenilor. Dumnezeu ingaduie ispitele pentru a incerca credinta oamenilor. Pot fi gasiti chiar si in biserica, chiar si in timpul Dumnezeiestii Liturghii. Ei pun cugete rele in mintile oamenilor si ii abat de la rugaciune si de la atentia pentru dumnezeiasca taina. Totusi, la vremea Cantarii Heruvimice si a Intrarii Mari, pleaca. Doar Lucifer, conducatorul lor, poate intra in altar. Nimeni altul. Slujeam odata liturghia noaptea, cand au venit in biserica si au inceput sa rastoarne scaunele. Arhidiavolul a intrat in altar, a inchis fereastra si m-a apucat de gat, ca sa ma sugrume. Am cerut ajutor de la Arhangheli, si cand cocosii au cantat dimineata, au plecat cu totii. „Acest neam cu nimic nu poate iesi, fara numai cu rugaciune si cu post” (Marcu 9:29). Satan nu trebuie sa gaseasca pe nimeni lipsit de barbatie, caci face cu ei ce doreste. Satan se teme de marturisirea curata si cinstita, cu umilinta si cu dragoste. Cand exista acestea, el, pur si simplu, nu poate intra.
Despre problema calendarului
Cum pot spune vechii calendaristi ca Tainele noastre sunt nelucratoare? In 1947, in timp ce faceam slujba Sfintirii si cantam „Marit esti Tu, Doamne, si marite sunt lucrurile Tale”, un abur a iesit din potir si apa s-a incalzit. Chiar si in cupele ce era tinute de crestinii evlaviosi, s-a incalzit apa. Cum poti sa-mi zici atunci ca Tainele sunt nelucratoare?
Cum poate face Dumnezeu minuni pe noul calendar, daca este de osanda? Cum se putea petrece minunea Sfantului Visarion, din satul Dusiko? Este indeajuns, ca sa ne arate ca dreapta credinta, dragostea si tinerea poruncilor joaca un rol important in sfintirea omului. Nu iau in considerare nimic altceva. Am scris despre problema aceasta Parintelui Filotei Zervakos (ucenicul Sfantului Nectarie) si mi-a raspuns cu dreptate – si la fel cred si eu, cel neinvatat, din experienta mea de viata – ca treisprezece zile nici nu te vor indeparta, nici nu te vor aseza in Imparatia Cerurilor... I-am intrebat si pe Arhangheli despre aceasta, si ei mi-au zis: „Ramai unde esti”.
Lumea contemporana
Socotim a fi cu neputinta in aceste zile si vremi sa lucram bine in viata aceasta potrivit voii lui Dumnezeu, deoarece ne lipsesc cele doua aripi, a dragostei si a smereniei.
Dumnezeu ne-a mantuit de comunism, dar Satan ne-a dat materialismul.
Acum este vremea a plange si a ne ruga pentru starea lumii de astazi. Trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii lumineze sa vada calea Sa, calea adevarului si a dreptatii.
Atat clerul cat si oamenii de astazi si-au pierdut duhovnicia. Ei vorbesc intr-una despre lucruri pamantesti si politice.
Prin icoana ei ce plange, Nascatoarea de Dumnezeu ne arata ca este trista, caci vede ce patimeste Rusia din pricina ateilor, si fiindca este hulita de multi.
Credinta cea vie
Credinta noastra este vie, dar am parasit-o din pricina egoismului, si materialismul ne-a indepartat de la ea.
Intr-adevar, credinta nostra este vie, dar nu vrem sa ii urmam, caci este mai greu si cere din partea noastra unele angajamente. Oamenii vor libertate si o panta care sa ii poarte ca sa nu se oboseasca si sa naduseasca, dar nu stiu ca aceasta coborare duce catre un sfarsit rau. Calea pierzarii arata la inceput bine, vesela si usoara. Ofera bucurii si placeri artificiale, dar toate acestea dispar cu repeziciune. Trebuie sa ne rugam neincetat pentru ei. Poate vreun suflet se va mantui. In particular, noi – preotii – avem o raspundere teribila in fata lui Dumnezeu si a oamenilor.
Minuni se petrec in fiecare clipa, dar nu ne dam seama de ele deoarece avem inima impietrita. O inima blanda si simplitate sunt cele ce ne sunt de trebuinta...
Slujbele Bisericii
Cantaretul bun si preotul joaca un rol covarsitor intr-o slujba buna.
Cand canti, trebuie sa intelegi si sa simti ceea ce glasuiesti. Sa nu te mandresti cand ti se pare că cânti minunat. Trebuie sa traiesti ceea ce spui. Odata cantam un imn al Apostolului Petru, despre tagaduirea sa. Cand am spus „...si a plans cu amar”, am vazut lacrimi izvorand din icoana sa. Sfantul trebuie ca a fost multumit.
Sutana preotului este superioara pantalonilor. A primit un har indoit...
Rasplatirea
Dumnezeu va da cu siguranta tot ce ne datoreaza; ne vom primi plata potrivit lucrarii noastre. Nu trebuie sa ne surprinda...
In portofelul meu tin icoana lui Hristos. El poarta grija oricarei nevoi omenesti. Intotdeauna am portofelul deschis, si intotdeauna este plin. Orice ar putea darui cineva, Dumnezeu da inapoi indoit. Omul daruieste cu o mana, si cu alta mana Dumnezeu aduce.
Boala si suferinta
Ne cârpim trupul. Dar ceea ce este mai important si ceea ce trebuie sa tinem sanatos mereu este sufletul. Asa cum alergam la doctori si in statiuni si cheltuim o multime de bani pentru trup, asa trebuie sa ne indreptam catre parintele duhovnicesc, pentru suflet – ceea ce, mai mult, nici nu ne costa nimic...
Trebuie sa fim bucurosi in incercari si sa avem grija deosebita, sa nu cartim in ultima clipa si sa ne pedepsim cu iadul. Viata noastra e o cina. Daca cina este pregatita bine sau nu, depinde de noi. Dar chiar daca cina este pregatita bine, s-ar putea sa nu avem parte de ea, am putea fi izgoniti de la masa in ultima clipa. „Gustati si vedeti” (Psalmul 33:8) ca Hristos este Domnul vietii vesnice.
Monahism
Monahismul este oastea lui Hristos si vrajmasul Satanei. Manastirile sunt avanposturile Bisericii. Fara avanposturi, vrajmasul ne va prinde. Rugaciunea din manastiri ajunge la Dumnezeu precum un glonte. Asa cum o ostire straina se teme de aviatie si se ascunde, asa si Satan se teme de rugaciunea monahilor si se departeaza.
Erezii
Cand demnitarii bisericilor straine au venit la Trikala, am mers la inceput sa ii vad, dar apoi mi-am spus in sine: „Papa Dimitri, iesi de aici repede si nici macar nu privi indarat...” Nu trebuie sa ii acceptam. Am urmat acest principiu de multi ani, acum. A fost oarecum nepoliticos din partea mea. Dar mai bine sa fii in relatii bune cu Dumnezeu, decat cu oamenii...
Am fost incercuiti de francmasonerie si multi luptă Biserica noastra, dar cred că incearca in zadar, caci cap al Bisericii este Insusi Hristos, si ea nu va pieri.
Trebuie sa ne rugam cu toti, batrani si tineri, ca Dumnezeu si Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-i lumineze pe ierarhii Bisericii, sa se iubeasca unul pe altul si sa lucreze pentru Biserică, ce se afla sub atacul strainelor erezii.
Adevar
Cred ca m-am indurerat atunci un pic, dar adevarul este amar si trebuie dezvaluit, spre binele si mantuirea sufletelor.
Tineret
Tinerii, baieti si fete, au purces pe un drum ce se coboara si nu vor vedea, nici auzi, in vreme ce nimeni nu merge sa ii opreasca. Dar, totusi, cum ar putea fi altfel, cand adultii sunt si mai rai?...
Probleme ale vietii cotidiene
Nu m-am umplut de ingrijorare pentru nimic. Am dus grija copiilor mei fara de osteneala si tulburare. Dumnezeu, cel ce mi i-a dat, a purtat grija a toate.
Cel cu fuge la vrajitori si la ghicitoare se cheama ca este netrebnic si se lipseste si de ocrotirea lui Dumnezeu.
Cercetare de sine
Nu-mi aduc aminte de nimic din viata aceasta; doar povara grea a pacatelor mele.
Daca aflati ca am parasit lumea aceasta, nu va intristati, ci mai degraba veseliti-va ca Biserica a scapat de cel mai pacatos si neinvatat preot al vremii.
vuvuvuvuvuvuv
