Psalmul 50 si iertarea....

     Pe parintele Nicodim Bujor l-am vazut pentru prima data la manastirea Cernica , vara trecuta.

Auzisem povestiri despre sfintia sa cum ca este un parinte deosebit...Insa eu , sunt Toma necredinciosul. Daca nu vad sau.... macar sa ,,cercetez,, nu cred tot ceea ce se spune.

Asa ca,  de cum am auzit de venirea sa la manastirea Cernica , am vrut sa il vizitez si totodata sa ma conving pe mine insumi.

Am un prieten care lucreaza la manastire si fiind mai apropiat de parintele ,mi-a zis intr-o zi:

,,Haideti mai si voi sa il vedeti pe parintele Nicodim!,,

Am mai luat cativa prieteni si am plecat impreuna toti.

Imi doream sa il cunosc  mai ales ca auzisem  , ca este un duhovnic ,, cu har,,.

 Oare cum o arata un duhovnic cu har? Imi puneam tot felul de intrebari si bineanteles aveam emotii... Imi imaginam ca are o fata luminoasa , ca cine stie ce o sa mi zica de cum ma voi infatisa inaintea sfintiei sale si credeam ca de cum voi intra o ,,sa vada prin mine,, tot. Aberam de emotie...

Am ajuns intr-un sfarsit.

   Parintele era pe prispa, intr-un scaun cu rotile alaturi de un alt calugar, o doamna si o pisicuta :)...M-am aplecat sa i-au binecuvantare zicand cu frica:

..,,Sarutmana parinte!...,,

Slabit,  insa nu cu duhul si cu credinta parintele mi-a raspuns binecuvantandu-ma:

,,Iertati-ma! Dumnezeu sa va binecuvanteze!,,

Acest ,,iertati-ma ,, mi s-a parut cel mai smerit raspuns pe care eu, nu eram prea vrednica sa il primesc. Aveam un nod in gat mare cat toate zilele...Parintele nu putea sta de vorba, asa ne-a spus doamna ,  insa  am cerut daca se poate , sa il plimbam noi cu scaunul de la un capat la altul al coridorului. Fiecare pe rand..

... am asteptat cu nerabdare. Ma simteam de parca intram sa ma spovedesc.

De cate ori trecea cu scaunul pe langa noi, ( chiar si de cinci ori , de zece ori, de cate ori trecea ...) parintele Nicodim, spunea incetisor...,,sa ma iertati, sa ma iertati...,,

Cuvintele astea mi se pareau ca o sulita....Ma gandeam:

,,Parinte, noi am venit ca dvs sa ne iertati si sa va rugati pentru noi ...si dvs? va cereti iertare noua? Cu ce ne-ati gresit?,,

Ma gandeam ca poate...poate  isi cere pentru ca nu poate discuta cu noi....In sfarsit ....

Mi-a venit si mie randul . Ma bucuram  ca pot si eu sa fac o fapta buna  si plus de asta ma gandeam ca parintele poate poate imi va zice un cuvant de folos.

Chiar daca taceam  simteam de parca discutam cu sfintia sa. Era o liniste care comunica. La un moment dat parintele a inceput sa vorbeasca. Initial, nu am inteles.... am crezut ca mi cere ceva . Nu. Se ruga....

Spunea din psaltire: ...

  

,,Miluieste-ma, Dumnezeule, ....................

dupa mare mila Ta,......................

si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.........................

Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. .......................

Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.................

Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut,

ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu....................

Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.

Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie................... Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.................. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite

. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le................

Inima curata zideste intru mine,

Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.................

Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine...............,,

 Nu pot sa va descriu in cuvinte ceea ce am simtit...Pana acum psalmul 50 mi se parea o rugaciune simpla, insa rostita din gura parintelui , mi s-a parut cea mai frumoasa rugaciune de umilinta....cel mai frumos psalm.

Nu m-am mai putut stapani...am inceput sa plang...

Una dintre prietenele  cu care m am dus, m-a vazut si  a venit si ea langa noi...I-am facut semn sa asculte...a inceput si ea sa planga....Taceam , plangeam si ascultam....L-am plimbat impreuna...eu de o parte, ea de cealalta, de la un capat la altul al coridorului de chilii. Erau lacrimi de bucurie . Paintele ne spusese ravnitul cuvant de folos...

Si acum imi rasuna in minte vorbele sale simple:...,,Iertati-ma, iertati-ma....,,...

Acum si eu scriu , ceea ce atunci trebuia sa rostesc ...,,iertati-ma parinte Nicodim....si rugati-va pentru noi...,,